avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


11. Reducerea salariului cu 15,5% in perioada octombrie – decembrie 2009 in baza Legii nr. 329/2009.

 

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.1 din Legea nr.329/2009: „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie – decembrie 2009, conducătorii autorităţilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal în medie de 15,5% lunar, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri:

a)      să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;

b)      să reducă programul de lucru;

c)      să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit.a) şi b);

d)      altă măsură cu efect echivalent;

-         alin.(3): „Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin.(1) se stabileşte cu acordul salariatului, după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor”.

-         alin.(4):” În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opţiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăşească nivelul prevăzut la alin.(1).

Atât Constituţia României, în art. 53, cât şi documentele internaţionale în materia drepturilor omului, de exemplu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional relativ la drepturile civile şi politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecţie oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente şi situaţii cu respectarea unor condiţii, câtă vreme prin acestea nu este atinsă chiar substanţa drepturilor.

Diminuarea drepturilor salariale prevăzută prin legea 329/2009 îndeplineşte condiţiile impuse de textul constituţional şi normele internaţionale, astfel cum rezultă din chiar considerentele deciziei Curţii Constituţionale.

 

Reclamanţii reprezentaţi de Sindicatul Liber ARSVOM Constanta au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr.14347/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanţa, în contradictoriu cu pârâta ARSVOM, prin care au solicitat anularea Deciziei nr.3726 prin care s-a dispus aplicarea măsurilor prevăzute de Legea nr.329/2009, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor reţinute in baza acestei decizii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că în luna noiembrie 2009 pârâta a afişat un anunţ prin care personalului societăţii i se aducea la cunoştinţă faptul că va fi supus programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii nr.329/2009, iar la data de 18.11.2009 a comunicat către sindicat Decizia nr.3758 prin care se impunea pentru luna în curs o diminuare a salariilor cu 15,5%. Ulterior, se arată de către reclamanţi, începând cu data de 23.11.2009 au fost comunicate către o parte dintre reclamanţi câte o decizie cu acelaşi număr, referitoare la această reducere de salariu în baza Legii nr.329/2009.

Se invocă nelegalitatea deciziei contestate, motivată de faptul că se impunea: consultarea sindicatului, respectarea dreptului de opţiune a reclamanţilor, comunicarea câte unei decizii diferite către fiecare salariat, întocmirea unui plan de implementare a dispoziţiilor legale invocate. De asemenea, se susţine că pârâta a micşorat în mod abuziv salariul de bază, drept câştigat potrivit OG nr.10/2008.

În drept, au fost invocate art.10 alin 2, 3 din Legea nr.329/2009, art.17, 38, 39, 40 din Codul muncii.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acţiunii, motivând că este o instituţie bugetară publică, iar reducerea de salariu a fost impusă printr-o lege specială, fiind o măsură restrictivă pe care toţi bugetarii au fost obligaţi să o aplice.

Prin sentinţa civilă nr.871/07.05.2010 s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenţii reclamanţi A.M. s.a. – toţi prin Sindicatul Liber ARSVOM –împotriva sentinţei civile nr.871 din data de 7 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.14347/118/2009, în contradictoriu cu  intimata pârâtă ARSVOM.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Conform referatului nr.3723/17.11.2009 întocmit de Biroul Resurse umane din cadrul instituţiei pârâte, se aduce la cunoştinţa conducerii că în temeiul disp.art.10 din Legea nr.329/2009, se impune diminuarea cheltuielilor de personal, prin masurile prevăzute de acest act normativ. În urma rezoluţiei dată de conducătorul unităţii pârâte, Biroul Resurse Umane a emis nota nr.3751/17.11.2009 prin care se constata care sunt modalităţile de implementare a dispoziţiilor din Legea nr.329/2009. Prin această notă, se solicita emiterea cât mai urgentă a unei decizii, pentru a putea fi consultaţi şi informaţi liderul de sindicat şi salariaţii.

La data de 17.11.2009 organizaţia sindicală menţionată a emis o adresă către conducerea Agenţiei, prin care se solicita comunicarea măsurilor stabilite referitor la aplicarea Legea nr.329/2009, pentru a se formula un punct de vedere.

La data de 18.11.2009, conducerea Agenţiei răspunde la această adresă şi comunică Decizia nr.3758/18.11.2009, prin care se decide că în luna noiembrie 2009 se acordă personalului 3 zile libere fără plată, în luna decembrie 2009 se acordă 4 zile libere fără plată. La art.4 din această decizie se stabileşte că pentru personalul îmbarcat pe navele din dotare, datorită asigurării permanenţei impuse de lege şi a deficitului de personal, la calculul salariului se diminuează orele lucrate cu 15,5%, urmând ca orele diminuate să fie compensate la o data de comun acord.

Ulterior, la data de 23.11.2009, angajatorul emite mai multe decizii, către o parte dintre reclamanţi, prin care se aduc la cunoştinţa acestora dispoziţiile din Decizia nr.3758/18.11.2009, referitoare la modalitatea de aplicare a Legii nr. 329/2009.

La dosar a fost depusă o adresă emisă de Sindicatului liber ARSVOM Constanta, către membrii de sindicat, prin care se sugera acestora să nu îşi exprime acordul scris cu privire la reducerea timpului de lucru sau acordarea de zile libere fără plată, până la adoptarea unei hotărâri în cadrul Adunării generale a membrilor de sindicat din data de 20.11.2009.

Conform art.10 din Legea nr.329/2009:

 1) În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri:

 a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;

 b) să reducă programul de lucru;

 c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) şi b);

 d) altă măsură cu efect echivalent.

 2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a-şi organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.

  3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte cu acordul salariatului, după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

  4) În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opţiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăşească nivelul prevăzut la alin. (1).

  5) Angajatorul nu poate acorda zilele libere prevăzute la alin. (1) în zilele de sărbătoare legală.

   6) Zilele libere sau, după caz, reducerea programului de lucru prevăzute la alin. (1) şi la alin. (3)-(5) nu afectează durata concediului de odihnă anual şi sunt asimilate unei perioade de activitate, inclusiv în specialitate, efectivă. Salariatul beneficiază în această perioadă de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.

 Analizând situaţia de fapt reţinută, prin raportate la dispoziţiile legale invocate, instanţa constată că acţiunea reclamanţilor nu este fondată. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că instituţia pârâtă a emis decizia nr.3758/2009 referitoare la modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute de Legea nr.329/2009, în mod corect.

ARSVOM Constanţa este o instituţie bugetară publică, iar conducerea instituţiei a emis decizia nr.3758/2009 prin care se urmăreşte diminuarea cheltuielile de personal, îndeplinindu-şi în acest fel obligaţia prevăzută prin dispoziţiile art.10 din Legea nr.329/2009. Această decizie a fost emisă în mod legal, iar dispoziţiile au fost luate prin respectarea obligaţiei de a se organiza activitatea, astfel încât să se asigure continuitatea serviciilor de interes public.

Pârâta, în calitate de angajator, a încercat să procedeze la consultarea organizaţiei sindicale a salariaţilor cu privire la modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la art.10 alin. (1) din Legea nr.329/2009. Având  în vedere poziţia salariaţilor şi a organizaţiei sindicale reprezentative a acestora, în sensul că nu şi-au exprimat într-un termen scurt şi rezonabil opţiunea cu privire la modalitatea de aplicare a acestor dispoziţii legale imperative, se constată că pârâta a acţionat în conformitate cu disp.art.10 alin 4 din acest act normativ.

Recurenţii reclamanţi A.M. s.a. – toţi prin Sindicatul Liber ARSVOM au declarat la data de 26.07.2010 recurs împotriva sentinţei civile nr.871/07.05.2010, pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

Critica sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:

Aşa cum au arătat reclamanţii, în a doua jumătate a lunii noiembrie, pârâta a afişat un anunţ prin care personalului societăţii i se aducea la cunoştinţă că vor fi supuşi programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii 329/2009.În acest sens Sindicatul Liber A.R.S.V.O.M. Constanţa, în calitate de reprezentant legal al membrilor înscrişi, la data de 17.11.2009 s-a adresat conducerii societăţii pârâte cu notificare, prin care îi cerea acesteia să comunice măsurile luate în vederea implementării dispoziţiilor legii 329/2009. La data de 18.11,2009, pârâta a comunicat către sindicat răspunsul la notificare precum şi Decizia nr. 3758 din 18.11.2009 prin care practic se impunea în luna în curs, deşi trecuse mai bine de jumătate din ea şi salariaţii munciseră fără să cunoască că au dreptul de a opta pentru 3 zile libere, diminuarea salariilor cu 15,5%.

Ulterior, începând cu data de 23.11.2009, au fost comunicate către o parte din reclamanţi (potrivit tabelului anexă la acţiune) câte o decizie având acelaşi nr. 3726, dar diferind ziua. Celorlalţi reclamanţi nu le-a fost comunicată decizia dar pârâta le-a redus drepturile salariale, fapt pentru care salariaţii prin sindicat au solicitat o serie de înscrisuri care să justifice măsura luată, programul de implementare şi dovada măsurilor luate pentru asigurarea continuităţii activităţii, solicitare la care nu s-a răspuns nici până în prezent. Astfel, reclamanţii se află în situaţia în care după o lună de muncă în care toţi reclamanţii s-au prezentat la serviciu, nu au fost înştiinţaţi cu privire la posibilitatea de a-şi da acordul cu privire la luarea a 3 zile libere, ca la sfârşitul lunii salariile să le fie micşorate în baza unei decizii cu efect retroactiv.

Decizia de implementare a dispoziţiilor Legii 329/2009 are numărul 3758 din 18.11.2009, pe când Deciziile care au fost aduse la cunoştinţă au un număr mai mic, însă au fost emise la o dată ulterioară, respectiv nr. 3726 şi au început să fie emise începând cu data de 23.11.2009.

Toate deciziile comunicate reclamanţilor au acelaşi nr. 3726, deşi fiecare are un contract individual de muncă, fapt ce impune comunicarea pentru fiecare în parte a unei decizii cu un alt număr.

Nu s-a făcut dovada comunicării către reclamanţi a dreptului de opţiune şi nici consultarea sindicatului potrivit art. 10 alin. 3 din Legea 329/2009.

         În cazul de faţă nu avem nici înştiinţarea salariatului cu privire la posibilitatea de a-şi da acordul, nici opţiunea manifestată de acesta întru-un termen pe baza unui program stabilit de pârâtă, ci efectiv, printr-un abuz au fost emise decizii sau mai mult, nu au fost emise decizii ci efectiv s-a aplicat o reducere salarială cu 15,5%. Acest lucru contravine dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Legea 329/2009.

Nu a fost comunicat un plan cu privire la implementarea dispoziţiilor legale pentru ca reclamanţii să-si manifeste opţiunea, deşi pârâta avea această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii.

Deciziile emise au un caracter retroactiv ce contravin dispoziţiilor legale, astfel că deşi au fost comunicate începând cu data de 23.11.2009, unora dintre reclamanţi iar altora nu li s-a comunicat, totuşi drepturile salariale le-au fost diminuate pentru toată luna noiembrie. Nu tuturor angajaţilor le-a fost comunicată decizia în luna noiembrie şi cu toate acestea au fost supuşi măsurilor dispuse prin această decizie.

Pârâta, fără să justifice modalitatea de aplicare a reducerii asupra drepturilor salariale, în mod abuziv a micşorat salariul de bază, drept câştigat de reclamanţi potrivit OG nr.10/2008, motiv pentru care apreciază că printr-o decizie a angajatorului nu se poate schimba o lege, fapt ce conduce la nulitatea deciziei atacate potrivit dispoziţiilor art. 38 din Codul muncii.

În mod greşit, instanţa de judecată a soluţionat cauza fără a se avea în vedere că deşi s-a solicitat depunerea documentaţiei şi a planului de asigurare a continuităţii activităţii,  pârâta prin nota de şedinţă depusă a recunoscut că nu a avut aşa ceva.

Deşi au solicitat pârâtei să depună la dosar dovada înştiinţării fiecărui angajat, potrivit dispoziţiilor CCM şi art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii, tabelul cu opţiunile acestora, data la care au fost înştiinţaţi, pârâta s-a mulţumit doar la a depune în scris faptul că aşa ceva nu deţin, deşi avea obligativitatea înregistrării şi întocmirii unor astfel de înscrisuri care să ateste îndeplinirea procedurii prealabile emiterii unilaterale a deciziei contestate şi implicit respectarea drepturilor angajatului de a fi înştiinţat şi de a putea formula contestaţie înainte de a fi supus măsurii. Rezultă fără echivoc caracterul abuziv al măsurii dispuse de pârâtă, care este în totală discordanţă cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constituţie şi CEDO.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

ARSVOM Constanţa este instituţie publică bugetară, iar sursele de finanţare se constituie din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii realizate de unitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 al.1 din Legea nr.329/2009: „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie – decembrie 2009, conducătorii autorităţilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal în medie de 15,5% lunar, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri:

e)     să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;

f)      să reducă programul de lucru;

g)     să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit.a) şi b);

h)    altă măsură cu efect echivalent;

-        alin.(3): „Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin.(1) se stabileşte cu acordul salariatului, după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor”.

-        alin.(4):” În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opţiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăşească nivelul prevăzut la alin.(1).

Pentru implementarea prevederilor legale invocate mai sus, biroul recurse umane din cadrul instituţiei a adus la cunoştinţă conducerii unităţii, prin referatul nr.3723/17.11.2009, despre măsurile prevăzute de actul normativ.

La data de 18.11.2009 este emisă decizia nr.3758/18.11.2009, înaintată sindicatului prin adresa nr.3761/18.11.2009 spre consultare.

Ca urmare a primirii acestei decizii liderul de sindicat a emis un convocator către toţi membrii de sindicat.

Printr-o notă scrisă adresată membrilor de sindicat, liderul de sindicat sugera tuturor membrilor săi să nu-şi exprime acordul cu privire la decizia emisă de conducătorul instituţiei.

În consecinţă, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la art. 10 al.1 din Legea 329/2009 a avut loc cu consultarea sindicatului.

În lipsa acordului salariaţilor conducătorul instituţiei a stabilit intervalul şi numărul de zile libere precum şi reducerea programului în deplin acord cu prevederile art. 10 al.4 din acelaşi act normativ.

Ulterior, la data de 23.11.2009 conducătorul instituţiei a emis câte o decizie pe numele fiecărui salariat prin care a stabilit că pentru luna noiembrie 2009 se acordă 3 zile libere fără plată iar pentru luna decembrie 2009 4 zile libere fără plată, dacă este posibil în totalitate sau eşalonat la solicitarea salariatului, astfel încât să nu se perturbe desfăşurarea în bune condiţii a activităţii.

Faptul că deciziile comunicate salariaţilor au acelaşi număr nu atrage nulitatea acestora atât timp cât prin acestea s-a dispus aceeaşi măsură comună pentru toţi salariaţii , nu au avut caracter individual şi au fost emise pentru punerea în aplicare a prevederilor  art. 10 din legea 329/2009, prevederi cu caracter imperativ.

Decizia a fost comunicată salariaţilor, aceştia aflând de existenţa ei, de la avizierul instituţiei, iar o parte dintre salariaţi au semnat personal deciziile cu ocazia comunicării lor.

O parte dintre salariaţi care nu au primit deciziile au fost în concediu de odihnă şi nu au fost supuşi măsurii potrivit art. 10 al.6 din acelaşi act normativ.

De altfel, data comunicării deciziei nu are nici o relevanţă deoarece nu este condiţionată de împlinirea unui termen ca în cazul emiterii deciziilor de modificare sau de încetare a contractului individual de muncă, în vederea contestării ei.

Aceste decizii au fost emise pentru punerea în aplicare a unei legi speciale pe care toţi bugetarii au fost obligaţi să o aplice.

Punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de art.10 din legea 329/2009 nu a afectat desfăşurarea normală a activităţii instituţiei, astfel încât nu a fost necesar întocmirea unui plan special de asigurare a continuităţii activităţii.

Nu se poate aprecia că a avut loc o diminuare abuzivă a drepturilor salariale prevăzute de O.G. 10/2008, atât timp cât chiar legiuitorul a prevăzut diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% lunar, temporar şi rezonabil în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică.

Faptul că decizia nr.3726/23.11.2009 are un număr anterior deciziei: 3758/18.11.2009, nu are nici o relevanţă, fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială, având în vedere data emiterii lor.

Prin decizia nr.1414/04.11.2009, Curtea Constituţională a constat că legea 329/2009 este constituţională.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut prin raportare la prevederile art. 53 din Constituţie care stabilesc condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă al personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe care acestea o reglementează, îndeplineşte condiţiile impuse de textul constituţional.

Astfel, măsura de restrângere este prevăzută de lege, vizează exerciţiul dreptului iar nu substanţa acestuia, este determinată de o situaţie de criză financiară mondială care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării, şi implicit, securitatea naţională.

Măsura restrictivă instituită se aplică nediscriminatoriu destinatarilor săi, angajaţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice, este temporară(priveşte lunile octombrie – decembrie 2009), rezonabilă şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, încadrarea în constrângerile bugetare impuse de un fenomen de criză economică.

Existenţa crizei economice rezultă din chiar preambulul OUG nr.82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23.06.2009 şi a Acordului de împrumut în sumă de până la 5.000.000.000 euro dintre România în calitate de împrumutat şi Comuniunea Europeană în calitate de împrumutător.

Ratificarea acestui Memorandum a avut loc, având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice şi financiare în vederea menţinerii stabilităţii economice în contextul crizei financiare globale actuale şi de a preveni apariţia de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice.

În aplicarea acestui Memorandum prin care s-au stabilit directivele generale pentru înlăturarea crizei economice, Guvernul român poate lua măsurile pe care le consideră adecvate şi necesare pentru corectarea dezechilibrului financiar şi raţionalizarea cheltuielilor publice.

Una dintre aceste măsuri ale Guvernului s-a concretizat în dispoziţiile art. 10 din legea 329/2009, iar Curtea Constituţională a statuat, aşa cum am mai arătat mai sus, prin Decizia nr.1414/04.11.2009, că aceste prevederi sunt constituţionale, decizie care este obligatorie pentru instanţe potrivit art. 13 al.3 din Legea nr.47/1992.

În finalul motivelor de recurs recurenţii au arătat că măsura dispusă de pârâtă este în totală discordanţă cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constituţie şi CEDO, fără să indice care anume prevederi din Constituţie sau Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului sunt încălcate.

Atât Constituţia României, în art. 53, cât şi documentele internaţionale în materia drepturilor omului, de exemplu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional relativ la drepturile civile şi politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecţie oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente şi situaţii cu respectarea unor condiţii, câtă vreme prin acestea nu este atinsă chiar substanţa drepturilor.

Diminuarea drepturilor salariale prevăzută prin legea 329/2009 îndeplineşte condiţiile impuse de textul constituţional şi normele internaţionale, astfel cum rezultă din chiar considerentele deciziei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut sentinţa recurată ca legală şi temeinică.

Decizia civilă nr. 37/CM/25.01.2011

Dosar nr. 14347/118/2009

Judecător redactor Jelena Zalman