Retinerea gresita a circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal in sarcina inculpatului. Lipsa antecedentelor penale si conduita procesuala corecta nu sunt suficiente pentru a putea benefi

14. Retinerea gresita a circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal in sarcina inculpatului. Lipsa antecedentelor penale si conduita procesuala corecta nu sunt suficiente pentru a putea beneficia de reducerea pedepsei.

Argumentele prezentate pentru reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu sunt suficiente în condiţiile în care conduita bună invocată vizează exclusiv lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală corectă anterior comiterii faptei.

Instanţa are posibilitatea de a reţine în favoarea inculpatului una dintre circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 C. pen., dar numai în măsura în care consideră că împrejurarea ce ar putea constitui circumstanţă atenuată rezultă din dosarul cauzei şi relevă pericolul social mai redus al faptei sau făptuitorului.

Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, conformarea firească la valorile sociale ocrotite de legea penală şi nu poate justifica reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, nicidecum nu este un merit al persoanei, aşa că în raport de faptele comise nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.

Circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi reţinută în raport de atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Cele trei ipostaze care exprimă atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenţa unei circumstanţe atenuante judiciare. Doar prezenţa inculpatului în faţa organelor judiciare, în condiţiile în care nu a avut o comportare sinceră, nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participanţilor (nefiind cazul în speţă), raportat şi la numărul şi circumstanţele reale de comitere a faptelor, nu impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

Prin sentinţa penală nr. nr.150/p/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr.1346/256/2009 s-a hotărât:

A fost condamnat inculpatul P.R.:

la pedeapsa de 3 ani închisoare, in baza prev. art. 208 alin. 4 – 209 alin. 1 lit. e şi g C.pen, cu aplic. prev. art. 33 lit. a Cp:

În baza prev. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. prev. art. 33 lit. a Cp: la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza prev. art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. prev. art. 33 lit. a Cp: la pedeapsa de 1 an închisoare

În baza prev. art. 34 alin. 1 lit. b Cp:

A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal:

Au fost interzise condamnatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod Penal.

În baza art. 86¹ alin. 2 Cp:

A fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghea inculpatului pe durata unui termen de incercare de 5 ani.

În baza prev. art. 86³Cpp:

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a facut aplic. prev. art. 86³alin. 2 Cpp.

În baza prev. art. 71 alin 5 Cp:

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii

În baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 cod penal şi art. 86⁴ Cp rap la art.:

A fost atrasă atentia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

În baza art. 191 Cpp:

A fost obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 52/P/2009 din data de 13.03.2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prev. de art. 208(4) – 209(1) lit. e şi g cod penal, conducere fără permis, prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 republicată şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.

S-a reţinut că, în data de 25.12.2008, inculpatul, după ce şi-a însuşit, fără drept, prin deposedare ilicită, folosinţa autoturismului Dacia, a condus acest autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, ocazie cu care a provocat un accident rutier şi apoi a părăsit locul impactului fără a anunţa organele de poliţie.

Instanţa de fond a mai reţinut ca autoturismul in cauza este proprietatea numitului B.S., care, fiind plecat in afara tarii i-a lăsat spre folosinţa cumnatului sau, M.V. In perioada sărbătorilor de iarna, acesta din urma, plecând la rândul sau in a afara tarii, a lăsat autoturismul spre îngrijire si folosinţa lui S.A., care urma sa-l utilizeze ca un bun proprietar. In seara de 25.12.2008, in jurul orelor 20:00, S.A. a mers cu autoturismul in cauza pe str. S. din Medgidia, la domiciliul prietenei sale, I.L., pentru a petrece Crăciunul. La petrecere, se afla si inculpatul care, potrivit propriei declaraţii, a consunat aproximativ 200 ml bere cu alcool. In jurul orelor 21.00, inculpatul s-a hotărât sa meargă la prietena sa. care domiciliază la o distanta de aproximativ 500 metri, la un imobil de pe str. M. Profitand de faptul la S.A. se afla cu prietena sa in alta încăpere, inculpatul s-a asigurat ca nu-1 vede nimeni si a luat cheile autoturismului de pe masa, fara consimtamantul nimanui, dupa care s-a urcat la volan, a pornit motorul si a demarat de pe str. S. pana pe str. M., la prietena sa. Dupa aproximativ 30 de minute, inculpatul s-a pus iarasi in miscare, intentionand sa ajunga inapoi la petrecere. Acesta, fiind tot singur in autoturism, a virat dreapta pe str. T. si apoi iarasi dreapta pe str. D., mergand catre Primarie. Dupa ce a condus o distanta totala de aproximativ 1 kilometru, pe fondul lipsei îndemânării, al neatentiei in conducere (a aruncat o tigare pe geam) si al vitezei neadaptate la carosabilul umeed, inculpatul a pierdut controlul directiei si a intrat in coliziune frontal a cu un stalp din beton, aflat in partea stanga a sensului sau de mers în afara partii carosabile. Nepurtand centura de siguranta, inculpatul a fost vatamat usor in zona fetei. Dupa impact, acesta a luat cheile din contact si a parasit locul faptei fara a anunta utoritatile si fara a avea incuviintarea acestora, mergand inapoi pe str. S., la domiciliul numitei Î.L. Aici, s-a spalat pe fata, i-a relatat lui S.A. cele petrecute, dupa care a plecat la domiciliul sau pentru a le spune parintilor ispravile sale. Cu ajutorul lui S.A., sosit ulterior la fata locului, lucratorii de Politie au reusit sa-l identifice pe conducătorul auto implicat in accident in persoana inculpatului. Desi la domiciliu a ajuns intr-un timp relativ scurt de la producerea accidentului, pana la ora 00:30 cand a fost contactat telefonic si chemat la sediul Politiei, inculpatul nu a anunţat prin nici un mijloc de comunicare autorităţile si nici nu s-a prezentat la sediul Politiei pentru a relata cele întâmplate. Acesta nu s-a deplasat nici la vreo unitate medicala. Dupa ce s-a prezentat la sediul Politiei Medgidia, inculpatul a fost testat cu etilotestul «Drager», rezultatul fiind de 0.18 mg/1 alcool pur in aerul respirat valoare care, potrivit declaraţiei sale, reprezintă cantitatea de bere consumata înainte de accident.

La dosarul cauzei a fost atasata si adresa nr. 40106 din 09.01,2009, emisa de S.P.C.R.P.C.I.V. Constanta, potrivit cu care inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Declaratiile inculpatului sunt contrazise de declaratiile declaraţiei martorului Ş.A. care arată că nu i-a imanat cheile pentru a se deplasa cu maşina ci pentru a eridica ceva din autoturism.

În final, declaraţia inculpatului cum că ar fi luat maşina cu permisiunea paznicului de fapt al acesteia nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză.

S-a retinut că modalitatea şi circumstanţele de timp şi de mod de comitere a acestei fapte sunt cele reţinute de organele de cercetare penale din declaraţiile luate imediat după savarsirea faptei, înainte de a fi denaturate de subiectivismul unora dintre persoanele audiate.

Fapta a fost săvârşită pe timp de noapte, când era deja întuneric, circumstanţă de natură să avantajeze inculpatul care beneficiază astfel de apanajul întunericului şi de lipsa de atenţie şi vizibilitate a persoanelor din jur, dacă există.

Fapta a fost săvârşită şi în public, pentru faptul că autovehiculul fiind parcat în mod evident pe drum public, deci într-un loc prin natura sa accesibil publicului, chiar dacă nu era nici o persoană de faţă, luarea sa putea fi oricând văzută de cineva, deci putea ajunge la cunoştinţa publicului. Este irelevant faptul că cheile se aflau într-o casă privată deoarece simpla luare a acestora nu implică şi sustragerea maşinii dacă nu există o activitate materială de luarea efectivă, prin pornire, a acesteia.

Inculpatul a acţionat cu intenţie, aspect care reiese din faptul că a recunoscut şi chiar descrie circumstanţele comiterii faptei, indiferent că încearcă apoi să revină pentru a se disculpa. Sunt întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de furt calificat arătate mai sus.

Cat priveste infractiunea prev de art.86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, s-a aratat ca elementul material a laturii obiective, acela de a conduce un autovehicul, se regăseşte in cauza de fata, fiind recunoscut chiar de către inculpat şi susţinut de toate persoanele audiate în cauză. De asemenea, premisa infracţiunii, aceea de a nu avea permis de conducere, reprezintă elementul esenţial, fiind probat cu înscrisuri provenite de la organele abilitate in domeniu.

În ceea ce priveşte urmarea imediata a acestei infracţiuni, instanţa a apreciat că nu este necesara existenta/demonstrarea producerii unui prejudiciu, fapta fiind una de pericol social prezumat de lege datorita urmărilor nefaste pe care le-ar putea produce. În cauză, pericolul este accentuat de producerea efectivă a unui accident chiar dacă din acesta a rezultat vătămarea doar a inculpatului.

În ceea ce priveşte latura subiectiva a infracţiunii, instanţa a aratat că aceasta constă în intenţie, forma de vinovatie care sa regaseste si in speta intrucat inculpatul insusi a recunoscut fapta si circumstantele producerii acesteia.

Referitor la infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, instanţa a constat ca fapta inculpatului, care, în data de 25.12.2008, după ce şi-a însuşit fără drept, prin deposedare ilicită, folosinţa autoturismului Dacia, a condus acest autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, ocazie cu care a provocat un accident rutier şi apoi a părăsit locul impactului fără a anunţa organele de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 78 alin. 1 din O.U.G.nr.195/2002 regasindu-se atat elementul material a laturii obiective, acela de a părăsi locul accidentului, dar si existenta laturii subiectiva a infractiunii, constand in intentie, forma de vinovatie care sa regaseste si in speta intrucat inculpatul insusi a recunoscut fapta si circumstantele producerii acesteia.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare faptă, instanţa a avut în vedere atât prevederile art.72 Cod penal, respectiv a „dispoziţiilor părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”, dar a avut in vedere si atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

In raport de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, de comportamentul acestuia înainte si după săvârşirea faptei, instanţa a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prev. de lege.

S-a mai aratat că inculpatul a avut o atitudine aproape sinceră pe parcursului întregului penal dar aceasta nu a fost avută în vedere ca o circumstanţă atenuantă în cauză deoarece acesta este atitudinea normală pe care trebuie să o aibă orice persoană conştientă de urmările faptelor sale.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului care s-a demonstrat că este o persoană obişnuită, care nu a mai avut conflicte cu legea penală şi care regretă fapta comisă asfel ca constatand indeplinite cerintele legale prev de art. 86/1cod proc penala a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului .

De asemenea, în temeiul prev. art. 71 Cp, instanţa a dispus şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 Cp lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cp. Referitor la prev. art. 64 lit. a teza I Cp, instanţa reţine că, din punct de vedere al faptei concrete comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neexistând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor, singurele valori care justifică ingerinţa.

Prin decizia penală nr. 302/24.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1346/256/2009,în baza art.379 pct.2 lit.a c.p.p. a fost admis apelul declarat de apelantul – inculpatP.R. împotriva sentinţei penale nr.150/P/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr. 1346/256/2009.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi rejudecând a fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 208 alin 4, 209 alin 1 lit e si g Cod penal cu aplic art.74 lit. a, c – art. in referire la art 76 lit.c c.p , de la 3 ani închisoare la 1,6 ani închisoare,

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplic art.74 lit. a, c. in referire la art 76 lit.c c.p., de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare,

S-a facut aplicarea art.74 lit. a, c – in referire la art 76 lit.d c.p.pentru infractiunea prev de art 89 alin 1 din OUG 195/2002.

In baza art 33 lit a si 34 lit b cod penal inculpatul P.R. executa pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni inchisoare.

A fost redus termenul de incercare la doi ani si sase luni, ce curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare .

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art.192 alin.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Tribunalul a reţinut că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanţa de judecată are obligaţia de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanţele reale, împrejurările în care s-a comis infracţiunea, cât şi circumstanţele personale ce privesc persoana infractorului şi să dea eficienţă acestora.

Este real că prima instanţă a stabilit în mod corespunzător faptul că există infracţiunea şi că fapta a fost săvîrşită de inculpaţi cu vinovăţie sub forma cerută de lege pentru a atrage răspunderea penală – intenţie directă, dar a trecut cu vederea o serie de aspecte de natură a determina diminuarea acestei răspunderi.

Nu trebuie neglijate acele împrejurări de natură a caracteriza atât persoana inculpaţilor, cât şi circumstanţele comiterii faptei şi care se subsumează unor reale circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art.74 Cod penal.

Inculpatul P.R. a avut o conduita corectă înainte de comiterea faptei, în sensul că nu a mai fost condamnat anterior, fiind la primul conflict cu legea penală, este tanar cu posibilitati de reintegrare.

Nu în ultimul rând, nu s-a cauzat partii vatamate vreun prejudiciu pentru a fi necesara repunerea in situatia anterioara.

Pentru aceste argumente, tribunalul a constatat că instanţa de fond trebuia să identifice toate aceste împrejurări şi să le dea eficienţă în corcondanţă cu dispoziţiile art.76 lit.d Cod penal, în sensul aplicării unei pedepse reduse în mod obligatoriu sub minimul special prevăzut de lege,cu atat mai mult cu cat pedeasa aplicata pentru art 89 alin 1 ar fi fost legala ,in ceea ce priveste limitele, doar prin retinerea circumstantelor atenuante prev de art 74 cod penal, in raport si de faptul ca suntem in calea de atac promovata de inculpat.

Împotriva deciziei penale nr. 302/24.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1346/256/2009 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, invocând următoarele neregularităţi:

- greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen.

- nelegalitatea pedepsei de 1,6 ani stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, deoarece pedeapsa nu poate fi exprimată prin zecimale, ci prin ani, luni sau zile

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, deoarece în raport de limitele speciale de pedeapsă sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. 1 lit. d C. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii penale recurate, prin prisma criticilor formulate, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa este fondat.

Curtea constată că în sarcina inculpatului P.R. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208 alin. 4 – 209 alin. 1 lit. e,g cod penal; art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002 ; art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că în data de 25.12.2008 inculpatul P.R. după ce şi-a însuşit fără drept, prin deposedare ilicită, folosinţa autoturismului Dacia, a condus acest autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, ocazie cu care a provocat un accident rutier şi apoi a părăsit locul impactului fără a anunţa organele de poliţie. Astfel, în seara de 25.12.2008, in jurul orelor 20:00, numitul S.A. a mers cu autoturismul menţionat pe str. S. din Medgidia, la domiciliul prietenei sale, Î.L., pentru a petrece Crăciunul. La petrecere se afla si inculpatul care, în jurul orelor 21:00, s-a hotărât sa meargă la prietena sa. Profitand de faptul că S.A. se afla cu prietena sa in alta încăpere, inculpatul a luat cheile autoturismului de pe masa, fără consimţământul numitului S.A., după care s-a urcat la volan si a condus de pe str. S. pana pe str. M. Dupa aproximativ 30 de minute, inculpatul a dorit să se întoarcă la petrecere dar pe fondul lipsei îndemânării a pierdut controlul directiei si a intrat in coliziune frontala cu un stâlp din beton. Dupa impact, acesta a luat cheile din contact si a parasit locul faptei fara a anunta utoritatile si fara a avea incuviintarea acestora, mergand inapoi pe str. S., la domiciliul numitei Î.L. Dupa ce a fost depistat de organele de poliţie, inculpatul a fost testat cu etilotestul « Drager », rezultatul fiind de 0.18 mg/1 alcool pur in aerul respirat.

Starea de fapt nu a fost contestată în recursul procurorului şi nici inculpatul nu a promovat recurs, rezultând că acceptă starea de fapt reţinută, condiţii în care curtea apreciază că nu se mai impune a insista asupra stării de fapt corect reţinută de instanţa de fond şi instanţa de apel.

Analizând individualizarea pedepselor stabilite de prima instanţă se constată că pentru infracţiunile prev. de art. 208 alin. 4 – 209 alin. 1 lit. e,g cod penal; respectiv art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002 s-au stabilit pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, iar pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, deşi nu a fost reţinută vreo circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului, aşa încât pedeapsa stabilită pentru această din urmă infracţiune este nelegală. Întrucât împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel doar inculpatul, în virtutea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, neregularitatea constatată îi profită inculpatului.

Instanţa de apel a apreciat că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., fiind reduse sub minimul special pedepsele stabilite inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 208 alin. 4 – 209 alin. 1 lit. e,g cod penal, respectiv art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002, în timp ce pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost menţinută.

Curtea constată că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului P.R. circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen.

Argumentele prezentate de tribunal pentru reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu sunt suficiente, în condiţiile în care conduita bună invocată vizează exclusiv lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală corectă anterior comiterii faptei.

În cauză, inculpatul a condus un autoturism sustras, fără a poseda permis de conducere, se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a produs un accident rutier, părăsind locul faptei fără a anunţa autorităţile. Se constată comiterea unui număr mare de infracţiuni, prin care s-a produs un prejudiciu proprietarului autoturismului (chiar dacă în urma avarierii autoturismului proprietarul nu a solicitat despăgubiri civile în cadrul procesului penal), dar a pus în pericol şi siguranţa circulaţiei pe drumurilor publice, demonstrând uşurinţa cu care poate comite fapte penale, fără a avea reprezentarea reală a gravităţii faptelor comise. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, conformarea firească la valorile sociale ocrotite de legea penală şi nu poate justifica reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, nicidecum nu este un merit al persoanei, aşa că în raport de faptele comise nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.

În consecinţă, Curtea apreciază că se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de apel, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe, care pentru infracţiunile prev. de art. 208 alin. 4 – 209 alin. 1 lit. e, g cod penal, respectiv art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002 a stabilit pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, iar pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. În lipsa unor circumstanţe atenuante pedepsele stabilite de prima instanţă nu mai pot fi reduse, cuantumul stabilit fiind de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, pentru a se preveni pe viitor comiterea unor noi fapte penale. Aşa cum am arătat, neregularitatea constatată cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în virtutea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, îi va profita inculpatului.

În condiţiile în care sunt înlăturate circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi hotărârea instanţei de apel va fi casată, celelalte neregularităţi ale hotărârii instanţei de apel, invocate de procuror şi care vizeaza nelegalitatea pedepsei de 1,6 ani stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în legătură directă cu reţinerea circumstanţelor atenuante, deşi întemeiate, nu mai produc efecte juridice. Într-adevăr, pedeapsa trebuie stabilită în ani, luni sau zile, iar nu în numere cu zecimale, deoarece în acest fel se creează dificultăţi în stabilirea perioadei de timp cât trebuie executată pedeapsa, iar pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în raport de limitele speciale de pedeapsă, erau aplicabile prevederile art. 76 alin. 1 lit. d C. pen., în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante, iar nu cele prev. de art. 76 alin. 1 lit. c C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva deciziei penale nr. 302/24.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1346/256/2009, se va casa decizia penală recurată şi va fi menţinută hotărârea primei instanţe.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat M.S. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Dosar nr. 1346/256/2009

Decizia penală nr. 17/P/11.01.2011

Judecător redactor Damian Mitea