Nelegalitate. Gresita retinere a dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 3 Cod penal (contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente) in calea de atac

13. Nelegalitate. Gresita retinere a dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 3 Cod penal (contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente) in calea de atac.

Potrivit art. 36 al. 1 cod penal, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurenta, se aplica disp. art. 34 şi 35 cod penal. Prin decizia nr. 70/17.07.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit ca „instanţele de control judiciar nu pot dispune direct in căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecaţii, cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, in cazul in care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţa”. In aceste condiţii, rezultă ca instanţa de fond trebuie să dispună in mod efectiv contopirea pedepselor, pentru ca acest lucru să poată fi verificat în căile de atac.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constată că prin sentinţa penală nr.1463/20.12.2009 pronunţată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr. 11705/212/2008, s-a hotărât:

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, a fost condamnat inculpatul A.V.I.N. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.81 C.pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatului A.V.I.N. pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 C.pen.

În baza art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua şi lit. b C. pen. şi în baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art.83 C.pen. privitor la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.G.

În baza art.193 C.pr.pen.a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata către partea civilă Ş.G. a sumei de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 C.pr.pen. onorariu apărător oficiu (M.T.) în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr.1600/P/2007 din data de 28.05.2008, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 11705/212/2008, din 06.06.2008 a fost trimis în judecată inculpatul A.V.I.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.182 alin.2 C.pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare în esenţă, în fapt, că inculpatul A.V.I.N. la data de 03.02.2007 l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civilă Ş.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie, prin insuficienţă respiratorie acută-hemotorax.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare şi planşe foto, planşa foto reprezentând articolele de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată Ş.G. în timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto, proces verbal de consemnarea declaraţiei părţii vătămate, plângerea şi declaraţiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legală din 20.02.2007, declaraţiile martorilor G.C. s.a., la care se adaugă declaraţiile inculpatului, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul A.V.I.N., care a dat dovadă de sinceritate, cu motivarea că la-a lovit pe partea vătămată cu acea brichetă, care avea un cuţitaş, dar de frică, partea civilă Ş.G., martorii T.A., Ş.I., propuşi prin rechizitoriu, şi martorul D.M.

Cu privire la martorii O.M.D. şi G.C., deşi au fost legal citaţi nu s-au prezentat, iar mandatele de aducere emise nu s-au soluţionat cu prezentarea persoanelor vizate, neputând fi executate, O.M.D. nefiind găsit la domiciliu, iar pentru G.C. rezultând că este plecat dinţă în Anglia, astfel că s-au avut în vedere declaraţiile date de aceştia în faza urmăririi penale.

Partea vătămată Ş.G. a formulat pretenţii civile faţă de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale şi 14.000 euro, daune morale.

În dovedirea pretenţiilor materiale, partea civilă a mai solicitat şi i s-a încuviinţat proba cu acte, constând în bilet de ieşire din spital, chitanţe, reţete, decont cheltuieli, bilet de trimitere, bilet de externare, bilet radiologic şi un CD cu investigaţie computer tomograf.

Partea civilă Ş.G. a depus chitanţă reprezentând onorariu apărător în cuantum de 1.190 RON.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai suferit o condamnare.

Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 03.02.2007, inculpatul A.V.I.N., împreună cu prietenul său G.C. se aflau la chioşcul „Telegraf”, aflat în partea stângă a Dispeceratului pentru tramvaie din zona Gării CFR. Constanţa.

Deoarece o cunoşteau pe vânzătoarea acelui chioşc, respectiv martora T.A., li s-a permis să stea în interior şi să consume câte o bere.

Aceştia l-au văzut, la un moment dat pe martorul O.D., astfel că au ieşit din chioşc pentru a vorbi cu acesta. După ce au discutata cu acesta, cei doi au revenit în chioşc, O.D. rămânând afară, deoarece îl văzuse pe Ş.I. care venea, pe care îl cunoştea, acesta fiind însoţit de fratele său-partea vătămată Ş.G.

Ş.I. a intrat în chioşc, iar fratele acestuia, partea vătămată a rămas afară să vorbească cu martorul O.D. În acelaşi timp inculpatul, împreună cu prietenul acestuia G.C. au ieşit din chioşc şi au stabilit cu O.D. să se vadă a doua zi. Cu această ocazie, partea vătămată l-a apucat de mână pe inculpat, motiv pentru care G.C. l-a împins pe partea vătămată, care s-a dezechilibrat.

Fratele părţii vătămate, numitul Ş.I. a ieşit din chioşc, a început să fugă după G.C., iar partea vătămată a fugit după inculpat, care o luase la fugă spre zona staţiei de autobuze. După ce a trecut de liniile de tramvai, inculpatul a fost ajuns din urmă de partea vătămată Ş.G., care l-a prins de picior.

Inculpatul, observând că vine spre el şi martorul Ş.I. şi nu reuşea să scape de Ş.G., a scos o brichetă prevăzută la un capăt cu o lamă metalică de aproximativ 3-4 cm lungime şi 2 cm lăţime şi l-a lovit cu acesta pe partea vătămată o singură dată în zona omoplatului drept.

În timp ce partea vătămată era la sol, inculpatul a fugit.

Conform certificatului medico-legal nr.199/T/07.02.2007 partea vătămată Ş.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător şi corpuri dure, pentru care a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale. În urma reexaminării medico-legale din 20.02.2007 s-a constatat că acesta necesită circa 25 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, prin insuficienţă respiratorie acută-hemotorax.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza declaraţiilor inculpatului-care a recunoscut săvârşirea faptei, cu motivarea că la-a lovit pe partea vătămată cu acea brichetă, care avea un cuţitaş dar de frică, iar partea vătămată îl ţinea de picioare, la care se adaugă declaraţiile părţii civile, declaraţiile martorilor T.A., Ş.I., martorul D.M., împreună cu proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare şi planşe foto, planşa foto reprezentând articolele de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată Ş.G. în timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto, proces verbal de consemnarea declaraţiei părţii vătămate, plângerea şi declaraţiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legală din 20.02.2007, fiind dovedită vinovăţia inculpatului A.V.I.N. pentru infracţiunea faţă de care s-a dispus trimitere sa în judecată.

Explicaţia oferită de inculpat că a lovit partea vătămată „de frică” nu poate fi primită şi nici scuzabilă, deoarece obiectul tăietor-înţepător reprezenta o „apărare” disproporţională faţă de starea pe care dorea să o evite prin fugă.

Se are în vedere, în egală măsură, şi faptul că partea vătămată, împreună cu fratele acestuia au fugit după inculpat, provocându-i totuşi acestuia un sentiment de teamă, aspecte ce se vor avea în vedere la individualizarea pedepsei şi la soluţionarea laturii civile.

În drept, fapta inculpatului A.V.I.N. care, în data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civilă Ş.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie, prin insuficienţă respiratorie acută-hemotorax, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.182 alin.2 C.pen.

Din analiza fişei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a mai suferit o altă condamnare.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.V.I.N., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de artr.72 C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat – care l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civilă Ş.G., producându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale - dar şi de atitudinea părţii vătămate care a fugit, împreună cu fratele său după inculpat, fiind un raport de doi la unu, astfel că s-a aplicat inculpatului pedeapsa sub forma minimului special, de 2(doi) ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, atitudinea părţii vătămate, care a fugit cu fratele său după inculpat, provocându-i acestuia o stare de teamă, instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.

În consecinţă, în baza art.81 C.pen. se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 C.pen.

Asupra laturii civile a cauzei:

Partea vătămată Ş.G. a formulat pretenţii civile faţă de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale şi 14.000 euro, daune morale.

În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr.pen. şi art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata către partea civilă Ş.G. a sumei de 2564,13 lei, cu titlu de daune materiale-conforn actelor justificative depuse la dosar şi a sumei de 1.500 euro în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale şi s-au respins restul pretenţiilor materiale solicitate, deoarece, din probele administrate în cauză, partea civilă nu a făcut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existenţei şi al posibilităţilor de evaluare, sarcina probei revenind acestuia, conform art.1169 Cod civil.

S-au respins şi restul pretenţiilor morale solicitate deoarece au fost apreciate excesive, raportat la modul concret de comitere al faptei, inculpatul a aplicat o singură lovitură părţii vătămate, s-a avut în vedere numărul relativ scăzut de zile de îngrijiri medicale, ca şi atitudinea părţii vătămate care a fugit, împreună cu fratele său după inculpat, fiind un raport de doi la unu, situaţie care l-a făcut să se teamă pe inculpat, care a lovit partea vătămată, putând însă să evite acest gest, să solicite ajutor ori să riposteze într-un mod adecvat.

Prin decizia penală nr. 284 din data de 22.06.2010 a Tribunalului Constanţa, s-a dispus:

„În baza art.369 Cod.proc.pen.

Ia act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat A.V.I.N. împotriva sentinţei penale nr.1463/30.12.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.11705/212/2008.

În baza art.379 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.

Admite, ca fondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANŢA împotriva sentinţei penale nr. 1463/30.12.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.11705/212/2008.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând dispune:

Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile art.81 Cod.pen., art.82 Cod.pen., art.71 alin.5 Cod.pen., art.359 Cod.proc.pen. şi art.83 Cod.pen.

În baza art.36 alin.1 Cod.pen.

Contopeşte pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului A.V.I.N. prin sentinţa penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen. cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 29/15.01.2010 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanţa în pedeapsa cea mai grea; în final inculpatul A.V.I.N. execută pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod.pen.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare perioada executată cu începere de la data de 22.09.2009 la zi.

Anulează mandatul de executare nr.32/2010 emis în baza sentinţei penale nr. 29/15.01.2010 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanţa şi dispune emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art.189 Cod.proc.pen.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat Sarafu Mihai, se avansează din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanţa.

În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.

Obligă apelantul inculpat A.V.I.N. la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

S-a constat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei.

Inculpatul A.V.I.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen., reţinându-se în sarcina sa că, la data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp contondent pe partea vătămată Ş.G. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând că i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit de la o brichetă, motivând că a procedat astfel pentru că i-a fost frică, întrucât partea vătămată a alergat după el şi l-a prin de picioare.

Susţinerile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe, partea vătămată Ş.G. arătând că după ce inculpatul i-a aplicat lovitura cu acel cuţit a încercat să fugă după el pentru a-l prinde, însă nu a mai avut putere, reuşind doar să-l prindă de pantaloni.

Din analiza întregului material probator administrat în cursul procesului penal, coroborat şi cu declaraţiile inculpatului, rezultă cu certitudine că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracţiunii săvârşite apreciat prin prisma împrejurărilor şi a modalităţii concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, în prezent aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.29/15.01.2010 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.96/05.03.2010 a Tribunalului Constanţa.

Apreciem că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, ţinând cont de circumstanţele reale în care a fost comisă infracţiunea şi de circumstanţele personale ale acestuia, pedeapsă care răspunde cerinţelor prev. de art.52 Cod.pen., privind scopul preventiv educativ, neimpunându-se redozarea în sensul majorării cuantumului acesteia.

Considerăm însă că, în condiţiile în care inculpatul se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni concurente cu infracţiunea din prezenta cauză, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod.pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Prin decizia nr.70/15.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că instanţele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii, cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

Apreciem că această decizie nu are aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod. pen. şi dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate nu avea cum să mai facă aplicarea dispoziţiilor art.36 alin.1 Cod.pen.

În condiţiile în care însă instanţa de apel a considerat că se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim privativ de libertate şi a constatat totodată că acesta mai are o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă, considerăm că nu există nici un impediment în a se dispune aplicarea dispoziţiilor art.36 alin.1 Cod.pen. referitoare la contopirea pedepselor.

In termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a declarat recurs prin care critică decizia pronunţată în apel, ca fiind nelegală si netemeinică, sens in care solicită casarea deciziei in parte şi rejudecând, să se înlăture aplicarea dispoziţiilor art. 36 al. 1 şi 3 cod penal, cât şi cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei.

Al doilea motiv de recurs vizează greşita individualizare a pedepsei in raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, cât şi de necesităţile de reeducare pe care le reclamă persoana inculpatului.

Examinând legalitatea şi temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, curtea constată că recursul declarat de parchet este întemeiat in parte.

Cu ocazia soluţionării apelului, de către Tribunalul Constanţa, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. 1 cod penal, referitoare la contopirea pedepselor. De asemenea, s-a arătat ca decizia penală nr. 70/15.10.2007 a I.C.C.J. nu-şi are aplicabilitatea in speţa de faţă, întrucât „înlăturând prevederile art. 81 şi 82 cod penal inculpatul din prezenta cauza A.V.I.N. are de executat 2 pedepse privative de libertate (din care una este definitiva, iar cea de-a doua este pedeapsa din aceasta cauza) astfel ca nu este nici un impediment in a se dispune aplicarea disp. art.36 al. 1 cp referitoare la contopirea pedepselor”.

Pe cale de consecinţa, prin admiterea recursului, se vor înlătura din decizia Tribunalului Constanta aplicarea dispoziţiilor art. 36 al. 1 şi 3 cod penal şi, totodată, dispoziţiile referitoare la anularea mandatului de executare nr. 32/2010 emis de Judecătoria Constanta, şi emiterea unui mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

Cu privire la cea de-a doua critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, curtea constată că este nefondată. Astfel, instanţa de fond şi instanţa de apel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, au avut in vedere gradul concret de pericol social al infracţiunii comise, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta aflându-se in prezent in executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29/15.01.2010 a Judecătoriei Constanta, definitivă prin decizia penală nr. 96/5.03.2010 a Tribunalului Constanta.

In raport de circumstanţele reale în care a fost comisă infracţiunea, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare răspunde cerinţelor prevăzute de art. 52 cod penal, prin scopul preventiv educativ, neimpunându-se majorarea cuantumului acestuia.

Ca atare, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA, va casa în parte decizia penală recurată şi, rejudecând, va face aplicarea art. 37 lit. b cod penal, va înlătura din decizie dispoziţiile privind aplicarea art. 36 alin 1 şi alin 3 cod penal şi cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei nr 32/2010 emis de Judecătoria Constanţa şi emitere a unui nou mandate de executare la rămânerea definitivă a deciziei.

În temeiul art. 189 cod procedură penală, va dispune plata din fond MJLC a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat C.A.M. în sumă de 50 lei.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în procesul penal vor rămâne în sarcina acestuia.

Dosar nr. 11705/212/2008

Decizia penală nr. 8/P/11.01.2011

Judecător redactor Zoita Frangu