29. Acţiune având ca obiect
sancţionarea reprezentantului autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârii
judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Art.24 al.1, al.2, art.25 – Legea
nr.554/2004
Decizia civilă nr.
666/CA/14.10.2010
Dosar nr. 1740/118/2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Constanţa sub nr.1746/118 din 15.02.2010 reclamanta P.A. a solicitat în temeiul
art.24 alin.1 şi 2 din Legea nr.554/2004 ca prin hotărâre judecătorească să se
dispună sancţionarea PRIMARULUI COMUNEI T. pentru neexecutarea hotărârii
judecătoreşti definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.618/CA, pronunţată de
Curtea de Apel în dosar nr.7615/118/2008, la data de 21.12.2009, şi obligarea
pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 3.000 lei.
Motivând
acţiunea, reclamanta a învederat în esenţă că, prin Decizia nr.618/CA
pronunţată la 21.12.2009 de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr.7615/2009
s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de secretar al
recurentei, cu plata drepturilor băneşti cuvenite începând cu data eliberării, până
la reintegrarea în funcţie.
Arată reclamanta că, la 25.01.2010 a
solicitat pârâtului reintegrarea în funcţie şi plata drepturilor băneşti,
obligaţii stabilite prin hotărârea judecătorească, pe care pârâtul nu le-a
executat.
La 12.02.2010 pârâtul i-a comunicat
faptul că, a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.618/2009, motiv
pentru care, nu va face nici un demers până la soluţionarea cererii de
revizuire.
În drept invocă Legea 554/2004.
Prin
întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, cu motivaţia că, pe
rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a înregistrat dosarul nr.1371/1/2010
având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curţii de Apel
Constanţa, motiv pentru care, punerea în executare a deciziei civile nu se justifică.
A mai arătat că, prin încheierea din
08.04.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art.403 alin.4 Cod
proc. Civilă, a dispus suspendarea provizorie a Deciziei civile nr.618/2009.
Prin Sentinţa civilă nr.15 din 15.04.2010, Tribunalul Constanţa a admis
acţiunea formulată de reclamanta P.A., aplicând pârâtului o amendă de 2% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010, cu
consecinţa obligării la plata sumei de
3000 lei reprezentânddespăgubiri pentru
întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre,
instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia civilă nr.618/21.12.2009 Curtea de
Apel Constanţa în dosarul nr.7615/118/2008 a admis recursul reclamantei
împotriva Sentinţei civile nr.675/2009, a modificat în parte acţiunea în sensul
că, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de secretar, cu plata
drepturilor băneşti cuvenite.
Se reţine că, hotărârea este
irevocabilă la 21.12.2009, iar la data de 15.01.2010 reclamanta în conformitate
cu art.22 şi 24 din Legea554/2004 a
solicitat pârâtului, executarea obligaţiilor stabilite prin Decizia civilă
nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa.
La 05.02.2010 pârâtul i-a comunicat
reclamantei că, nu dă curs solicitării întrucât certificatul Curţii de Apel
Constanţa nu ţine loc de hotărâre judecătorească şi nu constituie titlu
executoriu, certificând doar soluţia instanţei şi că, a formulat cerere de
revizuire a Deciziei civile 618/2009.
Prin Încheierea din 08.04.2010 Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.1371/1/2010 având ca obiect
revizuirea Deciziei civile 618/2009 a Curţii de Apel Constanţa, a dispus
suspendarea provizorie a deciziei până la soluţionarea cererii de suspendare cu
termen de judecată la 08.06.2010.
În condiţiile date, reţine instanţa că,
potrivit art.24 alin.1 din Legea 554/2004 pârâtul era obligat să execute
obligaţiile stabilite prin Decizia civilă nr.618/2009 a Curţii de Apel
Constanţa în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Decizia civilă 618/2009 a Curţii de
Apel Constanţa este o hotărâre irevocabilă, conform art.377 alin.2 pct.4 Cod
proc. civilă încă de la data pronunţării, respectiv 21.12.2009, astfel că,
pârâtul avea obligaţia de a executa decizia civilă până la 21.01.2009.
Faptul că instanţa de recurs nu
motivase decizia şi că se formulase cererea de revizuire, nu justifică
nerespectarea termenului prevăzut de art.24 alin.1 din Legea 554/2004 de către
pârât, pentru executarea Deciziei civile 618/2009.
Reclamanta prin acţiune a solicitat
aplicarea amenzii prevăzută de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, începând cu
data neexecutării obligaţiei până la executarea efectivă a acesteia.
Instanţa a avut în vedere că, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea din 08.04.2010 a dispus în baza
art.403 alin.4 Cod proc. civilă suspendarea provizorie a Deciziei civile
618/2009.
Astfel, începând cu 08.04.2010 pârâtul
justifică neexecutarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin Decizia civilă
618/2009, dar nu îl disculpă de neexecutarea hotărârii în intervalul
21.01.2010-07.04.2010, perioadă în care efectele deciziei civile nu au fost
suspendate.
Pentru aceste aspecte, în baza art.24 alin.1 şi 2 din
Legea nr.554/2004 instanţa a aplicat pârâtului o amendă de 20% din salariul
minim brut pe economie pe zi întârziere pentru perioada 21.01.2010-07.04.2010.
Potrivit art.24 alin.2 din Legea
554/2004 pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească
reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Nerespectând termenul de executare a
Deciziei civile 618/2009 prin care s-a dispus reîncadrarea funcţionarului în
funcţia deţinută anterior reprezintă un comportament abuziv şi ilegal de natură
să-i vatăme reclamantei un drept fundamental- dreptul la muncă, cauzându-i astfel un prejudiciu.
Pentru aceste aspecte în raport de
disp. art.24 alin.1 şi 2 din Legea 554/2004 a fost obligat pârâtul către
reclamantă la plata de 3.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru întârziere.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat recurs pârâţii COMUNA T. PRIN
PRIMAR şi PRIMARUL COMUNEI T., criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut
de dispoziţiile art.24 - art.26 din legea contenciosului administrativ, art.304
pct.9, art.3041 Cod pr.civilă şi următoarea motivaţie, în esenţă:
-instanţa de fond
a pronunţat o hotărâre nelegală, prin care s-a reţinut că, neexecutarea
hotărârii este culpabilă, imputabilă conducătorului autorităţii publice, atâta
timp cât, motivele pentru care autoritatea publică nu a executat hotărârea în
termen de 30 de zile au fost apreciate ca justificate de ICCJ pentru a dispune
suspendarea executării acesteia;
-este
incompatibilă obligarea conducătorului autorităţii publice la amendă pentru
neexecutarea unei hotărâri fundamentate pe culpa acestuia în neexecutare, cu
admiterea cererii primarului comunei de suspendare provizorie a executării
aceleiaşi hotărâri;
-hotărârea
recurată a instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor ICCJ
statuate prin Încheierea din 08.04.2010 pronunţată în dosar nr.1371/1/2010.
Se solicită,admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul
respingerii cererii intimatei ca nefondată.
Examinând
actele şi lucrările dosarului, prin
prisma susţinerii părţilor, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii
recursului formulat de recurenţii pârâţi, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Prin Decizia
civilă nr.618/21.12.2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar
nr.7615/118/2008, s-a admis recursul
promovat de intimata reclamantă în acea cauză - P.A., împotriva Sentinţei civile nr.675/19 iunie 2009 dispunându-se
modificarea în parte a hotărârii, în sensul că, s-a dispus admiterea în parte a
acţiunii deduse judecăţii, cu consecinţa reintegrării reclamantei în funcţia
publică de secretar, şi obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite,
începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrare, respingându-se
ca nefondat capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Aşa după cum legal şi temeinic a reţinut instanţa de
fond, sus-menţionata hotărâre era irevocabilă de la chiar data pronunţării,
respectiv 21.12.2009, fapt pentru care, la data de 15.01.2010, intimata P.A. a solicitat în conformitate cu
disp.art.22 cu referire la art.24 din Legea nr.554/2004, pârâtului, executarea obligaţiilor stabilite prin
această hotărâre.
Ulterior, la data
de 05.02.2010, cu adresa nr.150
pârâtul i-a comunicat reclamantei că, nu dă curs solicitării întrucât, certificatul
Curţii de Apel Constanţa „nu ţine loc de
hotărâre judecătorească” şi „nu
constituie titlu executoriu” ci, „doar
certifică soluţia instanţei de la data pronunţării” , hotărârea nefiind
redactată.
Prin aceeaşi adresă, recurentul încunoştinţează partea
că, a formulat cerere de revizuire a hotărârii, conform disp.art.322 pct.7 şi
urm.Cod pr.civilă, depunândcopie de pe
Încheierea din 08.04.2010 a ICCJ în dosar nr.1371/2010 având ca obiect
revizuirea Deciziei civile nr.618/2009 a Curţii de Apel Constanţa, prin care
s-a dispus suspendarea provizorie a deciziei sus-menţionate, până la
soluţionarea cererii de suspendare cu termen de judecată la data de 08.06.2010.
În condiţiile date, Curtea reţine că, instanţa de fond
a fost investită de P.A.în temeiul disp.art.24
al.1 şi al.2 din Legea nr.554/2004 să sancţioneze PRIMARUL COMUNEI T. pentru
neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile sus-menţionate.
Susţinerile făcute de recurent privind nelegalitatea
şi netemeinicia hotărârii recurate, nu pot fi primite de instanţă deoarece,
potrivit art.24 al.1 din Legea
nr.554/2004 „Dacă în urma admiterii
acţiunii autoritatea publică este
obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi
irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel
mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
Potrivit art.377
al.2 pct.4 Cod pr.civilă, hotărârea a cărei executare a fost solicitată era irevocabilă din data de 21.12.2009, astfel
că recurenţiiCOMUNA T. PRIN PRIMAR şi PRIMARUL
COMUNEI T. aveau obligaţia de a
executa decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel până la data de 21.01.2010, astfel cum legal şi temeinic a reţinut
şi instanţa de fond.
În sprijinul reţinerii sus-expuse, Curtea reţine că în
cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art.24 şi art.25 din Legea nr.554/2004 nu poate fi pusă în discuţie
legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătoreşti a cărei executare se
solicită, instanţa având de analizat numai dacă actul emis de autoritate se
conformează obligaţiilor impuse prin titlul executoriu.
În aceste condiţii, Curtea reţine că, la data de 15
ianuarie 2010, intimata a solicitat recurenţilor executarea obligaţiilor
stabilite prin decizie irevocabilă, iar potrivit art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului
autorităţii publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din
salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are
dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Este cunoscut că, despăgubirile prevăzute de art.24 al.2 din legea contenciosului
administrativ nu au doar scopul reparării prejudiciului suferit prin
întârziere, ci sunt concepute ca un
veritabil mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii, ori,
în speţă, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a avut în vedere că abia
la data de 08.04.2010 Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a dispus în baza art.403 al.4 Cod pr.civilă, suspendarea
provizorie a Deciziei civile nr.618/21 decembrie 2009 a Curţii de Apel
Constanţa, şi numai de la această dată recurenţii justifică neexecutarea
obligaţiei stabilită în sarcina lor.
Aşa fiind, şi concluzionând sub aspectul executării
obligaţiilor stabilite în sarcina recurenţilor printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă, Curtea apreciază că, atitudinea
recurenţilor de neexecutare a hotărârii în intervalul 21.01.2010 – 07.04.2010
nu îi disculpă, aceasta fiind într-adevăr, o perioadă în care, efectele deciziei civile nu au fost
suspendate şi astfel, legal şi temeinic instanţa de fond, a dispus
aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de
întârziere.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea
hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312
Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.