23. Obligarea autorităţii publice la
anularea actelor administrative fiscale emise. Obligarea autorităţii publice la
restituirea taxei de poluare încasată ilegal şi a dobânzilor aferente.
Art.11,
art.148 – Constituţia României
Art.214 – Cod fiscal
Art.90 – Tratat de
instituire a C.E (actualmente art.110 din TUE)
Art.1
, art.2 – Legea nr.554/2004
Art.3, art.4, art.9,
art.14 – OUG nr.50/2008 pt. instituirea taxei de poluare pt.autovehicule
Decizia civilă nr.215/21.03.2011
Dosar nr.11651/118/2010
La 15.09.2010, prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Constanţa sub nr.11651/118/2010, reclamanta SC E.I SRL a formulat
acţiune în contencios fiscal în contradictoriu cuDGFP Constantaşi AFP Eforie, pentru obligarea pârâtelor la
plata sumei de 11.280 lei şi dobânzii legale, anularea Deciziei
49.191/13.07.2010 şi Decizia nr. 90/23.08.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea
demersului judiciar, reclamanta a arătat că, a achitat suma de11.280 lei, stabilită prin Decizia de
calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 49191/2010 emisă de AFP oraş
Eforie la 13.07.2010 , decizie pe care a contestat-o în căile administrative,
dar contestaţia i-a fost respinsă prin Decizia nr. 90/2010 a DGFP Constanţa.
Reclamanta
aconsiderat soluţia nelegală „ întrucât
în conformitate cu dispoziţiile legii contemporane nu datorează taxa de
poluare” întrucât autoturismul pe care l-a achiziţionat se încadrează în
categoria autovehiculelor Euro 4.
Solicită
reclamanta ca prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să anuleze actele
administrativ fiscale şi să oblige pârâta AFP Eforie la restituirea taxei
prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plăţii - 12.10.2009
şi până la efectiva restituire.
Pârâta D.G.F.P Constanţa şi-a exprimat poziţia
procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a
contestaţiei formulate de reclamantă .
Se arată că,
reclamanta a depus la AFP
Eforie cererea nr.49191/2010prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie,
calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca DAF
categoriaN3, an fabricaţie 1998, iar
prin decizia de calcul emisă de organul fiscal s-a procedatcorect la calculul taxei.
Susţine
pârâta că a fost corect prelevată taxa pe poluare.
Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu
a formulat cereri sau probe în apărare.
În cauză s-a
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP Constanţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 1519/25.XI.2010, Tribunalul
Constanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP
Constanţa.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamant SC E.I
SRL în contradictoriu cu pârâţiiDGFP
CONSTANTA şi AFP EFORIE şi s-a dispus anularea Deciziei nr.90/2010 emisă de
DGFP Constanţa şi a Deciziei nr. 49191/13.07.2010 emisă de AFP Eforie.
A fost obligată pârâta AFP Eforie la plata sumei de
11.280 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare şi la plata dobânzii legale
de la 13.07.2010 până la restituirea efectivă.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 539,3 lei
reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa în acest sens prima instanţă a
reţinut următoarele:
La data de 13 iulie 2010, reclamanta a
achitat la Trezoreria
oraş Eforie , suma de 1128 lei reprezentând „taxă pe poluare” cu chitanţa seria
TS 3A nr.4451105 .
Taxa specială, calculată prin decizia
nr.49191/2010 a AFP Eforie, a fost achitată în vederea efectuării primei
înmatriculări în România a autoturismului marcaDAF , categoria N3 , an fabricaţie 1998..
Ulterior achitării, reclamanta solicită
AFP Eforie, prin cerere, restituirea taxei pe poluare.
AFP Eforie nu răspunde cererii reclamantei
– de restituire a taxei pe poluare, pe care o califică ca fiind o contestaţie
împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule şi o
înaintează spre competentă soluţionare Biroului Soluţionare Contestaţii din
cadrul D.G.F.P Constanţa.
Prin Decizia nr. 90/2010 este respinsă
contestaţia „ formulată de către
reclamantă privind restituirea taxei pe poluare în cuantum de 11.280lei,
stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule”.
Având în vedere că decizia 90/2010 este
emisă de DGFP Constanţa instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale
pasivea DGFP Constanţa ca nefondată.
Pe fondul cauzei se reţine că:
În raport de refuzul de restituire
exprimat de pârâte, reclamanta investeşte instanţa de contencios administrativ,
solicitând obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal,
consecinţă a anulării deciziilor emise de autorităţile fiscale.
Cererea apare ca întemeiată.
Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate
adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea
actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea
pagubei ce i-a fost cauzată”.
Demersul prealabil administrativ
iniţiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie a avut ca obiect
solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul OUG.50/2008,
iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.
Analiza cererii reclamantei se impune a
fi efectuată chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea
este motivată în fapt şi îngăduie instanţei să dea calificarea legală.
Într-adevăr, taxa pe poluare achitată
de reclamantă nu este conformă „ cu dispoziţiile legii contemporane”, fiind
consacrată în legislaţia internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare.
Prin art.11 alin.(1) şi (2) din Constituţia României, revizuită în 2003
se dispune că „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună
credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Potrivit disp.art.148 alin.(2) din Constituţia României, legislaţia comunitară cu
caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.(4) al
aceluiaşi articol – jurisdicţiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor
exigenţe.
Instituirea taxei de poluare, indiferent de
modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările
şi completările ulterioare şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se
constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui
autoturism în România, reprezentând – în fapt, o taxă similară taxei de primă
înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din codul fiscal, diferenţa
fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de
mediu/poluare, situaţie care este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE
(actualmente art.110 din TUE).
Această concluzie se desprinde cu evidenţă din
interpretarea teleologică a actul normativ. În expunerea de motive care
însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008, este menţionat în
mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi
fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule
second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită
preţului foarte mic. Aşadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop
este, în principiu corect –„poluatorul plăteşte”, să aibă ca efect imediat
diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja
înmatriculate într-un alt stat membru.
Art.90
paragraf I din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (actualmente
art.110 din TUE) prevede că „ Nici un
stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre,
impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct
sau indirect produselor naţionale similare”.
Scopul general al art.90 este acela de a asigura
libera circulaţie a mărfurilor. Această dispoziţie comunitară se referă la
impozitele şi taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă
produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.
Este nelegală prelevarea taxei în temeiul OUG.50/2008,
act normativ care nu respectă exigenţele de compatibilitate cu art.90 din TCE,
câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale
UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior
înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat
pentru prima dată în România.
Emiterea unui act administrativ - în speţă actele
administrativ fiscale contestate în faţa instanţei de contencios, emise după ce
a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestaţie
împotriva deciziei de calcul – cu încălcarea legii reprezintă un abuz de drept,
adică un exces de putere, în accepţiunea art.2
lit.”n” din Legea nr.554/2004.
Excesul de putere se configurează, după cum a statuat
doctrina de specialitate, atunci când legea permite administraţiei să adopte o
soluţie din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o
dimensiune a legalităţii.
Încălcarea legii şi, implicit, excesul de putere
survin nu doar în situaţia în care este nesocotită o normă internă, ci şi în
ipoteza în care se încalcă o dispoziţie comunitară.
Aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din
actul aderării României la
Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar
nu este opozabilă numai autorităţilor judecătoreşti ci şi Guvernului însuşi şi
organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autorităţile administrativ
fiscale.
Instanţa apreciază că sunt nelegale actele emise de
autorităţile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr.90 emisă de D.G.F.P
Constanţa la 28.08.2010 şi Decizia nr. 49191 emisă de AFP Eforie la 13.07.2010.
Linia jurisprudenţială a instanţelor de
contencios administrativ este conturată în sensul că OUG 50/2008 este contrară
art.90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a
unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în
speţă Germania. Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când
produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atâta timp cât norma
fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi
potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea
consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa
Co-Frutta SRL c.Amministrazione delle finanze dello Stato).
Împotriva acestei sentinţe a formulat,
în termen legal, recurspârâta DGFP
Bucureşti, criticând-osub următoarele
aspecte:
În
vederea susţinerii cererii sale reclamanta a considerat că actul normativ prin
care a fost instituită taxa de poluare, respectiv OUGnr.50/2008 este în deplină discordanţă cu
normele comunitare şi anume art.25 şi art.110 din Tratatul privind Funcţionarea
Uniunii Europene, în sensul că instituie un regim discriminatoriu în ceea ce
priveşte un produs provenit dintr-un stat membri al Uniunii Europene:
„Nici un stat membru nu aplică, direct sau
indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai
mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale
similare.
De
asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite
interne de natură să protejeze indirectalte sectoare de producţie”.
Astfel,potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nusupune, direct sau indirect, produsele altor
ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare
celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.
Învederează instanţei că Guvernul este
cel abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le
are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de
Uniunea Europeană, ceea ce s-a şi realizat în domeniul care constituie obiectul
prezentei cauze.
Astfel, în Infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de
Reprezentanţa Permanentă a României delângă U.E. Bruxelles, se arată că Expertul DG TAXUDA menţionat că prevederile proiectuluide norme metodologice privind taxa de poluare
pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008, forma care de
altfel a şi fost aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile
europene.
De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene, în cauza TATU c- 402/09 având ca obiect o cerere de pronunţare a unei
hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 de Tribunalului Sibiu se
arată că:
„Potrivit
juridsprudenţei constante, articolul 90 CE trebuie interpretat extensiv ca
şiinterdicţia prevăzută la acest
articol se aplică ipotezele în care o taxă este de natură să defavorizeze
produsele provenind din alte state membre faţă deprodusele naţionale similare. O astfel de
situaţie există atunci când impozitul aplicat produsului provenind din alt stat
membru şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit şi
după metode diferite, care conduc, fie chiar şi în cazurile limitate, la un
impozit mai mare aplicat produsului importat. Din jurisprudenţă ar rezulta, în
cele din urmă, că autoturismele de ocazie importate şi cele achiziţionate pe
teritoriul naţional constituie produse similare şi că trebuie să se asigure că
taxa impusă autoturismelor de ocazie importate nu depăşeşte cuantumul taxei
reziduale conţinute în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate pe
teritoriul naţional”.
Totodată, se concluzionează că:
„ Împrejurarea
ca această taxă nu este percepută decât pentru autoturismele înmatriculate după
1 iulie 2008 şi nu se aplică celor înmatriculate anterior acestei date
estecompatibilă cu articolul 90 CE,
întrucât orice legiuitor este în mod inevitabil obligat să fixeze data aplicării
unei norme juridice începând cu un anumit moment în timp, fără ca aceasta să
creeze o discriminare între situaţiile juridice constituite anterior şi cele
posterioare intrării în vigoare a normei respective. Aceasta subliniază, pe de
o parte, că taxa în cauzăestedatorată la prima înmatriculare în România a
tuturor autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt noi sau de ocazie sau
dacă au fost produse în România sau în alte state membre şi ca, în plus, taxa
menţionată este calculată pe baza unor criterii obiective precumnorma de poluare şi capacitatea cilindrică
autovehiculelor. Aceasta aminteşte , în plus, ca OUG nr. 50/2008prevede
reducerea cuantumului taxei de poluare în funcţie de deprecierea vehiculului.
Având în vedere toate aceste elemente, Comisia consideră că reglementarea naţională
(…) nu este contrară articolului 90 CE”.
Faţă decele arătate în Hotărâreapreliminară C-402/09 Tatu a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
rezultă că taxa de poluare se percepe atât pentru autovehiculelenoi cât şi pentru cele second - hand la înmatricularea
pentru prima dat în România şi indiferent de provenienţă – de pe piaţa internă,
din teritoriul comunitar sau din import. Ceea ce diferă este nivelul taxeiavând în vedere aceasta se determină în
funcţie de norma de poluare, nivelul emisiilor O2 şi vechimea autoturismului.
De asemenea, Comisia pentru Petiţii din
cadrul Parlamentului European, prinrăspunsul la petiţia nr. 1717/2008 adresatăde I.G a constatat faptul că, prevederileOUG 50/2008 , astfel cum a fost modificată şi
completată prin OUG nr. 117/2009, sunt conforme cu dreptul comunitar.
Comisia de Petiţii din cadrul
Parlamentului European concluzionează: „ Înprezent,normele României în materie de taxă de poluare pentru autovehicule par
să fie conforme dreptului Uniunii Europene”.
Dacă, din celei prezentate, instanţa de
judecată consideră că ar existao „încălcare” a prevederilor art.110 din
TFUE, învederează instanţei că singura modalitate de analiză privind
conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de
instituire a ComunităţilorEuropene
estereprezentată numai deformularea de întrebări preliminare în sensul
art.234 din Tratatul CE la
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. Simpla afirmaţie
că se încalcă prevederile comunitare în materie nu poate fi reţinută de
instanţa de judecată care, în virtutea rolului activ, trebuie să depună toate
diligenţele prevăzute în sarcina sa, astfel încât sentinţa pe care o va
pronunţa să fie justă şi legală.
În opinia recurentei, coroborat cu
aspectele invocate, consideră că percepereataxei prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 estecompatibilă cu art.110 din TFUE. Practic,
principaleleinstituţii ale Uniunii
Europene nu considera că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr.50/2008 este
nelegală, că ar încălca tratatele comunitare saucă nu ar trebui plătită.
Rezultădin cele arătate că în mod legal Administraţia Finanţelor Publice Eforie
a emis decizia nr.49.191/13.07.2010 pentru suma de 11.280 lei în baza
dispoziţiilor art.5 şi 6 din O.U.G. nr.50/2008.
În ceea ce priveşte obligareapârâtei la plata cheltuielilor de judecată
consideră că DGFPConstanţanu poate fi obligată la plata acestora pentru
că actul contestat a fost emis în conformitatecu legislaţia în vigoare, neputând fi acuzată de rea-credinţă, obligând
reclamanta să atace actul prin care se consideră vătămat într-un drept al său
sau în instanţă, astfel încât să pretindă cheltuieli ocazionatede angajarea unei persoane de specialitate în
vederea reprezentării intereselor în faţacompletului de judecată.
Curtea,
examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3041
c. proc. civ., reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse în probaţiune, Curtea retine
ca autoutilitara în cauză este din categoria N3 şi arenorma de poluare Euro2.
Autovehiculul a fost fabricat în anul 1998,
înmatriculat pentru prima data în spaţiul comunitar la data de 22.10.1998,
cumpărat de intimata reclamantă înanul
2010, care s-a prezentat în luna iulie 2010 la autorităţile române în vederea
înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.
Pentru achitarea taxei de poluare a fost emisă decizia
de calcul a acestei taxe de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului
Eforie.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe
poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele
din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în
Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a
vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la
acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor
şi locuinţei nr.211/2003 (art.3). Autovehiculul reclamantei nu intră în
categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin 2 si art.9
alin.1). Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a
unui autovehicul în România (art.4 lit a), fără ca textul sa facă distincţia
nici intre autovehiculele produse în România şi cele în afara acesteia, nici
între autoturismele noi şi cele second -hand. Deoarece OUG nr.50 a intrat
in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare
este datorata numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare
în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, înmatriculate în ţara.
Taxa se calculează de autoritatea fiscala competentă (art.5 alin 1).
În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de
lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x
536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în
mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţa ar fi
fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule
second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită
preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în
principiu, corect - „poluatorul plăteşte”
- , să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor
autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene
(Comisia c. Grecia, cauza C-375/95; Haahr Petroleum, cauza C-90/94),
dispoziţiile fiscale naţionale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul
comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele
importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale
similare şi sunt în mod evident nediscriminatorii. Această situaţie nu poate fi
reţinută în speţă întrucât doar produsele importate sunt taxate, deşi taxa se
intitulează „de poluare” şi ar trebui
să vizeze toate autoturismele care poluează. În aceste condiţii, făcând
aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronunţate recent de Curtea de Justiţie
Europeană în afacerea Comisia c. Austria, cauza C-524/07 (discriminarea
autoturismelor importate, prin impunerea unor condiţii de înmatriculare mult
mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate în Austria),
Tribunalul a apreciat că dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin dreptului
comunitar.
Instanţa constata că, într - adevăr, în cauza sunt
aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar, care au
prioritate faţă de dreptul naţional.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al
Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituţie, ca urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului
de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi
autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor
rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a
Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeana,
statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele
originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.
Dispoziţiile art.25, art.28 şi art.90 din Tratatul CE,
urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a
restricţiilor cantitative şi a măsurilor fiscale interne care ar împieta în
vreun fel asupra liberei circulaţii a mărfurilor.
Dispoziţiile art.90 din Tratatul CE urmăresc
garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne cu privire la concurenţa
dintre produsele interne şi produsele importate.
Taxa de poluare instituită prin O.U.G.
nr.50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor
autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel fiscal
cumpărătorii fie spre autoturisme second - hand deja înmatriculate în România,
fie spre autoturisme noi produse în România.
Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat
prin Decizia Costa/Enel (1964), că legea care se îndepărtează de Tratat – un
izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind
natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege
comunitara şi fără ca baza legala a Comunităţii însăşi sa fie pusa la îndoiala.
Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar si dreptul
naţional al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica
independenta care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului
naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusa în
legislaţia interna de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a
stabilit ca judecătorul naţional este obligat să aplice normele
comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a
solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a
unei alte proceduri constituţionale.
Analizând dispoziţiile OUG 50/2008 cu modificările
ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs în România sau în alte
state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a
fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de
poluare la autoturismul produs în ţara sau în alt stat membru UE, daca este
înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementata în acest mod, taxa pe poluare diminuează
sau este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme
second -hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt
orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second -
hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de
Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinata să diminueze
introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate
într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare
în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second -
hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi
produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele
importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală
naţională diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar şi potenţial,
consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE,
hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c.
Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţa, taxa menita să
descurajeze importul de banane în Italia).
Prin urmare, Curtea reţine că taxa de poluare are un
caracter nelegal, fiind în vădită contradicţie cu prevederile Tratatului C.E.,
cu jurisprudenţa constantă a CJCE şi cu dispoziţiile Constituţiei României,
astfel că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în sensul
restituirii taxei de poluare percepută nelegal de la reclamanta intimată, fapt
pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art.312 c. proc. civ., va respinge
recursul declarat de DGFP Constanţa ca nefondat.