20. Obligarea autorităţii publice la înmatricularea autoturismului second-hend fără plata taxei de poluare

                                                    Decizia civilă nr.43/20.01.2011

                                                                                               Dosar nr.11530/118/2010

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia contencios administrativ şi înregistrată sub nr.11530/118/13.09.2010, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Opel Zafira seria saşiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricaţie 2002.

Motivând acţiunea, reclamantul învederează în esenţă că, a achiziţionat acest autoturism în august 2010, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv din Germania, însă că, pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare prevăzută în OUG nr. 50/2008.

Reclamantul consideră că, întrucât această taxă trebuie plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism, s-ar păstra conceptul de „taxă de primă înmatriculare” instituită iniţial prin prevederile art. 214¹ -214³ Cod fiscal, care au fost declarate de instanţele româneşti ca fiind neconforme cu dispoziţiile art.90 din Tratatul UE.

Reclamantul a mai arătat că, nici taxa de poluare nu ar fi conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art.25, art.28 si art.90, aceasta pentru că, taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană si reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută (f.2-6 dos.fond), depunând ca probe: cartea de identitate a vehiculului (f.8), certificatul de înmatriculare tradus în limba română (f.9), contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului (f.10) .

         Prin Sentinţa civilă nr.1252/14.10.2010, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamant M.C., şi a dispus obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca Opel Zafira seria saşiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricaţie 2002, fără plata taxei de poluare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că,  autoturismul în cauză este din categoria M (1), are capacitatea cilindrică 1995 cm³, fiind fabricat în anul 2002 şi înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 14.01.2002.

S-a mai reţinut că, autoturismul a fost cumpărat de reclamant în data de 19.08.2010, după care, in luna următoare s-a prezentat la autorităţile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România, cererea sa fiind respinsă pe motiv că, nu există dovada achitării taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008.

Problema de drept care s-a pus în cauză a fost dacă legislaţia internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislaţiei internaţionale şi comunitare.

Astfel, reţine instanţa că, potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) şi N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003   211 50BP01   0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin.2 şi art. 9 alin.1).

Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincţia nici între autoturismele produse în România şi cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi şi cele second-hand.

 Deoarece,  OUG a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie înmatriculate în ţară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1).

Faţă de sus-menţionatele dispoziţii legale, pentru a interpreta corect acest act normativ şi a identifica intenţia legiuitorului, tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop), reţinând în esenţă că:

În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plăteşte` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Se mai arată că, potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008    50180 301  0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).

Se reţine că, OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr.218/2008 privind modificarea <LLNK 12008    50180 301   0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008    50180 301  0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.Aşadar, se creează o diferenţă de tratament fiscal între maşinile noi şi cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.

A rezultat că, reţine instanţa de fond, pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria M1 şi are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc  - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.

Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare”.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele şi taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

         Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

         Instanţa de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar, care au prioritate faţă de dreptul naţional, acesta rezultând din două argumente:

          De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).

         De altfel, prin Legea nr.57/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.

         Prin Decizia în cauza Costa/Enel(1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre arătând că, dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusă în legislaţia internă de abia în anul 2008.

         De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că, judecătorul naţional este obligat să aplice  normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau  a unei alte proceduri constituţionale.

         Analizând dispoziţiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism  produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in ţară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Apreciază instanţa de fond că, urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenţia legiuitorului de a influenţa alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm³ (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cuaceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel încât, consumatorii sunt direcţionaţi fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.

Se protejează astfel producţia internă, aspect ce reiese explicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008 şi OUG 218/2008, potrivită căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.

O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.

Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât,  norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin Hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ş.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg şi vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia şi fructele cultivate în Italia).

Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deşi este evident că, poluează şi autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.

Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul OUG 50/2008 rezultă că, s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului `poluatorul plăteşte`.

Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art.16 din Constituţie, art.26 din Pactul Internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 şi a art.1 şi 2 din OG nr.137/31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, dispoziţii faţă de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acţiunii în acest sens şi nechemarea în judecată a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării).

         Pentru toate aceste aspecte instanţa de fond a admis acţiunea .

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând ca temei de drept prevederile art.299 Cod pr.civilă şi art.5 al.1 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, cu următoarea motivaţie, în esenţă:

-        pentru a se putea proceda la înmatricularea unui autovehicul, serviciul de înmatriculare din cadrul instituţiei pârâte este obligat să verifice dacă la data solicitării sunt îndeplinite şi alte condiţii de natură juridică, respectiv tehnică a autovehiculului, instanţa neputând îndeplini atribuţiile funcţionarului public desemnat să verifice aceste condiţii impuse la înmatriculare;

-        instanţa de fond a stabilit că prevederile legislaţiei interne contravin legislaţiei internaţionale şi comunitare, ori asupra acestor aspecte se poate pronunţa doar judecătorul naţional, deoarece prin lege această atribuţie revine în mod exclusiv acestuia;

-        taxa de primă înmatriculare nu contravine normelor europene, atâta timp cât, fiecare stat este liber să instituie taxa pentru înmatriculare şi, mai mult, actul normativ care a instituit această taxă, respectiv OUG nr.50/2008, nu a fost declarat neconstituţional.

Solicită admiterea recursului, şi pe cale de consecinţă, desfiinţarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantul M.C.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant M.C. solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, cu următoarea motivaţie, în esenţă:

Prima instanţă a apreciat corect că, taxa este discriminatorie pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul revînzării lor în ţară, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce la revînzarea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu mai este percepută.

Solicită intimatul reclamant ca instanţa să constate că, în cauza de faţă, taxa de poluare instituită de OUG nr.50/2008 are un caracter ilegal şi că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar, care au prioritate faţă de dreptul naţional.

Faţă de susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond şi-a depăşit competenţa ce-i revine potrivit legii, arată intimatul reclamant faptul că, acestea nu pot fi primite, deoarece prima instanţă nu a dispus obligarea recurentei la înmatricularea autoturismului în orice condiţii, ci doar înmatricularea acestuia fără plata taxei de poluare, celelalte condiţii de natură juridică sau tehnică privind autoturismul trebuind îndeplinite de intimat.

Arată intimatul recurent că, nici critica cu privire la faptul că actul normativ care a instituit taxa de poluare, respectiv OUG nr.50/2008 nu a fost declarat neconstituţional nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de fond nu a analizat neconstituţionalitatea acestui act normativ, ci doar neconcordanţa acestuia cu norma europeană, care are prioritate faţă de dispoziţioile interne contrare (art.148 din Constituţie).

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse sentinţei recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge, ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente, în esenţă:

Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară internă şi cea a CJCE că, art.90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe şi ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

În cauza de faţă, Tribunalul a reţinut aplicabilitatea prioritară şi directă a disp.art.90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură şi mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat, să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute în acesta, să fie deplin şi efectiv protejate.

Pe de altă parte, obligaţia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicţiilor, ci şi Guvernului însuşi şi organelor componente ale acestora, cum sunt bunăoară autorităţile fiscale.

Tribunalul, ca instanţă de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile constituţionale interne şi normele Tratatului  de aşa manieră încât, să i se recunoască particularului dreptul său, de a nu fi impus cu o taxă specială, discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand, importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

În această manieră, instanţa de fond şi-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat, cât şi de Legea de ratificare a acestuia, precum şi de Curtea de Justiţie în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M(3) şi N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a autovehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art.3 din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr.211/2003.

Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare – art.3 al.2 şi art.9 al.1 - , obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art.4 lit.”a” din Ordonanţă, fără ca textul să facă distincţie între autoturismele produse în România şi cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi şi cele second-hand.

Deoarece OUG nr.50 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art.14 al.1, rezultă că, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, înmatriculate în ţară, taxa calculându-se de Administraţia Fiscală competentă, potrivit art.5 al.1 .

În atare condiţii, cum scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat în sensul hotărârii pronunţate, atât timp cât, acest articol se referă la „impozitele şi taxele interne”, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Curtea reţine că, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în condiţiile în care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

         În condiţiile date, Curtea constată că, într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile dreptului comunitar, care au prioritate faţă de dreptul naţional, aceasta rezultând din două argumente esenţiale:

-        de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că, în art.148 al.2 din Constituţie s-a prevăzut „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legea internă, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit al.4 al aceluiaşi text „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile al.2”.

-        prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană,statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii dinainte de aderare.

Analizând dispoziţiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în ţară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal, să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

În atare condiţii, reţine Curtea că, OG nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum şi pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent,  vânzarea autoturismelor noi produse în România.

După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Mai trebuie remarcat şi un alt tip de discriminare – între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autoturismele ulterior, şi care, plătesc taxă de poluare, deşi este evident că, poluează şi autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior.

Discriminarea este realizată de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul OG nr.50/2008, rezultă că, s-a urmărit asigurarea îmbunătăţirii calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „Poluatorul plăteşte”.

Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern şi se aplică cu prioritate, instanţa de fond era ţinută să admită acţiunea reclamantului, în modalitatea în care sus-a fost expus.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii atacate, Curtea văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat.