avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


29. Acţiune având ca obiect sancţionarea reprezentantului autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

 

                                                                             Art.24 al.1, al.2, art.25 – Legea nr.554/2004

 

Decizia civilă nr. 666/CA/14.10.2010

Dosar nr. 1740/118/2010

 

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.1746/118 din 15.02.2010 reclamanta P.A. a solicitat în temeiul art.24 alin.1 şi 2 din Legea nr.554/2004 ca prin hotărâre judecătorească să se dispună sancţionarea PRIMARULUI COMUNEI T. pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.618/CA, pronunţată de Curtea de Apel în dosar nr.7615/118/2008, la data de 21.12.2009, şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 3.000 lei.

         Motivând acţiunea, reclamanta a învederat în esenţă că, prin Decizia nr.618/CA pronunţată la 21.12.2009 de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr.7615/2009 s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de secretar al recurentei, cu plata drepturilor băneşti cuvenite începând cu data eliberării, până la reintegrarea în funcţie.

         Arată reclamanta că, la 25.01.2010 a solicitat pârâtului reintegrarea în funcţie şi plata drepturilor băneşti, obligaţii stabilite prin hotărârea judecătorească, pe care pârâtul nu le-a executat.

         La 12.02.2010 pârâtul i-a comunicat faptul că, a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.618/2009, motiv pentru care, nu va face nici un demers până la soluţionarea cererii de revizuire.

         În drept invocă Legea 554/2004.

         Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, cu motivaţia că, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a înregistrat dosarul nr.1371/1/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care, punerea în executare a deciziei civile nu se justifică.

         A mai arătat că, prin încheierea din 08.04.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art.403 alin.4 Cod proc. Civilă, a dispus suspendarea provizorie a Deciziei civile nr.618/2009.

         Prin Sentinţa civilă nr.15 din 15.04.2010, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta P.A., aplicând pârâtului o amendă de 2% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010, cu consecinţa obligării la plata sumei de 3000 lei reprezentând  despăgubiri pentru întârziere.

         Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia civilă nr.618/21.12.2009 Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr.7615/118/2008 a admis recursul reclamantei împotriva Sentinţei civile nr.675/2009, a modificat în parte acţiunea în sensul că, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de secretar, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.

         Se reţine că, hotărârea este irevocabilă la 21.12.2009, iar la data de 15.01.2010 reclamanta în conformitate cu art.22 şi 24 din Legea  554/2004 a solicitat pârâtului, executarea obligaţiilor stabilite prin Decizia civilă nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa.

         La 05.02.2010 pârâtul i-a comunicat reclamantei că, nu dă curs solicitării întrucât certificatul Curţii de Apel Constanţa nu ţine loc de hotărâre judecătorească şi nu constituie titlu executoriu, certificând doar soluţia instanţei şi că, a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile 618/2009.

         Prin Încheierea din 08.04.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.1371/1/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile 618/2009 a Curţii de Apel Constanţa, a dispus suspendarea provizorie a deciziei până la soluţionarea cererii de suspendare cu termen de judecată la 08.06.2010.

         În condiţiile date, reţine instanţa că, potrivit art.24 alin.1 din Legea 554/2004 pârâtul era obligat să execute obligaţiile stabilite prin Decizia civilă nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

         Decizia civilă 618/2009 a Curţii de Apel Constanţa este o hotărâre irevocabilă, conform art.377 alin.2 pct.4 Cod proc. civilă încă de la data pronunţării, respectiv 21.12.2009, astfel că, pârâtul avea obligaţia de a executa decizia civilă până la 21.01.2009.

         Faptul că instanţa de recurs nu motivase decizia şi că se formulase cererea de revizuire, nu justifică nerespectarea termenului prevăzut de art.24 alin.1 din Legea 554/2004 de către pârât, pentru executarea Deciziei civile 618/2009.

         Reclamanta prin acţiune a solicitat aplicarea amenzii prevăzută de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, începând cu data neexecutării obligaţiei până la executarea efectivă a acesteia.

         Instanţa a avut în vedere că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea din 08.04.2010 a dispus în baza art.403 alin.4 Cod proc. civilă suspendarea provizorie a Deciziei civile 618/2009.

         Astfel, începând cu 08.04.2010 pârâtul justifică neexecutarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin Decizia civilă 618/2009, dar nu îl disculpă de neexecutarea hotărârii în intervalul 21.01.2010-07.04.2010, perioadă în care efectele deciziei civile nu au fost suspendate.         

Pentru aceste aspecte, în baza art.24 alin.1 şi 2 din Legea nr.554/2004 instanţa a aplicat pârâtului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010.

         Potrivit art.24 alin.2 din Legea 554/2004 pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

         Nerespectând termenul de executare a Deciziei civile 618/2009 prin care s-a dispus reîncadrarea funcţionarului în funcţia deţinută anterior reprezintă un comportament abuziv şi ilegal de natură să-i vatăme reclamantei un drept fundamental - dreptul la muncă, cauzându-i astfel un prejudiciu.

         Pentru aceste aspecte în raport de disp. art.24 alin.1 şi 2 din Legea 554/2004 a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata de 3.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru întârziere.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat recurs pârâţii COMUNA T. PRIN PRIMAR şi PRIMARUL COMUNEI T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispoziţiile art.24 - art.26 din legea contenciosului administrativ, art.304 pct.9, art.3041 Cod pr.civilă şi următoarea motivaţie, în esenţă:

-        instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin care s-a reţinut că, neexecutarea hotărârii este culpabilă, imputabilă conducătorului autorităţii publice, atâta timp cât, motivele pentru care autoritatea publică nu a executat hotărârea în termen de 30 de zile au fost apreciate ca justificate de ICCJ pentru a dispune suspendarea executării acesteia;

-        este incompatibilă obligarea conducătorului autorităţii publice la amendă pentru neexecutarea unei hotărâri fundamentate pe culpa acestuia în neexecutare, cu admiterea cererii primarului comunei de suspendare provizorie a executării aceleiaşi hotărâri;

-        hotărârea recurată a instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor ICCJ statuate prin Încheierea din 08.04.2010 pronunţată în dosar nr.1371/1/2010.

Se solicită, admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii intimatei ca nefondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerii părţilor, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului formulat de recurenţii pârâţi, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Prin Decizia civilă nr.618/21.12.2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr.7615/118/2008, s-a admis recursul promovat de intimata reclamantă în acea cauză - P.A., împotriva Sentinţei civile nr.675/19 iunie 2009 dispunându-se modificarea în parte a hotărârii, în sensul că, s-a dispus admiterea în parte a acţiunii deduse judecăţii, cu consecinţa reintegrării reclamantei în funcţia publică de secretar, şi obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrare, respingându-se ca nefondat capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

Aşa după cum legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond, sus-menţionata hotărâre era irevocabilă de la chiar data pronunţării, respectiv 21.12.2009, fapt pentru care, la data de 15.01.2010, intimata P.A. a solicitat în conformitate cu disp.art.22 cu referire la art.24 din Legea nr.554/2004, pârâtului, executarea obligaţiilor stabilite prin această hotărâre.

Ulterior, la data de 05.02.2010, cu adresa nr.150 pârâtul i-a comunicat reclamantei că, nu dă curs solicitării întrucât, certificatul Curţii de Apel Constanţa „nu ţine loc de hotărâre judecătorească” şi „nu constituie titlu executoriu” ci, „doar certifică soluţia instanţei de la data pronunţării” , hotărârea nefiind redactată.

Prin aceeaşi adresă, recurentul încunoştinţează partea că, a formulat cerere de revizuire a hotărârii, conform disp.art.322 pct.7 şi urm.Cod pr.civilă, depunând  copie de pe Încheierea din 08.04.2010 a ICCJ în dosar nr.1371/2010 având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a dispus suspendarea provizorie a deciziei sus-menţionate, până la soluţionarea cererii de suspendare cu termen de judecată la data de 08.06.2010.

În condiţiile date, Curtea reţine că, instanţa de fond a fost investită de P.A.  în temeiul disp.art.24 al.1 şi al.2 din Legea nr.554/2004 să sancţioneze PRIMARUL COMUNEI T. pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile sus-menţionate.

Susţinerile făcute de recurent privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii recurate, nu pot fi primite de instanţă deoarece, potrivit art.24 al.1 din Legea nr.554/2004 „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

Potrivit art.377 al.2 pct.4 Cod pr.civilă, hotărârea a cărei executare a fost solicitată era irevocabilă din data de 21.12.2009, astfel că recurenţii  COMUNA T. PRIN PRIMAR şi PRIMARUL COMUNEI T. aveau obligaţia de a executa decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel până la data de 21.01.2010, astfel cum legal şi temeinic a reţinut şi instanţa de fond.

În sprijinul reţinerii sus-expuse, Curtea reţine că în cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art.24 şi art.25 din Legea nr.554/2004 nu poate fi pusă în discuţie legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătoreşti a cărei executare se solicită, instanţa având de analizat numai dacă actul emis de autoritate se conformează obligaţiilor impuse prin titlul executoriu.

În aceste condiţii, Curtea reţine că, la data de 15 ianuarie 2010, intimata a solicitat recurenţilor executarea obligaţiilor stabilite prin decizie irevocabilă, iar potrivit art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Este cunoscut că, despăgubirile prevăzute de art.24 al.2 din legea contenciosului administrativ nu au doar scopul reparării prejudiciului suferit prin întârziere, ci sunt concepute ca un veritabil mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii, ori, în speţă, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a avut în vedere că abia la data de 08.04.2010 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în baza art.403 al.4 Cod pr.civilă, suspendarea provizorie a Deciziei civile nr.618/21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, şi numai de la această dată recurenţii justifică neexecutarea obligaţiei stabilită în sarcina lor.

Aşa fiind, şi concluzionând sub aspectul executării obligaţiilor stabilite în sarcina recurenţilor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea apreciază că, atitudinea recurenţilor de neexecutare a hotărârii în intervalul 21.01.2010 – 07.04.2010 nu îi disculpă, aceasta fiind într-adevăr, o perioadă în care, efectele deciziei civile nu au fost suspendate şi astfel, legal şi temeinic instanţa de fond, a dispus aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.