26. Neprezentarea
condamnatului la datele fixate de Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere
nu poate atrage de drept revocarea suspendării sub supraveghere, fără o
prealabilă cercetare a motivelor neprezentării.
Conform înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei rezultă că, începând
cu anul 2007, deci înainte de sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea
penală soluţionată prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, pronunţată de
Tribunalul Tulcea, recurentul şi-a stabilit domiciliul în Italia, ţară unde a
desfăşurat, în mod licit, activităţi lucrative, nefiind prezent la nici un
termen de judecată şi nici la pronunţarea sentinţei menţionate.
Toate demersurile efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă
Tribunalul Tulcea pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat cu un eşec, din
informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din ţară din anul 2007.
În consecinţă, organul desemnat cu supravegherea avea cunoştinţă de
faptul că recurentul nu a fost informat cu privire la măsurile de supraveghere
impuse recurentului şi nu a comunicat acestuia programul de supraveghere
elaborat, întrucât acesta era plecat din ţară, şi aceasta în condiţiile în care
recurentul nu era supus nici unei interdicţii de a părăsi ţara şi având dreptul
de a munci pe teritoriul oricărui stat, diligenţele organului de supraveghere
fiind minime.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că recurentul, cu rea-credinţă,
nu s-ar fi supus măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare,
nefiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de art. 447 cod procedură penală
pentru a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicată
recurentului prin sentinţa penală nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul
Tulcea.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr.119/14.04.2010
pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2797/88/2009, s-a admis sesizarea judecătorului delegat la
Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea de revocare a
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor D.V.,
şi G.D.C. prin sentinţa penală nr.274/2008 a Tribunalului Tulcea.
In
temeiul art. 447 cod procedură penală cu ref. la art. 864) alin.2
cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepselor de 2 ani închisoare
sub supraveghere, aplicată inculpatului D.V. şi de 3 ani închisoare sub
supraveghere aplicată inculpatului G.D.C. prin sentinţa penală
nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi dispune executarea în
întregime a pedepselor în regim de detenţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă,
instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26
noiembrie 2009, Judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din
cadrul Tribunalului Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea cu revocarea suspendării
sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor G.D.C. şi D.V.
prin sentinţa penală nr. 274 /30.09.2008 a Tribunalului Tulcea.
In
motivarea sesizării, Judecătorul delegat a arătat că demersurile consilierilor
responsabili de caz pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat cu un eşec,
din informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din ţară din anul
2007, fără a li se cunoaşte destinaţia, nesocotind astfel condiţiile de
supraveghere stabilite de instanţă.
La
dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de fond nr.290/88/2008 al Tribunalului
Tulcea, informarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea,
procese-verbale, nota de constatare întocmită de acelaşi serviciu.
Prin
sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe
inculpaţii D.V. şi G.D.C. la pedepse rezultante de 2 ani şi respectiv 3 ani
închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui
termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul D. şi de 5 ani pentru inculpatul
G.
Cei doi
condamnaţi au intrat în evidenţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă
Tribunalul Tulcea la data de 3 martie 2009.
Consilierul
responsabil de caz a încercat localizarea condamnaţilor, deplasându-se la
domiciliile celor doi, contactându-le familia, luând legătura cu autorităţile
din localitatea de domiciliu (primărie, poliţie).
De
asemenea, au fost contactaţi avocaţii care i-au reprezentat pe cei doi
condamnaţi în cursul judecăţii.
Demersurile consilierului de probaţiune au
evidenţiat faptul că cei doi condamnaţi sunt plecaţi din România din anul 2007,
fără a se cunoaşte ţara în care se află în prezent.
A
mai rezultat că D.V. nu a ţinut legătura cu familia sa, iar cu familia
celuilalt nu s-a putut lua legătura, mama condamnatului G. plecând în
străinătate cu fiul său (adresa nr. 8731/2009 a I.P.J. Tulcea).
Din nota
de constatare din 5 mai 2009, a rezultat că avocatul condamnatului a înştiinţat
consilierul de probaţiune că acesta are cunoştinţă de condamnarea suferită,
inclusiv despre obligaţiile pe care le are de respectat, însă intenţia sa este
de a nesocoti condiţiile de supraveghere solicitate de instanţă.
Tribunalul
i-a citat pe cei doi condamnaţi cu mandate de aducere la mai multe termene de
judecată, însă nu s-au prezentat în faţa instanţei, procesele verbale de
executare a mandatelor de aducere confirmând că aceştia sunt plecaţi în
străinătate.
Toate
aceste înscrisuri demonstrează că intimaţii cu rea credinţă nu au respectat
măsurile de supraveghere stabilite de instanţă.
Potrivit
art. 864) alin.2 Cod penal, dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu
rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege, ori obligaţiile
stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Împotriva
sus-menţionatei sentinţe a formulat recurs condamnatul D.V. criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de fond a admis sesizarea judecătorului delegat la
Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea de revocare a
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D.V.
şi a revocat suspendarea executării pedepselor de 2 ani închisoare sub
supraveghere, aplicată acestuia, reţinând, în mod greşit că, petentul
condamnat, cu rea credinţă nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile stabilite prin
sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, Tribunalul Tulcea.
În acest sens se relevă că, petentul
condamnat nu a fost prezent la nici un termen de judecată acordat în cauza care
a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.
274/30.09.2008 după cum nu a fost prezent nici la pronunţarea acestei sentinţe.
Se arată că, începând cu luna martie 2007
petentul condamnat este înregistrat fiscal în Italia, mai mult cererea s-a
depus din anul 2006, dovadind că desfăşoară activităţi lucrative în acea ţară,
având domiciliul în Italia.
Faţă de această situaţie, recurentul nu a
avut cunoştinţă de hotărârea de condamnare ce s-a pronunţat împotriva sa.
La dosarul cauzei, s-au depus procesul
verbal de identificare, declarare sau stabilire de domiciliu, contract de
închiriere cu uz locativ, scrisoare de angajare, certificat de atribuire de cod
fiscal şi carte de identitate, acte emise de autorităţile italiene.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei
instanţe, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva
criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 şi 2 cod
procedură penală, Curtea constată:
Reţinem că recursul
petentului condamnat a fost formulat în condiţiile art.365 cod procedură
penală, respectiv recursul peste termen, fiind formulat în termen de 10 zile de
la începerea executării pedepsei de 2 ani închisoare, după revocarea
suspendării sub supraveghere a acesteia prin sentinţa penală nr.119/14.04.2010
pronunţată de Tribunalul Tulcea.
Prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008,
Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa rezultantă de 2
ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen
de încercare de 4 ani pentru inculpatul D. şi de 5 ani pentru inculpatul G.
Faţă de inculpat s-au stabilit măsurile de
supraveghere impuse de art.86 ind.3 lit. a-d cod penal, organ cu supravegherea
fiind stabilit Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Reţinem, conform înscrisurilor ataşate la
dosarul instanţei de recurs că, începând cu anul 2007, deci înainte de
sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea penală soluţionată prin sentinţa
penală nr. 274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea, recurentul şi-a
stabilit domiciliul în Italia, ţară unde a desfăşurat, în mod licit, activităţi
lucrative, nefiind prezent la nici un termen de judecată şi nici la pronunţarea
sentinţei menţionate.
Toate demersurile efectuate de Serviciul de
Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat
cu un eşec, din informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din
ţară din anul 2007.
În consecinţă, organul desemnat cu
supravegherea avea cunoştinţă de faptul că, recurentul nu a fost informat cu
privire la măsurile de supraveghere impuse recurentului şi nu a comunicat
acestuia programul de supraveghere elaborat întrucât acesta era plecat din
ţară, şi aceasta în condiţiile în care recurentul nu era supus nici unei
interdicţii de a părăsi ţara şi avea dreptul de a munci pe teritoriul oricărui
stat, diligenţele organului de supraveghere fiind minime.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că
recurentul, cu rea credinţă, nu s-ar fi supus măsurilor de supraveghere impuse
prin hotărârea de condamnare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de
art. 447 cod procedură penală pentru a se dispune revocarea suspendării sub
supraveghere a pedepsei aplicată recurentului prin sentinţa penală
nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea.
Faţă de cele reliefate, apreciem criticile
formulate ca întemeiate, fapt pentru care Curtea, în temeiul art. 38515
pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de condamnatul D.V.,
va casa sentinţa penală
recurată şi, rejudecând, va dispune în temeiul art. 447 cod procedură penală şi
art. 864 alin 2 cod penal, respingerea sesizării judecătorului
delegat la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea privind
revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani
închisoare aplicată cond. D.V. prin sentinţa penală nr. 119/14.04.2010 a
Tribunalului Tulcea.
Se va anula
mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.167/04.05.2010 emis de
Tribunalul Tulcea în baza sentinţei penale nr.119/14.04.2010 pronunţată de
Tribunalul Tulcea şi se va dispune punerea de îndată în libertate dacă nu este
reţinut sau arestat în altă cauză.
Se vor înlătura
din hotărâre dispoziţiile contrare prezentei decizii.
În temeiul art.
192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat
în procesul penal rămân în sarcina acestuia.
Dosar nr. 1397/36/2010
Decizia penală nr. 787/P/02.12.2010
Judecător Eleni Cristina Marcu | 
