1. Respingerea revocării liberării provizorii sub control judiciar şi a cererii de luare a măsurii arestării preventive. Incălcarea art. 290 Cod procedură penală vizând publicitatea şedinţei de judecată privind cererea de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.

Dacă cererea de luare a măsurii preventive faţă de persoana juridică se soluţiona prin încheiere în cameră de consiliu, potrivit art. 479⁵ alin. 4 cod pr. penală, printr-o încheiere atacabilă cu recurs in 3 zile de la pronunţare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce priveşte propunerea de revocare a liberării provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuată pe timpul urmăririi penale, potrivit disp. art. 160¹⁰ cod pr. penală, cu respectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, întrucât în conţinutul secţiunii V din Titlul IV al Părţii Generale a Codului de procedură penală, nu există nici o normă procedurală care să deroge cu titlu special de la regula generală prev. de art. 290 cod pr. penală.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 149¹ alin. 4 cod pr. penală, întrucât cererea vizează analizarea unei măsuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberării provizorii) şi nu vizează luarea măsurii arestării preventive tratată ca măsură preventivă, câtă vreme arestarea preventivă dispusă iniţial faţă de inculpat, nu fusese revocată, înlocuită cu altă măsură şi nici nu era încetată.

Art. 290 Cod procedură penală

         Tribunalul Constanţa, prin încheierea de şedinţă nr. 68 din 7 iulie 2011, pronunţată în dosarul penal nr. 9806/118/2011, a respins excepţia nelegalei sesizări a instanţei.

 În baza art.160 ind.10 Cod proc. pen., a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de revocarea  liberării provizorii sub control judiciar şi arestare preventivă a inculpatului D.V.

În baza art.479 ind.5 alin. 4 Cod proc. pen. rap. la art.479 ind.5 alin.1 lit. e în ref.la art.479 ind.5 alin.3 Cod proc. pen., a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de luare a măsurii preventive a interzicerii de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea, pe o durată de 60 de zile, faţă de SC D.I.E. SRL, cu sediul social în Constanţa, Aleea M.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut următoarele:

         Inculpatul D.V. a fost arestat preventiv, în perioada 14 decembrie 2010 - 26 ianuarie 2011 când, prin decizia penală nr. 94 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. 1354/212/2011, s-a admis recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 1354/212/2011, s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat şi punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a acestuia.

           Ulterior, prin ordonanţa nr. 874/P/2010 din 1 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, ca urmare a reunirii dosarului nr. 128D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus: extinderea cercetărilor penale faţă de inculpatul D.V. pentru infracţiunile prev. de disp. art. 296¹ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; începerea urmăririi penale faţă de inculpatul D.V. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de speculă prev. de art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de disp. art. 295 lit. a Cod peal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

          Prin ordonanţa nr. 874/P/2010 din 3 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în temeiul disp. art. 238 Cod procedură penală, art. 228 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 235 Cod procedură penală s-a dispus:  extinderea cercetărilor penale faţă de făptuitorul D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal şi faţă de făptuitorii N.P. şi N.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de disp. art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal în cond. art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal; extinderea cercetărilor penale faţă de SC D.I.E.SRL Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal şi faţă de SC C.A. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de disp. art. 296¹ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003, art. 270 alin. 3 din Legea 865/2006 şi art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal;începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal şi începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii N.P. şi N.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal; începerea urmăririi penale faţă de persoanele juridice SC D.I.E. SRL Constanta, pentru infracţiunile prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic, art. 33 lit. a Cod penal şi SC C.A. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de disp. art. 296' alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003, art. 270 alin. 3 din Legea 865/2006 şi art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal.

        La data de 4 iulie 2011, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Constanţa, la locaţia din strada I.B., la imobilul situat între numerele 13 şi 15 precum şi în autovehiculul cu numărul de înmatriculare …, organele judiciare au găsit un număr total de 2238 pachete de ţigări de diferite mărci, netimbrate sau purtând marcaje emise de autorităţile din Republica Moldova.

        Totodată, au fost identificate persoane care se prezentaseră la depozitul SC D.I.E. SRL Constanţa, amplasat pe str. I.B. pentru a achiziţiona ţigările puse în vânzare, fără respectarea dispoziţiilor legale de către inculpatul D.V. S-a procedat la audierea a cinci dintre acestea, respectiv a martorilor D.E., T.S., A.D.D., M.C., C.C.J. şi s-a stabilit că persoanele identificate erau cumpărători de ţigarete netimbrate acestea susţinând că aveau cunoştinţă de existenţa acestei locaţii întrucât au cumpărat ţigări şi cu alte prilejuri.

          Constatările din data de 4 iulie 2011 au determinat extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale faţă de învinuitul D.V. şi SC D.I.E. SRL Constanţa şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru infracţiunile continuate prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inclusiv pentru actele materiale din ziua de 4 iulie 2011, prin ordonanţa nr. 874/P/2010 din 4 iulie 2011, h. 13⁰⁰ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

         La data de 5 iulie 2011, organele de poliţie judiciară l-au identificat pe inculpatul D.V. la depozitul SC D.I.E. SRL Constanţa, la ora 9³⁰, în timp ce comercializa ţigarete netimbrate sau timbrate cu marcaje emise de autorităţile din Republica Moldova. Ca urmare a verificărilor efectuate în depozitul amintit anterior, s-au depistat 110 pachete ţigări marca CAPITAL, fără timbru, 10 pachete ţigări marca PALL MALL, cu timbru de Republica Moldova, 10 pachete marca WINSTON, cu timbru de Republica Moldova, 2 pachete marca PALL MALL BLUE cu timbru de Republica Moldova precum şi suma de 2.055 lei.

          Constatările din data de 5 iulie 2011 au determinat extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale faţă de învinuitul D.V. şi SC D.I.E. SRL Constanţa şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru infracţiunile continuate prev. de art. 296' alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inclusiv pentru actele materiale din ziua de 5 iulie 2011, prin ordonanţa nr. 874/P/2010 din 5 iulie 2011, h. 15⁰⁰ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

          Totodată, prin ordonanţa nr. 874/P/2010 din 6 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în temeiul disp. art. 235 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în mişcare acţiunii penale faţă de SC D.I.E. SRL Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 296 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

         Ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, în sarcina inculpatului D.V. şi a persoanei juridice SC D.I.E. SRL Constanţa, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune continuată în forma agravantă prev. de disp. art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în baza rezoluţiei infracţionale unice, în mod repetat, în perioada 10 februarie 2010 - 5 iulie 2011 a achiziţionat în scop de revânzare, a deţinut, transportat sau comercializat cantităţi de ţigări care contraveneau dispoziţiilor legale pentru deţinere pe teritoriul României, fără plata accizelor şi prejudicierea bugetului de stat cu suma de aprox. 1.573.779 lei.

          S-a solicitat revocarea liberării provizorii sub control judiciar şi arestarea preventivă a inculpatului, invocându-se temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.c şi f Cod proc.pen., respectiv: există date că acesta pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni; a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe  că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

          S-a motivat că, deşi a beneficiat de măsura provizorie a liberării sub control judiciar, inculpatul D.V. a continuat să desfăşoare activităţi ilicite de comercializare, în incinta spaţiilor SC D.I.E. SRL Constanţa, a ţigaretelor netimbrate sau purtând marcaje ale autorităţilor din Republica Moldova în scopul obţinerii de foloase materiale injuste, prin sustragerea de la plata accizelor către bugetul de stat.

          Potrivit art.160 ind.10 alin.1  lit.a, b Cod proc.pen.,liberarea provizorie sub control judiciar poate fi revocată dacă: se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului; învinuitul sau inculpatul nu respectă cu rea – credinţă obligaţiile ce-i revin potrivit art.160 ind.2 alin.3, alin.3 ind.1 şi art.160 ind.4 alin.2 Cod proc.pen.sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit şi judecat.

       Articolul 143 Cod proc. pen. prevede posibilitatea luării măsurii arestării preventive  numai dacă există probe ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitorului sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, a săvârşit fapta.

           Art. 5 lit.c din Convenţia europeană a drepturilor omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni.

           În cauza de faţă, instanţa nu poate verifica existenţa indiciilor temeinice de comitere a faptelor în legătură cu care se solicită revocarea liberării provizorii sub control judiciar şi arestarea preventivă a inculpatului, prin raportare la o perioadă de referinţă, întrucât materialul probator existent la dosar nu oferă date cu privire la activitatea infracţională  pretins comisă, chiar dacă se vorbeşte de caracterul continuat al acesteia,ci doar indicii că ar fi implicat în desfăşurarea unor activităţi comerciale iar faptele şi probele la care se referă procurorul în cuprinsul sesizării, care au făcut obiectul controlului judecătoresc, la o dată anterioară, în dosarul nr.45306/212/2010 al Judecătoriei Constanţa, de arestare preventivă, nu mai pot fi analizate şi în prezentul dosar.

         În ceea ce priveşte infracţiunile de contrabandă, speculă şi înşelăciune, prevăzute de art.295 lit.a Cod penal, art.270 alin.3 din Legea nr.85/2006 şi art.215 alin.1,2 şi 5 Cod penal, nu se poate susţine că sunt îndeplinite cerinţele legii referitoare la existenţa indiciilor temeinice că s-ar fi săvârşit, în referire la  actele materiale din datele de 4 şi 5 iulie 2011, în condiţiile în care împrejurările faptice invocate nu sunt susţinute de mijloacele de probă administrate, nerezultând în ce au constat acţiunile de contrabandă, speculă  şi  în ce modalitate  a fost  indus în eroare statul - prin Ministerul Finanţelor - în acelaşi timp, în sesizarea parchetului se face referire la infracţiunea de evaziune fiscală pentru fapta încadrată în infracţiunea de înşelăciune.

       Inculpatul,  fiind  audiat, a dat explicaţiile necesare cu privire la ţigările care s-au găsit în locaţiile aparţinând SC D.I.E. SRL şi SC C.A. SRL, la 04.07.2011 şi la 05.07.2011, declaraţii care trebuiau verificate prin audierea mai multor persoane şi alte mijloace de probă obiective, pentru clarificarea situaţiei de fapt şi aflarea adevărului.

        Totodată, în lipsa altor probe ori indicii suplimentare, nu rezultă date că inculpatul  ar pregăti săvârşirea unei noi infracţiuni, pentru a atrage incidenţa art.148 lit.c Cod proc.pen. iar împrejurările faptice conturate de probele administrate, nu conduc la demonstrarea unui pericol concret pentru ordinea publică, pericol care trebuie să rezulte în mod explicit şi să fie nemijlocit dovedit, ori referirile procurorului sub acest aspect sunt pur generice şi fără fundament în datele  şi probele  dosarului.

 De altfel, neexistând indicii temeinice cu privire la săvârşirea faptelor, cu atât mai mult nu există probe de genul celor cerute de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.

          Liberarea provizorie sub control judiciar, fiind dispusă în anumite condiţii, poate fi revocată numai în cazurile prevăzute expres de legiuitor, constatate ca fiind incidente de către judecător, ca urmare fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea inculpatului, deci a unui motiv obiectiv, fie că inculpatul nu respectă, cu rea- credinţă, obligaţiile ce-i revin, potrivit art.160 ind.2 alin.3 şi 3 ind.1 şi art.160 ind.4 alin.2 Cod proc.pen. sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat, deci motive subiective, imputabile inculpatului, consecinţa revocării concretizându-se în dispunerea unei alte măsuri procesuale, şi anume arestarea preventivă, cu emiterea unui nou mandat de arestare, ca act procedural, aşa încât cele două măsuri – revocarea liberării provizorii şi arestarea preventivă - sunt indivizibile, conferind astfel un caracter complex instituţiei revocării liberării provizorii.

         Aşadar, instanţa consideră că, pe de o parte, nu s-ar putea verifica incidenţa cazurilor de revocare a liberării provizorii în mod distinct de luarea măsurii arestării preventive care, la rândul său, presupune examinarea îndeplinirii unor condiţii speciale, şi anume cele prevăzute de art.143 şi art.148 Cod proc.pen., dar şi cele generale, iar pe de altă parte, şi faţă de faza procesuală în care are loc posibilitatea revocării liberării provizorii, şi anume fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii. Mai mult, judecarea cererii de revocare a liberării provizorii şi luarea măsurii arestării preventive în situaţia constatării incidenţei unuia din cazurile de revocare nu poate avea loc distinct de faza sau chiar stadiul procesual în care se află cauza deoarece, prin finalitatea sa, revocarea liberării provizorii este o măsură dispusă în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, indiferent de faza în care se află acesta, ceea ce implică o examinare a tuturor condiţiilor ce guvernează judecata referitoare la o asemenea cerere şi în funcţie de faza procesuală a fondului cauzei.

        Raportat la datele cauzei, din verificarea actelor dosarului, nu sunt date că inculpatul D.V., cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit ori s-a sustras de la obligaţiile ce-i revin (în speţă, obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a mun.Constanţa, de a se prezenta la organul de urmărire penală sau la  instanţă ori de câte ori este chemat, de a se prezenta la organul de poliţie din raza teritorială de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei, să nu se apropie de martorii din dosar şi să nu comunice cu aceştia, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme). Reaua-credinţă nu se prezumă, ea trebuie dovedită prin informaţiile culese de organul judiciar însărcinat cu supravegherea executării măsurii, judecătorului sau instanţei de judecată revenindu-i obligaţia de a aprecia dacă nerespectarea obligaţiilor s-a produs sau nu cu rea-credinţă.

        Informaţiile cu privire la încălcarea obligaţiilor impuse trebuie prezentate de organul de poliţie desemnat să supravegheze executarea măsurii, iar instanţa, în urma verificării împrejurărilor în care s-a produs nerespectarea  măsurii, urmează să constate dacă aceasta s-a produs cu rea-credinţă, ori dosarul cauzei nu relevă informaţii în sensul că inculpatul nu şi-a îndeplinit ori că s-a sustras de la obligaţiile stabilite, nici împrejurări precum că acesta ar fi încercat  în vreun fel să influenţeze negativ probatoriul şi, astfel,   să zădărnicească aflarea adevărului, că ar continua activitatea infracţională, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care să justifică arestarea, situaţii care ar atrage revocarea liberării provizorii, potrivit art.160 ind.10 alin.1 lit.a şi b Cod penal.

        De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, invocate în cererea parchetului, nu rezultă motive  temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că SC D.I.E. SRL Constanţa a săvârşit infracţiunile pentru care se efectuează urmărirea penală, astfel încât să fie necesară, pentru buna desfăşurare a procesului penal, luarea măsurii preventive a interzicerii de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea, prevăzută de art.479 ind.5alin.1 lit.e  Cod proc.pen.

        În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate de apărare (nelegala sesizare a instanţei, cererea fiind formulată şi semnată de primul procuror şi nu de procurorul de caz, neascultarea inculpatului înainte de sesizarea instanţei, inadmisibilitatea cererii vizându-l pe inculpat), care ar atrage sancţiunea nulităţii absolute, nu pot fi luate în considerare.

În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, in sensul greşitei respingeri a cererii de revocare a liberării provizorii sub control judiciar faţă de inculpatul D.V. şi totodată a greşitei respingeri a cererii de luare a măsurii preventive faţă de persoana juridică SC D.I.E. SRL.

Verificând încheierea recurată în ansamblu in fapt şi în drept şi prin prisma criticilor formulate, curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat fiind însă incidente alte cauze de casare decât cele invocate.

Astfel, se constată că propunerea formulată de procuror vizând revocarea liberării provizorii sub control judiciar faţă de inculpatul D.V. şi a cererii de luare a măsurii preventive faţă de persoana juridică, au fost soluţionate in Camera de Consiliu, nefiind respectate dispoziţiile legale vizând publicitatea şedinţei de judecată, prevăzute de art. 290 cod pr. penală.

Dacă în ce priveşte cererea de luare a măsurii preventive faţă de persoana juridică, aceasta se soluţiona prin încheiere în cameră de consiliu, potrivit art. 479⁵ alin. 4 cod pr. penală, printr-o încheiere atacabilă cu recurs in 3 zile de la pronunţare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce priveşte propunerea de revocare a liberării provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuată pe timpul urmăririi penale, potrivit disp. art. 160¹⁰ cod pr. penală, cu respectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, întrucât în conţinutul secţiunii V din Titlul IV al Părţii Generale a Codului de procedură penală, nu există nici o normă procedurală care să deroge cu titlu special de la regula generală prev. de art. 290 cod pr. penală.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 149¹ alin. 4 cod pr. penală, întrucât cererea vizează analizarea unei măsuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberării provizorii) şi nu vizează luarea măsurii arestării preventive tratată ca măsură preventivă, câtă vreme arestarea preventivă dispusă iniţial faţă de inculpat, nu fusese revocată, înlocuită cu altă măsură şi nici nu era încetată.

În aceste condiţii, faţă de cererea de revocare a liberării provizorii, prima instanţă se impunea a o soluţiona prin încheiere, atacabilă cu recurs in 24 de ore de la pronunţare.

Ca atare, curtea constată incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 4 cod procedură penală, neregularitatea constatată neputând fi acoperită potrivit art. 197 alin. 2 cod pr. penală şi urmând a atrage sancţiunea nulităţii hotărârii pronunţate şi pe cale de consecinţă, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la rejudecare cu respectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată.

În condiţiile în care cele două cereri formulate prin acelaşi înscris de către procuror, se judecă împreună potrivit regulilor privind conexitatea, dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată se extind şi asupra soluţionării cererii conexe şi impun şi rejudecarea acesteia de către aceeaşi instanţă.

Dosar nr. 788/36/2011

Decizia penală nr. 656/P/14.07.2011