|
6. Acţiune având ca obiect anularea actului
administrativ emis de autoritatea publică privind îndemnizaţia pentru creşterea
fiecărui copil născut, până la împlinirea vârstei de 2 ani. Excepţia
nelegalităţii – art.3 al.1 – Hg 1025/2006 soluţionată irevocabil.
Art.1 al.1, art.6 – OUG nr.148/2005 privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului
Art.3
– HG nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a OUG nr.148/2005
Art.191, art.20 – HG nr.1682/2008 - Norma de modificare a dispoziţiilor OUG nr.148/2005
Art.4 –
Legea nr.554/2004
Decizia civilă nr.50/20.01.2011
Dosar nr.5908/118/2009
Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia
contencios administrativ şi înregistrată sub nr.5908/118/11.06.2009 reclamanta M.E.L a chemat în judecată pe pârâţii AG.N.P.S CONSTANŢA şi GUVERNUL
ROMÂNIEI, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- anularea Deciziei
nr.16880/26.03.2009, emisă de către pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA;
- obligarea pârâtei
de a emite o nouă decizie privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea
copilului începând cu data de naşterii,
09.11.2008, şi până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut;
- obligarea pârâtei la plata retroactivă a acestui drept, respectiv a sumei
de 6112,20 lei , până la zi, apoi pentru
viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.
Motivând
acţiunea, reclamanta învederează în
esenţă că, este mama a doi copii gemeni, născuţi la data de 09.11.2008, iar prin decizia nr.16880 din 26.03.2009 s-a stabilit în favoarea reclamantei o
indemnizaţie pentru creşterea copilului de 2.976 lei, corespunzătoare unui singur copil.
Arată reclamanta că, îndemnizaţia în sumă de 2.976 lei
a fost calculată greşit, întrucât: potrivit adeverinţei de la locul de muncă,
cuantumul de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni este de 3070 lei,şi
nu de 2.976 lei ; s-a acordat indemnizaţie numai pentru un copil,
considerându-se că nu poate beneficia de această sumă pentru fiecare din cei
doi copii născuţi concomitent, faţă de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005.
Se susţine că, dispoziţia legală sus-menţionată nu se
aplică însă reclamantei, întrucât aceasta se află în situaţia naşterii
concomitente a doi copii şi nu în aceea a naşterilor succesive, fiind anormal
şi contrar spiritului legii ca reclamanta să beneficieze pentru doi copii
născuţi concomitent, de o sumă egală cu o mamă care a născut un singur copil .
Întrucât până la sesizarea instanţei de judecată a
primit doar suma de 2.976 lei lunar, solicită plata retroactivă a acestui drept
în cuantum de 6112,20 lei ( 3056 x 2) până la zi, apoi pentru viitor până la
data de 09.11.2011 .
Pe cale de
excepţie a invocat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006 .
Prin
întâmpinare pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA
a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând
disp. art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 148/2005 ce prevăd acordarea indemnizaţiei
pentru naştere şi nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei naşteri, cu
menţiunea că, disp.art.3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor O.U.G. nr.148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definesc
naşterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
A mai arătat că, cererea de acordare a indemnizaţiei
pentru creşterea copilului a fost formulată la data de 05.02.2009,
stabilindu-se dreptul la indemnizaţie în cuantum de 600 lei, începând cu data
de 01.02.2009, dată de la care a fost suspendat contractul de muncă al
reclamantei prin Dispoziţia nr. 11/22.01.2009, iar indemnizaţia a fost
calculată potrivit art. 191 alin.4 din H.G. nr. 1682/2008.
Învederează pârâta că, în cazul reclamantei cele 12
luni care constituie stagiul de cotizare sunt cuprinse în intervalul decembrie
2007-noiembrie 2008, baza de calcul fiind următoarea : total venituri : 42.013
lei :12 luni =3501 x 85% - 2.976 lei /lună .
Prin
întâmpinare pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI
a invocat excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive, motivată de împrejurarea că nu are calitatea de emitent
a actului administrativ a cărui anulare se cere.
Prin Încheierea
de şedinţă din 30.10.2009 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI,
cu consecinţa respingerii prin dispozitivul hotărârii a cererii de chemare în
judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca formulată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În referire la excepţia
de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006, invocată de
reclamantă, Curtea reţine următoarele:
Prin Sentinţa
civilă nr.19/CA/19.01.2010 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin
respingerea recursului formulat de GUVERNUL ROMÂNIEI, prin Decizia nr. 2121/27.04.2010 a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă excepţia de nelegalitate şi constatată
nelegalitatea disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a
O.U.G.148/2005 aprobate prin H.G.1025/2006, reţinându-se că, prin Hotărârea
Guvernului nr.1025/2006, adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a O.U.G.nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru
acordarea dreptului de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului şi au
fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
S-a reţinut de către instanţa supremă că, Normele
metodologice prev. de art.3 al.1 sunt, însă, în contradicţie cu dispoziţiile
legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită
pentru naştere ca element de suferinţă şi acordarea indemnizaţiei lunare,
creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să
existe justificare de ordin obiectiv.
Se arată că, în mod corect reclamanta a apreciat că,
acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată, prin art.6 din O.U.G.148/2005
la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care
disp.art.3 al.1 din Normele metodologice sunt nelegale.
Se concluzionează de către instanţa supremă că,
definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor
copii, în art.3 al.1 din H.G. 1025/2006, completează în mod nelegal actul
normativ de faţă cu forţă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat şi
încalcă principiul egalităţii de tratament între copii proveniţi dintr-o sarcină
simplă şi multiplă.
Pe fondul cauzei şi după soluţionarea excepţiei de
nelegalitate, Curtea reţine că:
Prin
Sentinţa civilă nr.1255 din 15.10.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr.5908/118/2009, s-a admis în parte
cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.E.L, dispunându-se anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009
emisă de pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA, cu consecinţa obligării acesteia să emită decizie privind acordarea către
reclamanta M.E.L a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului, începând cu data de 01.02.2009 şi până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru
fiecare copil născut, respectiv M.M şi M.G.
Prin aceeaşi hotărâre, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei,
reprezentând diferenţă indemnizaţie pentru creşterea copilului, aferentă
lunilor februarie 2009- septembrie 2010, precum şi la plata către reclamantă a cheltuielilor
de judecată în sumă de 800 lei, respingându-se cererea de chemare în
judecată formulată de reclamant M.E.L în
contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca formulată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă .
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a
reţinut în esenţă că, potrivit certificatelor de naştere depuse
la dosar, reclamanta M.E.L a dat naştere copiilor M.G. şiM.M, născuţi concomitent la data de 9 noiembrie 2008.
Prin Decizia nr.
16880/26.03.2009 a AG.N.P.S CONSTANŢA, s-a stabilit dreptul la
indemnizaţia pentru creşterea copilului în cuantum de 2976 lei, drept acordat
începând cu data de 01.02.2009 .
Potrivit
prevederilor art.1 alin.1 din O.U.G.
nr.148/2005 privind susţinerea familiei
în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările
ulterioare : Începând cu data de 1 ianuarie 2009,
persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat
timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit
prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului
în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3
ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în
cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai
mult de 4.000 lei.
Potrivit
art. 6 alin.1 din acelaşi act normativ : Concediul şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art.
2, precum şi stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre
primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în
una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie
2006.
Prin
H.G. nr.
1025/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a ordonanţei, în art.3 alin.1, este definită naşterea ca reprezentând
aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.
Potrivit
însă art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: În cazul în care
instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine
seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
În aceste condiţii, a
apreciat instanţa de fond că, întrucât în cauză a fost constatată irevocabil nelegalitatea disp.art.3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.148/2005
aprobate prin H.G.1025/2006, în aplicarea art.4 alin.4 din Legea nr. 554/2004, nu va ţine
seama de această definiţie a naşterii, dată prin art. 3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2006, ci, va constata că, în aplicarea
disp.art.1 alin.1 din
O.U.G. nr.148/2005, reclamanta beneficiază de indemnizaţie lunară de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar
nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuţi concomitent.
Datorită aceleiaşi situaţii,
instanţa de fond a dispus anularea Deciziei
nr.16880/26.03.2009 emisă de AG.N.P.S CONSTANŢA, obligând pârâta să emită o
nouă decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului, pentru fiecare copil născut.
În ceea ce priveşte însă data de la care această
indemnizaţie a fost acordată precum şi cuantumul acesteia, instanţa de fond a
reţinut în esenţă, următoarele:
Potrivitart.191 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr.1682/2008 :
(1)
La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau
în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în
condiţiile art. 5, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate
prevăzute la art. 4 alin. (7).
(2) Baza de calcul a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a
veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei naşterii copilului şi
împărţită la 12.
(3) Cuantumul
indemnizaţiei pentru creşterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de
85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).
(4) Pentru luna în care s-a născut copilul se
ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut
copilul.
(5) În situaţia în
care cele 12 luni anterioare datei naşterii copilului se constituie numai din
perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri,
cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de 600 lei. Dacă
persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12
luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru
creşterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în
aceste luni, împărţită la 12.
(6) În cazul
veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului
indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise
în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).
(7) În situaţia
persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda
naţională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb
valutar stabilit de Banca Naţională a României din ziua anterioară stabilirii
dreptului.
(8) Dacă din calculul
indemnizaţiei pentru creşterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7)
rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.
Potrivit
art. 20 din Normă :
(1)
Dreptul reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului se cuvine şi se
plăteşte după cum urmează:
a) începând cu ziua următoare celei în care
încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a
43-a zi de la data naşterii copilului, indiferent de persoana îndreptăţită care
solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare
de la acea dată;
b) începând cu
data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc
condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a
indemnizaţiei aferente;
c) începând cu data
adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă cererea
este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat
ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;
d) de la data
depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în
care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) şi c);
e) începând cu ziua
următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează
venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor
Codului fiscal, şi plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în
termen de 30 de zile de la această dată.
(2) Indemnizaţia
pentru creşterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit.
a)-d), dar nu mai devreme de data la
care s-a aprobat concediul pentru creşterea copilului ori a încetat
activitatea profesională.
Aşa
fiind, reţine instanţa de fond că, din adeverinţa cu veniturile profesionale
reprezentând impozitul pe venit pe cele 12 luni din ultimul an anterior lunii
de naştere a copiilor, a rezultat că, cele 12
luni care constituie stagiul de cotizare, sunt cuprinse în intervalul decembrie
2007-noiembrie 2008, cu menţiunea că pentru luna naşterii copiilor, noiembrie
2008, s-a luat în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a
născut copilul, rezultând o medie a veniturilor de 3501 lei, iar 85% din această sumă este 2976
lei, astfel cum în mod corect a reţinut pârâta .
În
ceea ce priveşte data de la care această indemnizaţie se cuvine reclamantei,
s-a reţinut că, raportul de muncă al acesteia fost suspendat, pentru efectuarea
concediului pentru creşterea copilului, la data de 01.02.2009, potrivit Dispoziţiei nr.11/22.01.2009 a
Preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, astfel că, reclamanta beneficiază de indemnizaţia
de creştere a celor doi copii începând cu data de 01.02.2009, aşa cum se
reţinuse şi în Decizia nr.
16880/26.03.2009, şi nu de la data naşterii .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AG.N.P.S CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 şi art.3041
Cod pr.civilă şi cu următoarea motivaţie, în esenţă:
- greşit instanţa de fond a acordat şi pentru cel de-al
doilea copil suma de 2976 lei, cât
s-a stabilit prin Decizia nr.16880/26.03.2009 pentru un copil, deoarece
intimata reclamantă nu poate primi 85% din media veniturilor din ultimele 12
luni pentru cel de-al doilea copil, deoarece contravine prevederilor legale în
vigoare;
- art.2 din OUG
nr.148/2005, modificat prin Legea nr.239/2009 prevede: „cuantumul îndemnizaţiei prevăzute la art.1 al.1 se majorează cu 600 lei
pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară…. începând cu al doilea
copil provenit dintr-o astfel de naştere”, astfel că AJPS Constanţa a
procedat la aplicarea din oficiu a noilor prevederi legale, încât intimata
reclamantă primeşte pentru al doilea copil indemnizaţie de creştere de 600 lei
lunar, alături de cea de 2976 lei pentru primul copil, decizia
nr.16880/26.03.2009 a AJPS Constanţa fiind dată în conformitate cu prevederile
legale în vigoare;
- intimata
reclamantă nu poate beneficia de dispoziţiile OUG nr.148/2005, modificate prin
Legea nr.239/2009, decât de la data de 18.06.2009 (dată când a intrat în
vigoare la 3 zile de la publicare în MOf.nr.403/15.06.2009) şi nu de la data de
01.02.2009;
- faţă de obligarea
AJPS Constanţa la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli
de judecată, solicită a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele
art.274 al.1 Cod pr.civilă, solicitând a se respinge acest capăt de cerere.
Solicită admiterea recursului, cu consecinţa
modificării Sentinţei civile nr.1255/15.10.2010, în sensul respingerii acţiunii
reclamantei, ca nefondată.
Examinând
actele şi lucrările dosarului, prin
prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge
recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Intimata reclamantă M.E.L a dedus judecăţii acţiunea
având ca obiect anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA,
privind acordarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a alocaţiei de
stat pentru copii; obligarea recurentei pârâte la emiterea unei noi decizii
prin care să acorde indemnizaţie în cuantum de 85% din media veniturilor
realizate în ultimele 12 luni, pentru fiecare dintre cei doi minori născuţi
concomitent, începând cu data de 09.11.2008, timp de 2 ani; obligarea pârâtei
la plata retroactivă a acestui drept până la zi, apoi pentru viitor până la
data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.
Pe parcursul soluţionării cauzei, în temeiul art.4 din
Legea nr.554/2004 intimata reclamantă a înţeles a invoca excepţia de nelegalitate a disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006 raportat
la prev.art.1 şi art.6 al.1 din OUG nr.148/2005, dispoziţii care reprezintă
temeiul de drept al deciziei a cărei anulare a solicitat-o – Decizia
nr.16808/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA.
În aceste condiţii, prin Sentinţa civilă nr.19/CA/19 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel
Constanţa – Secţia contencios administrativ în dosar nr.1613/36/2009, s-a
dispus în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocate, constatându-se nelegalitatea disp. art.3
al.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG
nr.1025/2006.
Sus-menţionata hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de GUVERNUL
ROMÂNIEI, ca nefondat, prin Decizia nr.2121/27 aprilie 2010 pronunţată de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal
în dosar nr.1613/36/2009, ocazie cu care instanţele au statuat irevocabil că:
- acordarea
îndemnizaţiei lunare şi nu doar la momentul naşterii, o singură dată, confirmă
că definiţia naşterii, avută în vedere la adoptarea OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii
rezultaţi din naştere;
- la adoptarea
acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situaţia cea mai frecventă,
aceea a naşterii simple, ceea ce nu
poate exclude din sfera de aplicare şi situaţiile de excepţie, înlăturând de la
beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existenţa unei
justificări obiective;
- disp.art.3 din Normele metodologice, sunt în
contradicţie cu disp.legale, pentru aplicarea cărora au fost emise,
deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în
acordarea îndemnizaţiei lunare, creează
o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, fără să existe o
justificare de ordin obiectiv;
- definind naşterea
ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.3 din HG 1025/2006 completează în mod
nelegal actul normativ cu forţă superioară, în aplicarea căruia a fost
adoptat şi încalcă principiul egalităţii
de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
Faţă de sus-menţionatele reţineri, irevocabile ale instanţelor de judecată, Curtea apreciază
că, în mod legal şi temeinic, respectând disp.cuprinse în art.4 al.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ,
potrivit cărora „În cazul în care
instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine
seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată”, instanţa de fond a
apreciat în sensul admiterii în parte a acţiunii dedusă judecăţii, dispunând
anularea Deciziei nr.16880 din 26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANŢA, obligând-o
pe recurentă la emiterea unei noi decizii privind acordarea îndemnizaţiei
lunare de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai
mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuţi concomitent,
respectiv M.M şi M.G, până la împlinirea vârstei de 2 ani, a fiecăruia.
Nefondat este şi motivul de recurs privind data de la care intimata reclamantă trebuia
să primească îndemnizaţia pentru fiecare dintre cei doi copii născuţi
concomitent deoarece, aşa după cum legal şi temeinic a reţinut instanţa de
fond, potrivitart.191din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008 :
(1)
La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau
în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în
condiţiile art. 5, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate
prevăzute la art. 4 alin. (7).
(2) Baza de calcul a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a
veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei naşterii copilului şi
împărţită la 12.
(3) Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului
se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite
potrivit alin. (2).
(4) Pentru luna
în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară
celei în care s-a născut copilul.
(5) În situaţia în care cele 12 luni anterioare datei
naşterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la
art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizaţiei pentru
creşterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o
perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru
stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului este
reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărţită
la 12.
(6) În cazul veniturilor din activităţi independente
sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea
copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute
la art. 6 alin. (5) lit. b).
(7) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 4 alin.
(7) lit. m), pentru conversia în moneda naţională a veniturilor realizate de
acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a
României din ziua anterioară stabilirii dreptului.
(8) Dacă din calculul indemnizaţiei pentru creşterea
copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600
lei, se acordă 600 lei.
Apreciază
Curtea că, legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în
speţă a dispoziţiilor art. 20 din Normă,
potrivit cu care :
(1)
Dreptul reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului se cuvine şi se
plăteşte după cum urmează:
a) începând cu ziua următoare celei în care încetează,
conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la
data naşterii copilului, indiferent de persoana îndreptăţită care solicită
dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea
dată;
b) începând cu data naşterii copilului, dacă cererea
este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul
persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea
concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente;
c) începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei,
plasamentului sau încredinţării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de
zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit
măsurile de protecţie a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate
celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste
termenele prevăzute la lit. a), b) şi c);
e) începând cu ziua următoare celei în care
beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse
impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, şi plata acestuia
se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această
dată.
(2) Indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă
de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru
creşterea copilului ori a încetat activitatea profesională.
Având
în vedere dispoziţiile legale sus-citate, concluzionează Curtea că, în mod
legal şi temeinic instanţa de fond a dispus obligarea recurentei la plata către
reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferenţă indemnizaţie pentru
creşterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009 – septembrie 2010,
deoarece aceasta este situaţia veniturilor rezultate din adeverinţa de venituri
existentă la dosarul cauzei, din ultimul an anterior lunii de naştere a
copiilor, raportul de muncă al intimatei fiind suspendat, pentru efectuarea
concediului pentru creşterea copilului la data de 01.02.2009, astfel cum
rezultă din Dispoziţia nr.11/22.01.2009 a Preşedintelui Consiliului Judeţean
Constanţa.
Aşa
fiind, Curtea dispune respingerea
motivelor de recurs privind modalitatea de calcul a îndemnizaţiei cuvenite
intimatei, ca nefondate, reţinând că, această indemnizaţie pentru creşterea
copilului se acordă de la datele prevăzute în
al.1 lit.”a-d” ale art.20 din Norma de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005,
astfel cum a fost modificată prin HG nr.1682/2008, dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru
creşterea copilului.
Cum
nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi
dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă,
Curtea apreciază în sensul respingerii tuturor motivelor de recurs, ca
nefondate. | 
