pagina 4 civil

Jurisprudenta Drept Civil

Decizii civile 2011

1. Calificarea acţiunii – obligaţie a instanţei de judecată. Stabilirea caracterului patrimonial al acţiunii. Incidenţa art. 2821 Cod procedură civilă. Inadmisibilitatea recursului la recurs

2. Expropriere. Cuantumul despăgubirilor datorate expropriatului. Determinarea ”valorii reale” a bunului expropriat. Evaluarea prejudiciului cauzat prin expropriere. Termenul de plată a despăgubirilor.

3. Legea nr. 10/2001. Teren situat in intravilanul localităţii la momentul preluării bunului de către stat. Incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001.

4. Acţiune in revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil formulate după intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. Neîndeplinirea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001. Inadmisibilitate. Noţiunea de ”bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

5. Acţiune în restituire imobil notificat conform Legii nr. 10/2001. Lipsa răspunsului la notificare. Admisibilitatea cererii. Modalitate de despăgubire a reclamantului pentru imobilul notificat şi imposibil de restituit în natură.

6. Cesiunea contractului de inchiriere. Condiţii. Lipsa acordului proprietarului locuinţei. Efecte.

7. Expropriere. Acţiune in retrocedarea terenului expropriat in mod abuziv. Concursul dintre legea generală (Legea nr. 33/1994) şi legea specială (Legea nr. 10/2001). Inexistenţa in patrimoniul real a unui ”bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Inadmisibilitate.

8. Acţiune in grăniţuire şi revendicare. Caracterul accesoriu al capătului de cerere privind grăniţuirea. Calificarea căii de atac căreia îi era supusă hotărârea instanţei de fond, după valoarea bunului revendicat. Incidenţa art. 2821 Cpc.

9. Grăniţuire. Raporturi de vecinătate cu o unitate administrativ-teritorială – comună. Condiţiile stabilirii limitelor unităţii administrativ-teritoriale.

10. Servitute legală de trecere. Stabilirea căii de acces prin convenţia părţilor. Distincţia dintre servitutea legală de trecere şi servitutea de trecere stabilită prin fapta omului. Incetarea servituţii legale de trecere.

11. Domiciliul procesual ales. Schimbarea domiciliului in timpul procesului. Necomunicarea acestei schimbări instanţei de judecată şi părţii adverse. Efecte.

12. Revizuire – cale extraordinară de atac. Inscris nou – noţiune. Inexistenţa unui ”defect fundamental”. Distincţie intre ”circumstanţe noi” şi ”circumstanţe nou descoperite” în jurisprudenţa CEDO.

13. Acţiune in constatare vânzare-cumpărare intemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) – Titlul X – Legea nr. 247/2005. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare afectată de modalitate. Termen suspensiv. Transmiterea dreptului de creanţă rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare către un terţ, prin intermediul contractului de cesiune de creanţă. Efecte.

14. Partaj succesoral. Moştenitor care nu a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, pentru restituirea cotei sale succesorale. Dobândirea intregului imobil de către un succesor ce a parcurs procedura Legii nr. 10/2001. Incidenţa art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Aplicare in timp a legii. Efecte asupra procedurii succesorale.

15. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Cesiune de drepturi litigioase după notificare. Distincţia faţă de retractul litigios.

16. Legea nr. 10/2001. Condiţia existenţei titlului autorului, la data preluării bunului de către stat. Hotărâre judecătorească constitutivă de drepturi, pronunţată în 1996.

17 Legea nr. 221/2009. Condamnat politic. Despăgubiri pretinse de descendenţii defunctului.

18. Legea nr. 18/1991. Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ce are ca obiect un teren ce a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate conform art. 19/2 din legea 18/1991. Încălcarea interdictiei legale de înstrăinare. Inaplicabilitatea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

19. Uzucapiune. Stăpânirea unui teren prin extinderea folosintei imobilului atribuit prin contractul de închiriere încheiat cu unitatea specializată în administrarea fondului locativ de stat. Precaritatea posesiei.

20. Revendicare imobiliară. Teren forestier inclus în amenajamentele silvice ce fac parte din fondul forestier national. Nerealizarea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 1/2000. Calitatea de proprietar a reclamantei – unitatea administrativ teritorială.

21. Partaj succesoral. Lipsa acordului comostenitorilor privitor la formarea si atribuirea loturilor. Criterii de formare si atribuire a unui teren intravilan situat într-o zonă cu potential turistic ridicat. Respectarea principiului echitătii.

22. Carte funciară. Plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra unui imobil notificat în temeiul Legii nr. 10/2001. Lipsa interesului legitim al reclamantilor în promovarea actiunii.

23. Actiune în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Caracterul patrimonial al cererii – element esential în stabilirea competentei materiale a instantei de judecată. Inaplicabilitatea art. 26 din Legea nr. 10/2001. Citarea părtilor în procesul civil. Încălcarea dispozitiilor art. 85 Cod procedură civilă. Efecte.

24. Cerere de chemare în garantie formulată de către pârât după închiderea dezbaterilor asupra fondului. Limitele investirii instantei de judecată. Liberul acces la instantă. Conditii de realizare.

25. Calitatea de persoană îndreptătită la restituirea unui bun preluat abuziv de stat. Testament întocmit în străinătate. Aplicarea în România a continutului dreptului străin în materie succesorală.

26. Măsuri reparatorii. Teren în compensare. Conditii.

27. Actiune în obligatia de a face, a desfiinta constructiile executate fără autorizatie. Regula unanimitătii.

28. Eroare judiciară. Daune morale. Cuantum.

29. Hotărâre. Motivare. Recurs.

30. Natura juridică a litigiului: civilă sau comercială.

31. Acţiune în restituirea fructelor civile (chirie) pentru terenul preluat de stat în baza unui contract de donaţie anulat. Distincţie între posesorul de bună-credinţă şi posesorul de rea-credinţă. Efectele costatării nulităţii donaţiei. Obligaţia statului de a restitui chiria încasată de la momentul promovării acţiunii in nulitatea donaţiei.

32. Legea nr. 10/2001. Notificare formulată pentru restituirea în natură a terenului liber. Acordarea imobilului în compensare unei terţe persoane, urmată de înstrăinarea lui succesivă. Invocarea bunei-credinţe a terţilor dobânditori.

33. Rolul activ al judecătorului. Drepturile şi interesele părţilor.

34. Inadmisibilitatea introducerii acţiunii de divorţ în România, în condiţiile existenţei unei hotărâri definitive de separare consensuală în Italia. Condiţii pentru aplicarea art. 19 alin.1 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene.

35. Rolul şi valoarea prezumţiilor în soluţionarea procesului civil.

36. Inadmisibilitatea recursului. Potrivit dispoziţiilor art.299 alin.1 pct.1 Cod pr. civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

37. Calea de atac în acţiunile privind validarea popririi.

38. Despre posesiunea cerută pentru a prescrie.

39. Servitute de trecere. Semnificaţia noţiunii de „loc înfundat” în sensul dispoziţiilor art. 616-634 Cod civil. Crearea situaţiei de „loc înfundat” prin fapta proprietarului.

40. Decăderea. Excepţia nulităţii raportului de expertiză.

41. Menţinerea măsurii plasamentului minorului. Interesul superior al copilului.

42. Inadmisibilitatea reaprecierii probelor în cadrul contestaţiei în anulare.

43. Principiul disponibilităţii procesului civil.

44. Modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.5 alin.1 lit.b din legea nr.221/2009 privind obligaţia statului de acordare a despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.

45. Drept procesual civil. Încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt
cursul judecăţii. Recurs. Inadmisibilitate.

46. Eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 318 Cod procedură civilă.

47. Obligativitatea şi opozabilitatea „erga omnes” a deciziilor Curţii Constituţionale.

48. Dreptul de a obţine repararea unui prejudiciu cauzat de Statul Român. Incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă.

49. Obligaţia instanţei de judecată de a da ea însăşi calificarea corectă cererii cu care a fost învestită atunci când partea a dat o denumire greşită şi a indicat un temei de drept greşit. Nepronunţarea asupra fondului cererii ca urmare a greşitei încadrări juridice a acesteia, nu poate fi suplinită în instanţa de recurs, ci, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, va atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă de fond.

50. Modul de calcul al taxei judiciare de timbru. În cazul în care se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după înregistrarea acesteia, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

51. Principiul restituirii în natură şi principiul reparării integrale a prejudiciului suferit. În cazul în care nu mai este posibilă restabilirea situaţiei anterioare prin predarea bunurilor în natură, întoarcerea executării se va realiza prin echivalent, debitorul fiind obligat să restituie, ceea ce a dus la mărirea patrimoniului său pentru a nu se realiza o îmbogăţire fără justă cauză.

52. Plata orelor suplimentare. Până la înscrierea în fals, foile de prezenţă colectivă creează aparenţa juridică a unor acte valabile potrivit principiului că în sistemul de drept românesc nu există nulităţi de drept,iar acestea trebuie declarate numai pe cale judecătorească.

53. Superioritatea CEDO faţă de normele de drept interne. Obligaţia judecătorului naţional de a asigura efectul deplin al prevederilor Convenţiei , întrucât fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.

54. Superioritatea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului faţă de normele de drept interne. Obligaţia judecătorului naţional de a asigura efectul deplin al prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.

55. Pretenţiile fondate pe cuprinsul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ratificată de către Statul Român prin Legea nr.30/1994, pot viza doar încălcări intervenite după momentul în care prevederile Convenţiei au devenit parte integrantă a dreptului naţional.

56. Obligativitatea impusă prin lege de parcurgere a unei proceduri administrative prealabile nu înseamnă privarea persoanei de dreptul de a avea acces la un tribunal întrucât, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura administrativă, legea prevede calea contestaţiei în instanţă, asigurându-se astfel o jurisdicţie deplină. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost constantă în sensul de a statua că art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenţia.

57. Stabilirea lipsei caracterului politic al măsurii exproprierii. Evitarea dublei indemnizări pentru acelaşi prejudiciu material.

58. Stabilirea cuantumului despăgubirii în caz de expropriere. Criterii aplicabile.

59. Răspunderea patrimonială a Statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art.998-999 Cod civil.

60. Condiţiile obligaţiei de restituire a plăţii nedatorate.

<<Pagina anterioara<<