15. Anulare act administrativ individual emis de autoritatea publică – autorizaţie de construire. Suspendarea executării actului administrativ.

                                                               Decizia civilă nr.23/19.01.2011

                                                                                                           Dosar nr.3610/118/2009

Prin acţiunea promovată şi înregistrată la data de 30.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ si fiscal sub nr.3610/118/2009 reclamantul F.G., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanta si P.G., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, sa dispună anularea autorizaţiei de construire nr.886/30.04.2008 emisă in favoarea pârâtului P.G., apreciata ca fiind nelegală. S-a solicitat, de asemenea a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, precum si obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat reclamantul că are calitatea de proprietar al imobilului teren şi construcţie situat în Constanta, compus din teren în suprafaţa indiviză de 120 mp si o locuinţă alcătuită din 3 camere si dependinte, imobil care se învecinează cu proprietatea paratului P.G. S-a mai arătat ca locuinţa deţinută de catre reclamant este amplasată pe linia de granita dintre cele 2 proprietăti.

S-a mai susţinut ca paratul P.G., în baza autozaţiei de construire nr.886/30.04.2008 a început edificarea unei construcţii-extindere si supraetajare 1E + M-4 camere si dependinte, lucrările de construire fiind lipite de zidul proprietatii detinute de către reclamant.

S-a arătat însa ca paratul, a procedat la efectuarea de lucrări de construire de la cota 0, dărâmând constructiile existente si începând edificarea in fapt a unei noi construcţii. Aceste lucrări se efectueaza în imediata vecinătate de imobilului deţinut de către reclamant, fără ca paratul sa efectueze lucrări de subzidire la fundaţia locuinţei reclamantului. S-a mai arata că dezgolirea fundaţiei locuinţei reclamantului s-a făcut fără acordul acestuia.

În ce priveşte cererea de anulare a actului administrativ contestat, s-a arătat ca lucrările efectuate de către parat nu sunt cele autorizate de către emitentul autorizatiei. Pe de alta parte, s-a susţinut ca documentatia prezentata de către reclamant in vederea obtinerii autorizatie, nu este completa si nu corespunde realitaţii.

In ce priveste cererea de suspendare, reclamantul a sustinut ca in speta sunt intrunite conditiile impuse de art.14 si 15 din L.nr.554/2004, respectiv a celor 2 conditii cumulative, cazul bine justificat determinat de aspectele legale de legalitatea emiterii autorizatiei de construire, precum si cu privire la paguba iminenta ce este de natura a crea prejudicii imobilului, determintate de modalitatea de edificare a lucrărilor de construire de catre reclamant.

Reclamantul a invocat faptul ca acesta a urmat procedura prealabilă instituită prin disp.art.7 din L.nr.554/2004, fiind notificati, de asemenea, atât paratul cât si Inspectoratul de Stat in Constructii.

În drept au fost invocate disp.art.2 lit.c, 7 alin.1, 8 alin.1, 12, 13 alin.1, 15 alin.1, 16 alin.1 din L.554/2004, L.nr.50/1991, art.274 C.proc.civilă.

Reclamantul, la termenul de judecata din data de 02.06.2009 şi-a precizat actiunea, în ce priveşte motivele de nelegalitate ale autorizatiei de construire contestate. Astfel, s-a susţinut că emiterea AC nr.886/2008 s-a facut cu încalcarea prevederile Lg.nr.350/2001, nefiind întocmit un plan urbanistic zonal, ci doar un plan urbanistic de detaliu, în condiţiile in care a fost modificat CUT-ul de la 0,3 la 2,7.

S-a susţinut si faptul ca lucrarea tehnica efectuată de către expertul S.C , in cadrul documentaţiei tehnice necesare emiterii autorizaţiei de construire contestate, conţine date nereale cu privire la construcţia existentă iniţial pe teren, in ce priveste dimensiunile structurii de rezistenta si a starii de functionabilitate.

Reclamantul a mai arătat si faptul ca paratul a fost şi sancţionat de către reprezentantii Primariei Constanta pentru efectuarea de lucrări de desfiintare fara autorizatie.

Legal citati, paratii, nu au formulat şi depus întâmpinare.

         Prin Sentinţa civilă nr.1002/03.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins acţiunea promovata de reclamant,         reţinând că pârâtul P.G. este beneficiarul autorizatiei de construire nr.866/30.04.2008 emisă de către Primarul Mun.Constanta, pentru executarea lucrărilor de extindere si supraetajare a constructiei existente cu 1E+M, cu spatii de locuit, act administrativ eliberat pentru imobilul situat in Constanta. Emiterea acestei act administrativ a avut la baza certificatului de urbanism nr.1447/16.04.2007.

         Analizând titlurile de proprietate deţinute de către părţi, s-a reţinut că reclamantul este coproprietarul imobilului situat in Constanta, compus din teren in suprafata indiviză de 120 mp si o constructie, drept de proprietate dobândit in baza contractului de schimb, fara sulta autentificat sub nr.1116/18.03.1997 de către BNP C.B.

Paratul P.G. este proprietarul imobilului situat in Constanta, compus din teren in suprafata de 80 mp si constructii, drept de proprietate dobândit in baza contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.903/14.08.2002 de catre BNP P.C.A. Cu privire la această constructie, s-a solicitat emiterea certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire pentru executarea lucrărilor de extindere si supraetajare-1E+M, cu destinatia de locuintă.    

         Analizand documentatia aferentă emiterii actului administrativ constestat de către reclamant – autorizatia de construire nr.886/30.04.2008, tribunalul a constatat că aceasta este conforma cu prevederile art.41 alin.1 din Ord.nr.1430/2005.

         În speţă, s-a reţinut faptul ca, autorizaţia deţinută de catre parati nu este aferentă si unor lucrări de desfiintare/subzidire a locuintei detinute, pentru a cărui extindere s-a eliberat AC nr.886/2008, considerente pentru care, paratul nu era obligat a obţine acordul reclamantului. Pe de alta parte, lucrările de construire autorizate au ca finalitate extinderea constructiei detinute de către parat, cu un spatiu de locuit, lucrări pentru care, de asemenea, nu este incidentă in cauza obligativitatea deţinerii acordului reclamantului, in calitate de vecin.

         S-a reţinut de asemenea că la eliberarea AC nr.886/2008 a avut la baza si certificatul de urbanism nr.1447/16.04.2007, prin care s-a impus paratului a deţine un plan urbanistic de detaliu (PUD) - aprobat prin HCL 536/2006, precum si masura modificarii CUT de la 0,3 la 2,7. Sub acest aspect, instanta a indepărtat sustinerile reclamantului, din cadrul cererii precizatoare, ca nefondate, în condiţiile în care aceste dispoziţii sunt aferente eliberării certificatului de urbanism, act administrativ care in cauza nu a fost contestat de către reclamant, in sensul anulării acestuia.

         Cu raportare la prevederile art.32 din Lg.nr.350/2001 instanta nu a retinut sustinerile reclamantului cu privire la necesitatea intocmirii de catre parat a unui PUZ, in conditiile in care nu s-a facut dovada ca procentul de ocuparea a terenului (POT) sau coeficientul de umplere a terenului (COT), stabilite prin certificatul de urbanism nr.1447/2007, sunt superioare parametriilor stabiliti prin planul de urbanism general si planul de urbanism zonal.

         In ce priveste aspectele legate de întocmirea expertizei tehnice efectuate în vedere obţinerii autorizaţie de construire, s-a apreciat ca acestea nu sunt relevante in cauză, in conditiile in care masura dispusa de catre paratul Primarul Mun.Constanta a fost de autorizare pentru efectuarea lucrărilor de extindere prin supraetajare, si nu vizau lucrari de subzidire sau consolidare.

         Raspunsurile aferente interogatoriului administrat in cauza, nu sunt de natură a conduce la reţinere unor aspecte de nelegalitate a autorizatiei de construire nr.866/2008.

         Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca in cauza, eliberarea autorizaţie de construire nr.866/2008 de către Primarul Municipiului Constanta, s-a făcut in mod legal.

         In condiţiile în care, paratul a procedat si la efectuarea unor lucrări de subzidire, sau de alta natură neautorizate prin actul administrativ deţinut - AC nr.866/2008, aceste aspecte nu ţin de legalitatea actului administrativ ci de respectarea limitelor autorizării, fapt pentru care, reclamantul, dacă apreciază că este vătămant de lucrările efectuate de către parat, are deschise alte cai procesuale pentru valorificarea interesului invocat si pentru repararea prejudiciului rezultat din nerespectarea de către parat a prevederilor autorizatiei de construire detinute.

         Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.G., care a criticat-o ca fiind nelegală, indicând drept temei de drept dispoziţiile  art.304¹din Codul de procedură civilă .

         Consideră recurentul că instanţa de fond a interpretat în mod greşit probele administrate în cauza, vizând încălcarea dispoziţiilor art.I pct. (6) din Legea nr.289/2006 privind modificarea si completarea art.32 alin.(3) din Legea nr. 350/2001 - referitoare la amenajarea teritoriului si urbanismul - actualizata şi republicata.

Mai arată că, instanţa a omis să analizeze, cu atenţie, răspunsurile intimatului parat Primarul Municipiului Constanta, la interogatoriul administrat acestuia în primul ciclu procesual si care dovedeau fără putinţa de tăgada faptul ca, în realitate, coeficientul de umplere a terenului (CUT), stabilit prin certificatul de urbanism nr. 1447/16.04.2007 emis intimatului parat P.G., era superior, la data solicitării acestui act, parametrilor stabiliţi prin planul de urbanism general.

În acest sens, face trimitere directa la întrebarea nr. 5 din interogatoriu, prin care solicita Primarului sa comunice care era coeficientul de umplere a terenului in zona situata in Constanta si in baza cărui plan urbanistic a fost acesta aprobat, iar paratul răspunde- "...CUT maxim aprobat la data solicitării (2007) era 1,00, in conformitate cu planul urbanistic general aprobat prin HCLM nr. 563/25.11.1999)," relevând aşadar, un CUT net inferior parametrilor stabiliţi prin certificatul de urbanism obţinut de intimatul parat P.G., de 2,7 - în conformitate cu anexa nr.2 din documentaţia depusa de recurent în dosarul instanţei de fond.

Consideră recurentul că, interpretarea probelor de către instanţa de fond s-a făcut în mod eronat, în sensul în care a făcut dovada incontestabila ca, faţă de coeficientul de umplere al terenului permis la data solicitării (2007) prin planul urbanistic general, de 1,00, intimatul parat P.G., obţinuse un coeficient (CUT) net superior, de 2,7, care intra sub incidenţa dispoziţiilor art.32 alin.(3) din Legea nr. 350/2001.

Având in vedere faptul ca, numai după aprobarea PUZ, se putea întocmi documentaţia tehnica în vederea obţinerii autorizaţiei de construire în condiţii de deplina legalitate, precum si faptul ca, în prezenta cauza, a existat doar un Plan Urbanistic de Detaliu, care însa nu poate sta la baza unei modificări a coeficientului de umplere a terenului (CUT), ci doar la baza unei modificări a Procentului de ocupare a terenului (POT), solicită să se constate faptul ca, actul administrativ atacat a fost emis cu vădita încalcare a dispoziţiilor imperative ale art. 32 alin.(3) din Legea nr. 350/2001, aşa cum au fost acestea modificate prin art. I pct. (6) din legea nr. 289/2006, situaţie care atrage sancţiunea anularii autorizaţiei de construire emisa cu nesocotirea prevederilor legale in aceasta materie.

         O altă critică adusă de recurent vizează împrejurarea că instanţa de fond a reţinut in mod greşit faptul ca intimatul parat P.G., nu avea obligaţia de a obţine, în calitate de vecin, acordul scris în forma autentica de la reclamant, în scopul edificării lucrărilor de construire.

Analizarea documentaţiei depuse la dosarul cauzei de către intimatul parat Primarul Municipiului Constanta, releva fara dubiu, faptul ca paratul P.G. a fost sancţionat contravenţional cu amenda in valoare de 1.000 lei, întrucât s-a constatat faptul ca, a executat lucrări de construcţii constând in desfiinţare locuinţa si anexe existente fără a deţine autorizaţiei de desfiinţare, potrivit procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei nr. 32582/26.02.2009.

Ca atare, in realitate, paratul a executat lucrări de desfiinţare de lucrări si anexe, potrivit procesului verbal de sancţionare contravenţionala menţionat in adresa Direcţiei Corp Control din cadrul Primăriei Municipiului Constanta nr. R39674/26.03.2009, necontestat de către contravenient, aspect care contrazice concluzia instanţei, potrivit căreia nu s-ar fi realizat si lucrări de desfiinţare a locuinţei deţinute anterior.

         Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurent şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9,  dar şi potrivit dispoziţiilor art.304¹ din Codul de procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art.1 din Legea nr.554/2004„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.

În cauză fiind vorba de un act administrativ cu caracter individual, respectiv autorizaţia de construire nr.886/30.04.2008 emisă in favoarea pârâtului P.G., în sensul dispoziţiilor art.1 alin.2 din Legea contenciosului administrativ reclamantul avea obligaţia să facă dovada că la momentul emiterii actului contestat primarul a nesocotit dispoziţii imperative din lege, a căror încălcare atrag nelegalitatea actului şi prin aceasta i s-a produs un prejudiciu.

Urmare probelor solicitate de recurent şi încuviinţate de instanţa de recurs intimatul pârât a depus la dosar PUG pentru zona R. şi HCLM nr.563/2006 prin care s-a aprobat planul urbanistic de detaliu „extindere şi supraetajare locuinţă parter cu 1E+M pentru str. R.,” referatul nr.124669/19.10.2006, schiţe aferente planului.

Din probele administrate atât în faţa instanţei de fond cât şi în recurs Curtea constată că reclamantul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, criticile aduse prin recurs nefiind de natură a atrage modificarea hotărârii câtă vreme nu s-a demonstrat că pârâtul a încălcat dispoziţii imperative din lege cu ocazia emiterii actului contestat.

         Aspectele invocate de recurent cu privire la lucrările efectuate de pârâtul P.G., în sensul că acestea ar excede limitelor pentru care a fost emisă autorizaţia de construcţie, nu sunt aspecte care să atragă nelegalitatea actului contestat ci aşa cum a reţinut instanţa de fond

         Şi aceasta pentru că legiuitorul a stabilit prin art.28 din Legea nr. 50/1991 că:

         (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

         (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.

         (3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

Aceeaşi constatare urmează a fi făcut şi pentru coeficientul de umplere a terenului (CUT), stabilit prin certificatul de urbanism nr. 1447/16.04.2007 emis pârâtului P.G., considerat superior la data solicitării acestui act, parametrilor stabiliţi prin planul de urbanism general, deoarece acest aspect nu ţine de legalitatea emiterii autorizaţiei de construcţie.

Nici critica adusă de recurent şi care vizează împrejurarea că pârâtul P.G. avea obligaţia de a obţine, în calitate de vecin, acordul scris în forma autentica de la reclamant în scopul edificării lucrărilor de construire, nu poate fi primită deoarece nu s-a dovedit ce dispoziţie legală, care stabileşte o astfel de obligaţie, a fost nesocotită de primar cu ocazia emiterii autorizaţiei de construire contestată.

Şi aceasta pentru că prin anexa 2 din Ord.nr.1430/2005 privind normele metodologice de aplicare a Lg.nr.50/1991, în vigoare la momentul emiterii actului, s-a stabilit obligativitatea deţinerii acordului vecinilor, exprimat în formă autentică, în următoarele situaţii:

- ”în cazul construcţiilor noi amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate, numai dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenţie pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri, consolidări, etc.) şi dacă prin proiect se menţine această obligativitate;

- în cazul amplasării de construcţii noi cu alte funcţiuni decât cele ale clădirilor învecinate şi dacă prin natura activităţilor adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibraţii etc.);

- pentru lucrări care au ca scop schimbarea destinaţiei de locuinţă a clădirilor individuale sau colective existente, sau a unor părţi din acestea, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie din aceeaşi clădire, dacă prin natura activităţilor se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibraţii etc.)

Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurent nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.