avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


6. Acţiune având ca obiect anularea actului administrativ emis de autoritatea publică privind îndemnizaţia pentru creşterea fiecărui copil născut, până la împlinirea vârstei de 2 ani. Excepţia nelegalităţii – art.3 al.1 – Hg 1025/2006 soluţionată irevocabil.

 

Art.1 al.1, art.6 – OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului
Art.3 – HG nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005
Art.191, art.20 – HG nr.1682/2008 - Norma de modificare a dispoziţiilor OUG nr.148/2005
Art.4 – Legea nr.554/2004

                       

                                                                                                      Decizia civilă nr.50/20.01.2011

                                                                                                          Dosar nr.5908/118/2009

 

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia contencios administrativ şi înregistrată sub nr.5908/118/11.06.2009  reclamanta M.E.L a chemat în judecată pe  pârâţii AG.N.P.S CONSTANŢA şi GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

-         anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009, emisă de către pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA;

-         obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului începând cu data de  naşterii, 09.11.2008, şi până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut;

-          obligarea pârâtei la plata  retroactivă a acestui drept, respectiv a sumei de  6112,20 lei , până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Motivând acţiunea, reclamanta învederează în esenţă că, este mama a doi copii gemeni, născuţi la data de 09.11.2008,  iar prin decizia nr.16880 din 26.03.2009 s-a stabilit în favoarea reclamantei o indemnizaţie pentru creşterea copilului de 2.976  lei, corespunzătoare unui singur copil.

Arată reclamanta că, îndemnizaţia în sumă de 2.976 lei a fost calculată greşit, întrucât: potrivit adeverinţei de la locul de muncă, cuantumul de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni este de 3070 lei,şi nu de 2.976 lei ; s-a acordat indemnizaţie numai pentru un copil, considerându-se că nu poate beneficia de această sumă pentru fiecare din cei doi copii născuţi concomitent, faţă de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005.

Se susţine că, dispoziţia legală sus-menţionată nu se aplică însă reclamantei, întrucât aceasta se află în situaţia naşterii concomitente a doi copii şi nu în aceea a naşterilor succesive, fiind anormal şi contrar spiritului legii ca reclamanta să beneficieze pentru doi copii născuţi concomitent, de o sumă egală cu o mamă care a născut un singur copil .

Întrucât până la sesizarea instanţei de judecată a primit doar suma de 2.976 lei lunar, solicită plata retroactivă a acestui drept în cuantum de 6112,20 lei ( 3056 x 2) până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011 .

Pe cale de excepţie a invocat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006 .

Prin întâmpinare pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând disp. art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 148/2005 ce prevăd acordarea indemnizaţiei pentru naştere şi nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei naşteri, cu menţiunea că, disp.art.3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definesc naşterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.

A mai arătat că, cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a fost formulată la data de 05.02.2009, stabilindu-se dreptul la indemnizaţie în cuantum de 600 lei, începând cu data de 01.02.2009, dată de la care a fost suspendat contractul de muncă al reclamantei prin Dispoziţia nr. 11/22.01.2009, iar indemnizaţia a fost calculată potrivit art. 191 alin.4 din H.G. nr. 1682/2008.

Învederează pârâta că, în cazul reclamantei cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, baza de calcul fiind următoarea : total venituri : 42.013 lei :12 luni =3501 x 85% - 2.976 lei /lună .

Prin întâmpinare pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată de împrejurarea că nu are calitatea de emitent a actului administrativ a cărui anulare se cere.

Prin Încheierea de şedinţă din 30.10.2009 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu consecinţa respingerii prin dispozitivul hotărârii a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În referire la excepţia de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006, invocată de reclamantă, Curtea reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr.19/CA/19.01.2010 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de GUVERNUL ROMÂNIEI, prin Decizia nr. 2121/27.04.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă excepţia de nelegalitate şi constatată nelegalitatea disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.148/2005 aprobate prin H.G.1025/2006, reţinându-se că, prin Hotărârea Guvernului nr.1025/2006, adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G.nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.

S-a reţinut de către instanţa supremă că, Normele metodologice prev. de art.3 al.1 sunt, însă, în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere ca element de suferinţă şi acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe justificare de ordin obiectiv.    

Se arată că, în mod corect reclamanta a apreciat că, acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată, prin art.6 din O.U.G.148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care disp.art.3 al.1 din Normele metodologice sunt nelegale.   

Se concluzionează de către instanţa supremă că, definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii, în art.3 al.1 din H.G. 1025/2006, completează în mod nelegal actul normativ de faţă cu forţă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.

Pe fondul cauzei şi după soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Curtea reţine că:

Prin Sentinţa civilă nr.1255 din 15.10.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr.5908/118/2009, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.E.L, dispunându-se anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009 emisă de pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA, cu consecinţa obligării acesteia să emită decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, începând cu data de 01.02.2009  şi până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut, respectiv M.M şi M.G.

Prin aceeaşi hotărâre, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferenţă indemnizaţie pentru creşterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009- septembrie 2010, precum şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, respingându-se cererea de chemare în judecată formulată de  reclamant M.E.L în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .       

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, potrivit certificatelor  de naştere depuse la dosar, reclamanta M.E.L a dat naştere copiilor M.G. şiM.M, născuţi concomitent la data de 9 noiembrie 2008.

Prin Decizia nr. 16880/26.03.2009 a AG.N.P.S CONSTANŢA, s-a stabilit dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului în cuantum de 2976 lei, drept acordat începând cu data de 01.02.2009 .     

           Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare :    Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

         Potrivit art. 6 alin.1 din acelaşi act normativ :   Concediul şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum şi stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.      

           Prin H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanţei, în art.3 alin.1, este definită naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.

         Potrivit însă art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

În aceste condiţii, a apreciat instanţa de fond că, întrucât în cauză a fost constatată irevocabil nelegalitatea disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.148/2005 aprobate prin H.G.1025/2006, în aplicarea art.4 alin.4 din Legea nr. 554/2004, nu va ţine seama de această definiţie a naşterii, dată prin art. 3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006, ci, va constata că, în aplicarea disp.art.1 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005, reclamanta beneficiază de indemnizaţie lunară de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuţi concomitent.

Datorită aceleiaşi situaţii, instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AG.N.P.S CONSTANŢA, obligând pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pentru fiecare copil născut.

În ceea ce priveşte însă data de la care această indemnizaţie a fost acordată precum şi cuantumul acesteia, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:

         Potrivitart.191 din Norma de  aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr.1682/2008 :

   (1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 5, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

   (2) Baza de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei naşterii copilului şi împărţită la 12.

   (3) Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

   (4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

   (5) În situaţia în care cele 12 luni anterioare datei naşterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărţită la 12.

   (6) În cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

   (7) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda naţională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

   (8) Dacă din calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

         Potrivit art. 20 din Normă :

   (1) Dreptul reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului se cuvine şi se plăteşte după cum urmează:

   a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data naşterii copilului, indiferent de persoana îndreptăţită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

   b) începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente;

   c) începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;

   d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) şi c);

   e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, şi plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

   (2) Indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creşterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

         Aşa fiind, reţine instanţa de fond că, din adeverinţa cu veniturile profesionale reprezentând impozitul pe venit pe cele 12 luni din ultimul an anterior lunii de naştere a copiilor, a rezultat că, cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare, sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, cu menţiunea că pentru luna naşterii copiilor, noiembrie 2008, s-a luat în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul, rezultând o medie a veniturilor de  3501 lei, iar 85% din această sumă este 2976 lei, astfel cum în mod corect a reţinut pârâta .

         În ceea ce priveşte data de la care această indemnizaţie se cuvine reclamantei, s-a reţinut că, raportul de muncă al acesteia fost suspendat, pentru efectuarea concediului pentru creşterea copilului, la data de 01.02.2009, potrivit Dispoziţiei nr.11/22.01.2009 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, astfel că, reclamanta beneficiază de indemnizaţia de creştere a celor doi copii începând cu data de 01.02.2009, aşa cum se reţinuse şi în Decizia nr. 16880/26.03.2009, şi nu de la data naşterii .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 şi art.3041 Cod pr.civilă şi cu următoarea motivaţie, în esenţă:

-         greşit instanţa de fond a acordat şi pentru cel de-al doilea copil suma de 2976 lei, cât s-a stabilit prin Decizia nr.16880/26.03.2009 pentru un copil, deoarece intimata reclamantă nu poate primi 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni pentru cel de-al doilea copil, deoarece contravine prevederilor legale în vigoare;

-         art.2 din OUG nr.148/2005, modificat prin Legea nr.239/2009 prevede: „cuantumul îndemnizaţiei prevăzute la art.1 al.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară…. începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere”, astfel că AJPS Constanţa a procedat la aplicarea din oficiu a noilor prevederi legale, încât intimata reclamantă primeşte pentru al doilea copil indemnizaţie de creştere de 600 lei lunar, alături de cea de 2976 lei pentru primul copil, decizia nr.16880/26.03.2009 a AJPS Constanţa fiind dată în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

-         intimata reclamantă nu poate beneficia de dispoziţiile OUG nr.148/2005, modificate prin Legea nr.239/2009, decât de la data de 18.06.2009 (dată când a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare în MOf.nr.403/15.06.2009) şi nu de la data de 01.02.2009;

-         faţă de obligarea AJPS Constanţa la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, solicită a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele art.274 al.1 Cod pr.civilă, solicitând a se respinge acest capăt de cerere.

Solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării Sentinţei civile nr.1255/15.10.2010, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Intimata reclamantă M.E.L a dedus judecăţii acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA, privind acordarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a alocaţiei de stat pentru copii; obligarea recurentei pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să acorde indemnizaţie în cuantum de 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni, pentru fiecare dintre cei doi minori născuţi concomitent, începând cu data de 09.11.2008, timp de 2 ani; obligarea pârâtei la plata retroactivă a acestui drept până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Pe parcursul soluţionării cauzei, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 intimata reclamantă a înţeles a invoca excepţia de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006 raportat la prev.art.1 şi art.6 al.1 din OUG nr.148/2005, dispoziţii care reprezintă temeiul de drept al deciziei a cărei anulare a solicitat-o – Decizia nr.16808/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA.

În aceste condiţii, prin Sentinţa civilă nr.19/CA/19 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ în dosar nr.1613/36/2009, s-a dispus în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocate, constatându-se nelegalitatea disp. art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1025/2006.

Sus-menţionata hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de GUVERNUL ROMÂNIEI, ca nefondat, prin Decizia nr.2121/27 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr.1613/36/2009, ocazie cu care instanţele au statuat irevocabil că:

-         acordarea îndemnizaţiei lunare şi nu doar la momentul naşterii, o singură dată, confirmă că definiţia naşterii, avută în vedere la adoptarea OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultaţi din naştere;

-         la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situaţia cea mai frecventă, aceea a naşterii simple, ceea ce nu poate exclude din sfera de aplicare şi situaţiile de excepţie, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existenţa unei justificări obiective;

-         disp.art.3 din Normele metodologice, sunt în contradicţie cu disp.legale, pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea îndemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv;

-         definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.3 din HG 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.

Faţă de sus-menţionatele reţineri, irevocabile ale instanţelor de judecată, Curtea apreciază că, în mod legal şi temeinic, respectând disp.cuprinse în art.4 al.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora „În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată”, instanţa de fond a apreciat în sensul admiterii în parte a acţiunii dedusă judecăţii, dispunând anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA, obligând-o pe recurentă la emiterea unei noi decizii privind acordarea îndemnizaţiei lunare de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuţi concomitent, respectiv M.M şi M.G, până la împlinirea vârstei de 2 ani, a fiecăruia.

Nefondat este şi motivul de recurs privind data de la care intimata reclamantă trebuia să primească îndemnizaţia pentru fiecare dintre cei doi copii născuţi concomitent deoarece, aşa după cum legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond, potrivitart.191din Norma de  aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008 :

   (1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 5, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

   (2) Baza de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei naşterii copilului şi împărţită la 12.

   (3) Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

   (4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

   (5) În situaţia în care cele 12 luni anterioare datei naşterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărţită la 12.

   (6) În cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

   (7) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda naţională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

   (8) Dacă din calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

         Apreciază Curtea că, legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 20 din Normă, potrivit cu care :

   (1) Dreptul reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului se cuvine şi se plăteşte după cum urmează:

   a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data naşterii copilului, indiferent de persoana îndreptăţită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

   b) începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente;

   c) începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;

   d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) şi c);

   e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, şi plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

   (2) Indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creşterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

         Având în vedere dispoziţiile legale sus-citate, concluzionează Curtea că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a dispus obligarea recurentei la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferenţă indemnizaţie pentru creşterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009 – septembrie 2010, deoarece aceasta este situaţia veniturilor rezultate din adeverinţa de venituri existentă la dosarul cauzei, din ultimul an anterior lunii de naştere a copiilor, raportul de muncă al intimatei fiind suspendat, pentru efectuarea concediului pentru creşterea copilului la data de 01.02.2009, astfel cum rezultă din Dispoziţia nr.11/22.01.2009 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa.

         Aşa fiind, Curtea dispune respingerea motivelor de recurs privind modalitatea de calcul a îndemnizaţiei cuvenite intimatei, ca nefondate, reţinând că, această indemnizaţie pentru creşterea copilului se acordă de la datele prevăzute în al.1 lit.”a-d” ale art.20 din Norma de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005, astfel cum a fost modificată prin HG nr.1682/2008, dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creşterea copilului.

         Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii tuturor motivelor de recurs, ca nefondate.