22. Obligarea autorităţii publice la înmatricularea autoturismului second-hend fără plata taxei de poluare

                                                                                                 Decizia civilă nr.107/17.02.2011

                                                                                                          Dosar nr.467/118/2010

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia contencios administrativ şi înregistrată sub nr.467/118/15.01.2010 reclamanta C.N. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.134/06.11.2009 emisă de pârâta D.G.F.P Constanţa – A.F.P. EFORIE, cu consecinţa  restituirii sumei de 2.179 lei, reprezentând taxa pe poluare încasată nelegal de către organul fiscal, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei calculate de la data plăţii 12.10.2009 şi până la efectiva restituire.

Motivând acţiunea,  reclamanta învederează în esenţă că, a achitat suma de 2.179 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.36805 emisă de AFP oraş Eforie la 08.10.2009, decizie pe care a contestat-o în căile administrative, dar contestaţia i-a fost respinsă prin Decizia nr.134/06.11.2009 a DGFP Constanţa.

Consideră reclamanta soluţia ca fiind nelegală, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile legii contemporane, nu datorează taxa de poluare, deoarece autoturismul pe care l-a achiziţionat se încadrează în categoria autovehiculelor Euro 4 – second-hand, împrejurare urmare căreia, solicită anularea actelor administrativ fiscale cu obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plăţii - 12.10.2009 şi până la efectiva restituire.

La cererea introductivă de instanţă au fost anexate, în copie, înscrisuri: decizia nr.134/6.11.2009 a DGFP Constanţa, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.36805/8.10.2009 şi chitanţa de plata a taxei pe poluare.

Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P Constanţa şi-a exprimat poziţia procesuală , solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de reclamanta C.N., cu motivaţia în esenţă că, reclamanta a depus la AFP Eforie cererea nr.26805/6.10.2009, prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie, calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca Volkswagen Touran, categoria M1, an fabricaţie 2006, iar decizia de calcul emisă de organul fiscal a procedat  corect la calculul taxei.

A susţinut pârâta că, a fost corect prelevată taxa pe poluare, că nu s-au verificat – în raport de disp.art.9 din OUG nr.50/2008, susţinerile reclamantei potrivit cu care, nu datorează această taxă, întrucât este beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000 privind aprobarea OG.105/1999 pentru modificarea şi completarea D-lL.118/1990.

Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri sau probe în apărare.

         Prin Sentinţa civilă nr.1286/CA/15.10.2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.N , dispunându-se anularea         Decizia nr.134 din 06.11.2009 emisă de DGFP Constanţa precum şi a Deciziei nr.36805 din 08.10.2009 emisă de AFP Eforie, cu consecinţaobligării pârâtei AFP Eforie la restituirea către reclamantă a sumei  de 2.179 lei prelevată nelegal cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data plăţii – 12.10.2009 şi până la  efectiva restituire, luându-se act de renunţarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

     Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:

         Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

         Demersul prealabil administrativ iniţiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie, a avut ca obiect solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul OUG.50/2008, iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.

         În faţa autorităţilor administrative reclamanta a înţeles să solicite restituirea pe motiv că, beneficiază de prevederile D-Lg.118/1990, în vreme ce prin cererea adresată instanţei critică şi legalitatea acestei taxe, despre care pretinde că, nu este conformă cu dispoziţiile legii contemporane.

         Reţine instanţa de fond că, analiza cererii reclamantei se impune a fi efectuată, chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea este motivată în fapt şi îngăduie instanţei să dea calificarea legală.

         Într-adevăr, taxa pe poluare achitată de reclamantă nu este conformă „cu dispoziţiile legii contemporane”, fiind consacrată în legislaţia internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare, apreciază instanţa de fond, deoarece:

         Prin art.11 alin.(1) şi (2) din Constituţia României, revizuită în 2003 se dispune că „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

         Potrivit disp.art.148 alin.(2) din Constituţia României, „legislaţia comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne”, iar conform alin.(4) al aceluiaşi articol –„jurisdicţiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigenţe”.

Aşa fiind, apreciază instanţa de fond că, instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările şi completările ulterioare şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând – în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din codul fiscal, diferenţa fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de mediu/poluare, situaţie care este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE (actualmente art.110 din TUE).

Această concluzie se desprinde cu evidenţă din interpretarea teleologică a actul normativ, astfel în expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG.50/2008, este menţionat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic.

Aşadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect –„poluatorul plăteşte”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Art.90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (actualmente art.110 din TUE) prevede că „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare”.

Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, această dispoziţie comunitară se referă la impozitele şi taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Este nelegală apreciază instanţa de fond, prevalarea taxei în temeiul OUG.50/2008, act normativ care nu respectă exigenţele de compatibilitate cu art.90 din TCE, câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Emiterea unui act administrativ - în speţă actele administrativ fiscale contestate în faţa instanţei de contencios, emise după ce a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestaţie împotriva deciziei de calcul – cu încălcarea legii, reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în accepţiunea art.2 lit.”n” din Legea nr.554/2004.

Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administraţiei să adopte o soluţie din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o dimensiune a legalităţii.

Apreciază instanţa de fond că, încălcarea legii şi implicit, excesul de putere survine nu doar în situaţia în care este nesocotită o normă internă, ci şi în ipoteza în care se încalcă o dispoziţie comunitară.

Aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autorităţilor judecătoreşti ci şi Guvernului însuşi şi organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autorităţile administrativ fiscale.

Cu această motivare, iar nu sub aspectul invocat de reclamantă, instanţa de fond a apreciat că, sunt nelegale actele emise de autorităţile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanţa la 06.11.2009 şi Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009.

         Linia jurisprudenţială a instanţelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, OUG 50/2008 este contrară art.90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speţă Germania.

Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atâta timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c.Amministrazione delle finanze dello Stato).

         În considerarea celor ce preced, dând eficienţă principiului aplicării directe a reglementării comunitare, instanţa de fond a anulat Decizia nr.134/06.11.2009 şi Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009 şi a obligat pârâta AFP EFORIE să restituie reclamantei suma de 2.179 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum şi achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plăţii şi până la efectiva restituire, luându-se act de renunţarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de proces.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu următoarea motivaţie, în esenţă:

-        în mod greşit instanţa de fond a anulat obligaţia fiscală, atât timp cât ea este prevăzută de OG nr.50/2008, care stabileşte în conţinutul prevederilor sale, măsuri ce corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene;

-        din cuprinsul art.3 al.1 din OG nr.90/2008 rezultă că taxa de poluare se aplică la înmatricularea în România a tuturor categoriilor M1-M3 şi N1-N3, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piaţa internă, fiind excluse din sfera de aplicare a acesteia autovehiculele prevăzute la al.2, însă pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi provenienţa;

-        se solicită a se constata că, nu este incidentă încălcarea art.90 paragraf 1 T.C.E deoarece taxa aplicată produsului provenit din alte ţări membre şi cea aplicată produsului naţional similar, este calculată după aceeaşi formulă de calcul, având în vedere criterii obiective.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor şi văzând şi disp.art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară internă şi cea a CJCE că, art.90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe şi ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

În cauza de faţă, Tribunalul a reţinut aplicabilitatea prioritară şi directă a disp.art.90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură şi mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat, să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute în acesta, să fie deplin şi efectiv protejate.

Pe de altă parte, obligaţia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicţiilor, ci şi Guvernului însuşi şi organelor componente ale acestora, cum sunt bunăoară autorităţile fiscale.

Tribunalul, ca instanţă de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile constituţionale interne şi normele Tratatului  de aşa manieră încât, să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială, discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

În această manieră, instanţa de fond şi-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat, cât şi de Legea de ratificare a acestuia, precum şi de Curtea de Justiţie în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M(3) şi N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a autovehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art.3 din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr.211/2003.

Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare – art.3 al.2 şi art.9 al.1 - , obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art.4 lit.”a” din Ordonanţă, fără ca textul să facă distincţie între autoturismele produse în România şi cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi şi cele second-hand.

Deoarece OUG nr.50 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art.14 al.1, rezultă că, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, înmatriculate în ţară, taxa calculându-se de Administraţia Fiscală competentă, potrivit art.5 al.1 .

În atare condiţii, cum scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat în sensul hotărârii pronunţate, atât timp cât, acest articol se referă la „impozitele şi taxele interne”, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Curtea reţine că, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în condiţiile în care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

         În condiţiile date, Curtea constată că, într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile dreptului comunitar, care au prioritate faţă de dreptul naţional, aceasta rezultând din două argumente esenţiale:

-        de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că, în art.148 al.2 din Constituţie s-a prevăzut „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legea internă, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit al.4 al aceluiaşi text „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile al.2”.

-        prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii dinainte de aderare.

Analizând dispoziţiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în ţară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal, să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

În atare condiţii, reţine Curtea că, OG nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum şi pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent,  vânzarea autoturismelor noi produse în România.

După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Mai trebuie remarcat şi un alt tip de discriminare – între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autoturismele ulterior, şi care, plătesc taxă de poluare, deşi este evident că, poluează şi autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior.

Discriminarea este realizată de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul OG nr.50/2008, rezultă că, s-a urmărit asigurarea îmbunătăţirii calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „Poluatorul plăteşte”.

Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern şi se aplică cu prioritate, instanţa de fond era ţinută să admită acţiunea reclamantului, în modalitatea în care sus-a fost expus.

Cu alte cuvinte, aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autorităţilor judecătoreşti ci şi Guvernului însuşi şi organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autorităţile administrativ fiscale.

Aşa fiind, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat că, actele emise de autorităţile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanţa la 06.11.2009 şi Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009 sunt nelegale, atât timp cât, într-adevăr, linia jurisprudenţială a instanţelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, OUG 50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speţă Germania.

         În considerarea celor ce preced, dând eficienţă principiului aplicării directe a reglementării comunitare, în mod legal instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr.134/06.11.2009 şi a Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009, obligând intimata pârâta AFP EFORIE la restituirea suma de 2.179  lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum şi achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plăţii şi până la efectiva restituire.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii atacate, Curtea văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat.