23. Obligarea autorităţii publice la anularea actelor administrative fiscale emise. Obligarea autorităţii publice la restituirea taxei de poluare încasată ilegal şi a dobânzilor aferente.

                                                                                                    Decizia civilă nr.215/21.03.2011

                                                                                                           Dosar nr.11651/118/2010

La 15.09.2010, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.11651/118/2010, reclamanta SC E.I SRL a formulat acţiune în contencios fiscal în contradictoriu cu  DGFP Constanta  şi AFP Eforie, pentru obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.280 lei şi dobânzii legale, anularea Deciziei 49.191/13.07.2010 şi Decizia nr. 90/23.08.2010, cu cheltuieli de judecată.

     În motivarea demersului judiciar, reclamanta a arătat că, a achitat suma de        11.280 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 49191/2010 emisă de AFP oraş Eforie la 13.07.2010 , decizie pe care a contestat-o în căile administrative, dar contestaţia i-a fost respinsă prin Decizia nr. 90/2010 a DGFP Constanţa.

     Reclamanta a  considerat soluţia nelegală „ întrucât în conformitate cu dispoziţiile legii contemporane nu datorează taxa de poluare” întrucât autoturismul pe care l-a achiziţionat se încadrează în categoria autovehiculelor Euro 4.

     Solicită reclamanta ca prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să anuleze actele administrativ fiscale şi să oblige pârâta AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plăţii - 12.10.2009 şi până la efectiva restituire.

      Pârâta D.G.F.P Constanţa şi-a exprimat poziţia procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de reclamantă .

     Se arată că, reclamanta a depus la AFP Eforie cererea nr.49191/2010 prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie, calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca DAF categoria  N3, an fabricaţie 1998, iar prin decizia de calcul emisă de organul fiscal s-a procedat  corect la calculul taxei.

     Susţine pârâta că a fost corect prelevată taxa pe poluare.

     Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri sau probe în apărare.

     În cauză s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP Constanţa.

Prin Sentinţa civilă nr. 1519/25.XI.2010, Tribunalul Constanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP Constanţa.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamant SC E.I SRL în contradictoriu cu pârâţii  DGFP CONSTANTA şi AFP EFORIE şi s-a dispus anularea Deciziei nr.90/2010 emisă de DGFP Constanţa şi a Deciziei nr. 49191/13.07.2010 emisă de AFP Eforie.

A fost obligată pârâta AFP Eforie la plata sumei de 11.280 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare şi la plata dobânzii legale de la 13.07.2010 până la restituirea efectivă.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut următoarele:

         La data de 13 iulie 2010, reclamanta a achitat la Trezoreria oraş Eforie , suma de 1128 lei reprezentând „taxă pe poluare” cu chitanţa seria TS 3A nr.4451105 .

         Taxa specială, calculată prin decizia nr.49191/2010 a AFP Eforie, a fost achitată în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului marca DAF , categoria N3 , an fabricaţie 1998.           .

         Ulterior achitării, reclamanta solicită AFP Eforie, prin cerere, restituirea taxei pe poluare.

         AFP Eforie nu răspunde cererii reclamantei – de restituire a taxei pe poluare, pe care o califică ca fiind o contestaţie împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule şi o înaintează spre competentă soluţionare Biroului Soluţionare Contestaţii din cadrul D.G.F.P Constanţa.

         Prin Decizia nr. 90/2010 este respinsă contestaţia „ formulată de către reclamantă privind restituirea taxei pe poluare în cuantum de 11.280lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule   ”.

         Având în vedere că decizia 90/2010 este emisă de DGFP Constanţa instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a DGFP Constanţa ca nefondată.

         Pe fondul cauzei se reţine că:

         În raport de refuzul de restituire exprimat de pârâte, reclamanta investeşte instanţa de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, consecinţă a anulării deciziilor emise de autorităţile fiscale.

         Cererea apare ca întemeiată.

         Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

         Demersul prealabil administrativ iniţiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie a avut ca obiect solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul OUG.50/2008, iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.

         Analiza cererii reclamantei se impune a fi efectuată chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea este motivată în fapt şi îngăduie instanţei să dea calificarea legală.

         Într-adevăr, taxa pe poluare achitată de reclamantă nu este conformă „ cu dispoziţiile legii contemporane”, fiind consacrată în legislaţia internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare.

         Prin art.11 alin.(1) şi (2) din Constituţia României, revizuită în 2003 se dispune că „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

         Potrivit disp.art.148 alin.(2) din Constituţia României, legislaţia comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.(4) al aceluiaşi articol – jurisdicţiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigenţe.

Instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările şi completările ulterioare şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând – în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din codul fiscal, diferenţa fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de mediu/poluare, situaţie care este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE (actualmente art.110 din TUE).

Această concluzie se desprinde cu evidenţă din interpretarea teleologică a actul normativ. În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect –„poluatorul plăteşte”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Art.90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (actualmente art.110 din TUE) prevede că „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare”.

Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Această dispoziţie comunitară se referă la impozitele şi taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Este nelegală prelevarea taxei în temeiul OUG.50/2008, act normativ care nu respectă exigenţele de compatibilitate cu art.90 din TCE, câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Emiterea unui act administrativ - în speţă actele administrativ fiscale contestate în faţa instanţei de contencios, emise după ce a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestaţie împotriva deciziei de calcul – cu încălcarea legii reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în accepţiunea art.2 lit.”n” din Legea nr.554/2004.

Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administraţiei să adopte o soluţie din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o dimensiune a legalităţii.

Încălcarea legii şi, implicit, excesul de putere survin nu doar în situaţia în care este nesocotită o normă internă, ci şi în ipoteza în care se încalcă o dispoziţie comunitară.

Aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă numai autorităţilor judecătoreşti ci şi Guvernului însuşi şi organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autorităţile administrativ fiscale.

Instanţa apreciază că sunt nelegale actele emise de autorităţile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr.90 emisă de D.G.F.P Constanţa la 28.08.2010 şi Decizia nr. 49191 emisă de AFP Eforie la 13.07.2010.

         Linia jurisprudenţială a instanţelor de contencios administrativ este conturată în sensul că OUG 50/2008 este contrară art.90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speţă Germania. Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c.Amministrazione delle finanze dello Stato).

         Împotriva acestei sentinţe a formulat, în termen legal, recurs  pârâta DGFP Bucureşti, criticând-o  sub următoarele aspecte:

         În vederea susţinerii cererii sale reclamanta a considerat că actul normativ prin care a fost instituită taxa de poluare, respectiv OUG  nr.50/2008 este în deplină discordanţă cu normele comunitare şi anume art.25 şi art.110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, în sensul că instituie un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte un produs provenit dintr-un stat membri al Uniunii Europene:

         „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.

         De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie”.

         Astfel, potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nu  supune, direct sau indirect, produsele altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.

         Învederează instanţei că Guvernul este cel abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de Uniunea Europeană, ceea ce s-a şi realizat în domeniul care constituie obiectul prezentei cauze.

Astfel, în Infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanţa Permanentă a României de lângă U.E. Bruxelles, se arată că Expertul DG TAXUD  A menţionat că prevederile proiectului  de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008, forma care de altfel a şi fost aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.

         De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza TATU c- 402/09 având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 de Tribunalului Sibiu se arată că:

         „Potrivit juridsprudenţei constante, articolul 90 CE trebuie interpretat extensiv ca şi  interdicţia prevăzută la acest articol se aplică ipotezele în care o taxă este de natură să defavorizeze produsele provenind din alte state membre faţă de  produsele naţionale similare. O astfel de situaţie există atunci când impozitul aplicat produsului provenind din alt stat membru şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit şi după metode diferite, care conduc, fie chiar şi în cazurile limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului importat. Din jurisprudenţă ar rezulta, în cele din urmă, că autoturismele de ocazie importate şi cele achiziţionate pe teritoriul naţional constituie produse similare şi că trebuie să se asigure că taxa impusă autoturismelor de ocazie importate nu depăşeşte cuantumul taxei reziduale conţinute în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate pe teritoriul naţional”.

         Totodată, se concluzionează că:

         „ Împrejurarea ca această taxă nu este percepută decât pentru autoturismele înmatriculate după 1 iulie 2008 şi nu se aplică celor înmatriculate anterior acestei date este  compatibilă cu articolul 90 CE, întrucât orice legiuitor este în mod inevitabil obligat să fixeze data aplicării unei norme juridice începând cu un anumit moment în timp, fără ca aceasta să creeze o discriminare între situaţiile juridice constituite anterior şi cele posterioare intrării în vigoare a normei respective. Aceasta subliniază, pe de o parte, că taxa în cauză  este  datorată la prima înmatriculare în România a tuturor autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt noi sau de ocazie sau dacă au fost produse în România sau în alte state membre şi ca, în plus, taxa menţionată este calculată pe baza unor criterii obiective precum  norma de poluare şi capacitatea cilindrică autovehiculelor. Aceasta aminteşte , în plus, ca OUG nr. 50/2008prevede reducerea cuantumului taxei de poluare în funcţie de deprecierea vehiculului. Având în vedere toate aceste elemente, Comisia consideră că reglementarea naţională (…) nu este contrară articolului 90 CE”.

         Faţă de cele arătate în Hotărârea preliminară C-402/09 Tatu a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene rezultă că taxa de poluare se percepe atât pentru autovehiculele  noi cât şi pentru cele second - hand la înmatricularea pentru prima dat în România şi indiferent de provenienţă – de pe piaţa internă, din teritoriul comunitar sau din import. Ceea ce diferă este nivelul taxei  având în vedere aceasta se determină în funcţie de norma de poluare, nivelul emisiilor O2 şi vechimea autoturismului.

         De asemenea, Comisia pentru Petiţii din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul la petiţia nr. 1717/2008 adresată  de I.G a constatat faptul că, prevederile  OUG 50/2008 , astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 117/2009, sunt conforme cu dreptul comunitar.

         Comisia de Petiţii din cadrul Parlamentului European concluzionează: „ În  prezent, normele României în materie de taxă de poluare pentru autovehicule par să fie conforme dreptului Uniunii Europene”.

         Dacă, din celei prezentate, instanţa de judecată consideră că ar exista  o „încălcare” a prevederilor art.110 din TFUE, învederează instanţei că singura modalitate de analiză privind conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţilor  Europene este  reprezentată numai de  formularea de întrebări preliminare în sensul art.234 din Tratatul CE la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. Simpla afirmaţie că se încalcă prevederile comunitare în materie nu poate fi reţinută de instanţa de judecată care, în virtutea rolului activ, trebuie să depună toate diligenţele prevăzute în sarcina sa, astfel încât sentinţa pe care o va pronunţa să fie justă şi legală.

         În opinia recurentei, coroborat cu aspectele invocate, consideră că perceperea taxei prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 este  compatibilă cu art.110 din TFUE. Practic, principalele  instituţii ale Uniunii Europene nu considera că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr.50/2008 este nelegală, că ar încălca tratatele comunitare sau  că nu ar trebui plătită.

         Rezultă din cele arătate că în mod legal Administraţia Finanţelor Publice Eforie a emis decizia nr.49.191/13.07.2010 pentru suma de 11.280 lei în baza dispoziţiilor art.5 şi 6 din O.U.G. nr.50/2008.

         În ceea ce priveşte obligarea  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată consideră că DGFP  Constanţa  nu poate fi obligată la plata acestora pentru că actul contestat a fost emis în conformitate cu legislaţia în vigoare, neputând fi acuzată de rea-credinţă, obligând reclamanta să atace actul prin care se consideră vătămat într-un drept al său sau în instanţă, astfel încât să pretindă cheltuieli ocazionate  de angajarea unei persoane de specialitate în vederea reprezentării intereselor în faţa completului de judecată.

         Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304¹ c. proc. civ., reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse în probaţiune, Curtea retine ca autoutilitara în cauză este din categoria N3 şi are  norma de poluare Euro2. 

Autovehiculul a fost fabricat în anul 1998, înmatriculat pentru prima data în spaţiul comunitar la data de 22.10.1998, cumpărat de intimata reclamantă în  anul 2010, care s-a prezentat în luna iulie 2010 la autorităţile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.

Pentru achitarea taxei de poluare a fost emisă decizia de calcul a acestei taxe de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Eforie.

Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.211/2003 (art.3). Autovehiculul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin 2 si art.9 alin.1). Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit a), fără ca textul sa facă distincţia nici intre autovehiculele produse în România şi cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi şi cele second -hand. Deoarece  OUG nr.50 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, înmatriculate în ţara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competentă (art.5 alin 1). 

În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţa ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - „poluatorul plăteşte” - ,  să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. 

Conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene (Comisia c. Grecia, cauza C-375/95; Haahr Petroleum, cauza C-90/94), dispoziţiile fiscale naţionale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale similare şi sunt în mod evident nediscriminatorii. Această situaţie nu poate fi reţinută în speţă întrucât doar produsele importate sunt taxate, deşi taxa se intitulează „de poluare” şi ar trebui să vizeze toate autoturismele care poluează. În aceste condiţii, făcând aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronunţate recent de Curtea de Justiţie Europeană în afacerea Comisia c. Austria, cauza C-524/07 (discriminarea autoturismelor importate, prin impunerea unor condiţii de înmatriculare mult mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate în Austria), Tribunalul a apreciat că dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin dreptului comunitar.

Instanţa constata că, într - adevăr, în cauza sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar, care au  prioritate faţă de dreptul naţional.

De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului 2 (alin.4).

De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.

Dispoziţiile art.25, art.28 şi art.90 din Tratatul CE, urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restricţiilor cantitative şi a măsurilor fiscale interne care ar împieta în vreun fel asupra liberei circulaţii a mărfurilor.

Dispoziţiile art.90 din Tratatul CE urmăresc garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne cu privire la concurenţa dintre produsele interne şi produsele importate.

          Taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel fiscal cumpărătorii fie spre autoturisme second - hand deja înmatriculate în România, fie spre autoturisme noi produse în România.

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat prin Decizia Costa/Enel (1964), că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara şi fără ca baza legala a Comunităţii însăşi sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar si dreptul naţional al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusa în legislaţia interna de abia în anul 2008.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecătorul naţional este obligat să aplice  normele comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau  a unei alte proceduri constituţionale.

Analizând dispoziţiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism  produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în ţara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România. 

Reglementata în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second -hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România. 

O.U.G. nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţa, taxa menita să descurajeze importul de banane în Italia).

Prin urmare, Curtea reţine că taxa de poluare are un caracter nelegal, fiind în vădită contradicţie cu prevederile Tratatului C.E., cu jurisprudenţa constantă a CJCE şi cu dispoziţiile Constituţiei României, astfel că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în sensul restituirii taxei de poluare percepută nelegal de la reclamanta intimată, fapt pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art.312 c. proc. civ., va respinge recursul declarat de DGFP Constanţa ca nefondat.