1.Achiziţie publică. Acţiune având ca obiect obligarea autorităţii publice la plata de daune şi penalităţi

                                                                                                  Decizia civilă nr.137/23.02.2011

                                                                                                         Dosar nr.1167/44/2010

Prin acţiunea formulată la data de 27.03.2009 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.1239/113/2009, reclamanta SC O.C SRL B. a chemat în judecată pe pârâta Palatul Copiilor şi Elevilor B., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sume de 199.170,41 lei cu titlu de daune şi a sumei de 14.693 lei cu titlu de penalităţi.

În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a susţinut că, în temeiul contractului de lucrări nr.1408/8 noiembrie 2006 s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină pentru pârâta Palatul Copiilor şi Elevilor B. lucrări de amenajare interioară şi exterioară la nava „B.", conform proiectului nr.1066/27 septembrie 2006 (loturile de tâmplărie, mecanică, instalaţii sanitare şi vopsitorie), iar potrivit contractului nr.1590/28 noiembrie 2006 încheiat între aceleaşi păţi reclamanta s-a obligat să execute în baza proiectului nr.1066/27 septembrie 2006 lucrările de amenajare interioară şi exterioară pentru aceeaşi navă şi lotul electric.

Preţul celor două lucrări stabilit prin contract urma să fie achitat de către achizitor conform graficului de plăţi, durata primului contract fiind de 1,5 luni cu începere de la data de 08 noiembrie 2006, iar al celui de al doilea 11 zile lucrătoare calculat cu începere de la data de 28 noiembrie 2006.

Executarea celor două contracte s-a făcut după constituirea garanţiei de bună execuţie şi predarea navei „B." care a avut loc la data de 10 noiembrie 2006, executantul realizând întocmai şi la termen toate obligaţiile asumate, astfel că finalizarea lucrărilor a fost constatată pe bază de procese verbale de recepţie.

A mai susţinut reclamanta că pe parcursul executării lucrărilor contractate au fost constatate neconcordanţe între măsurătorile (suprafeţele) înscrise în caietul de sarcini şi cele fizic existente, precum şi lucrări alternative neprevăzute care au fost semnalate achizitorului, acesta a constatat realitatea cât şi necesitatea executării lor, iar în acelaşi interval de timp au şi fost realizate, fiind vorba despre lucrări necuprinse în proiect şi nici înscrise în caietul de sarcini (lucrări suplimentare).

Toate aceste lucrări au fost acceptat de beneficiar, considerându-se în discuţiile purtate cu membrii comisiei de recepţie ca fiind absolut necesare. Urmare a faptului că plata tuturor sumelor prevăzute în contract ca şi a contravalorii lucrărilor suplimentare nu s-a realizat până la 31 decembrie 2006, când se încheia exerciţiul bugetar, graficul de plăţi nu s-a respectat înregistrându-se următoarele restanţe: la contractul nr.1408/2006 suma de 58.581,42 lei cu TVA inclus; suma de 99.722,49 lei TVA inclus reprezentând lucrări de extindere; suma de 26.532,47 lei TVA inclus reprezentând lucrări noi; suma de 11.929,99 lei TVA inclus reprezentând schimbare de soluţii; la contractul nr.1590/2006 - suma de 20.230 lei TVA reprezentând lotul electrice - total 216.995,97 lei.

Din acest total a dedus suma de 17.825,56 lei cu TVA inclus reprezentând lucrări prevăzute în contract, dar neexecutate ca urmare a schimbării de soluţie dată de proiectant prin dispoziţii de şantier.

La concilierea organizată reprezentanţii pârâtei nu au reuşit să găsească o justificare reală, obiectivă pentru neplata sumei menţionate, susţinerile acestora că o parte din lucrări nu ar fi fost efectiv realizate fiind contrazise de notele suplimentare întocmite de proiectantul lucrării, cât şi de constatările şi concluziile expertizei de specialitate realizate în cadrul procedurii de asigurare a dovezilor în dosarul nr.6016/196/2008 al Judecătoriei Brăila.

         Pârâtul Palatul Copiilor şi Elevilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că unele lucrări contractate în baza contractului nr.1408/08 noiembrie 2006 şi nr.1590/28 noiembrie 2006 şi care aveau durata de execuţie la 31 decembrie 2006 nu au fost terminate, altele au fost executate în mod defectuos şi s-a impus remedierea lor, conform procesului verbal de recepţie din 29 decembrie 2008 şi procesului verbal din 10.06.2007, iar altele au fost executate în mod suplimentar şi nu au fost acceptate de beneficiar, nefiind cuprinse în actul adiţional al contractului.

Deşi prin procesul verbal din 10.06.2007 şi procesul verbal din 12.07.2007 au fost trecute toate recomandările şi soluţiile ce se impuneau pentru remedierea lucrărilor executate la nava „B.", lucrările nu au fost realizate conform acestora, între timp dovedindu-se o serie de probleme la tâmplărie întrucât aceasta a fost afectată de carii datorită netratării corespunzătoare.

În aceste condiţii, pârâta a susţinut că la data de 02.07.2008, prin procesul verbal de recepţie a lucrărilor de amenajări interioare şi exterioare, s-a dispus sistarea lucrărilor, acestea nefiind finalizate conform contractului încheiat.

Prin sentinţa civilă nr.289/02.12.2009 Tribunalul Brăila a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 196.765,97 lei reprezentând contravaloare lucrări executate şi suma de 15.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin contractele de lucrări nr.1408/08 noiembrie 2006 şi nr.1590/28 noiembrie 2006, reclamanta s-a obligat să executate, să finalizeze şi să întreţină lucrările de amenajare interioară şi exterioară la nava B., conform proiectului nr.1066 din 27.09.2006.

Pe parcursul derulării contractelor şi în măsura efectuării lucrărilor comisia de recepţie a analizat calitatea acestora întocmind în acest sens procese verbal de recepţie la data de 11.12.2006 şi respectiv 27.12.2006, precum şi la data de 24.07.2007 în care a consemnat că lucrările s-au executat în condiţii bune; la aceeaşi dată s-au prezentat şi situaţiile de plată  care au fost însuşite fără obiecţiuni de către pârâtă; ulterior, datorită unor neconcordanţe privind cantităţile de lucrări contractate prin caietul de sarcini şi cele executate efectiv, reclamanta a convocat pârâta în vederea constatării acestora; răspunzând reclamantei prin adresa din 24.07.2007 şi necontestând cele precizate, pârâta a acceptat că eventualele neconcordanţe au apărut ca urmare a necuprinderii în proiect a unor lucrări, astfel că, faţă de atitudinea pârâtei, reclamanta a întocmit note suplimentare a lucrărilor şi materialelor necesare realizării acestora.

            Instanţa a reţinut că din rapoartele de expertiză întocmite în dosarul nr.6016/196/2008 având ca obiect asigurare de dovezi rezultă că, în afara lucrărilor executate în temeiul contractului şi care într-adevăr au fost executate, s-au efectuat şi o serie de alte lucrări neprevăzute în cadrul contractului, imperios necesare pentru desfăşurarea activităţii pe navă şi care nu puteau fi executate ulterior deoarece erau lucrări ascunse de capitonajul pereţilor navei.

Astfel, lucrările de instalaţii electrice efectuate sunt indicate în raportul de expertiză, valoarea acestora fiind estimată la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA. Cât priveşte lucrările de amenajări interioare şi exterioare şi mobilier la nava B., din raportul de expertiză întocmit în acelaşi dosar de către expertul L.O rezultă că, s-au executat atât lucrările cuprinse în contractul nr.1408/2006, valoarea acestora rămasă neplătită fiind de 58.581,42 lei, precum şi lucrări de amenajări exterioare, interioare şi mobilier necuprinse în contract în valoare de 138.184,55 lei.

Conform concluziilor aceluiaşi expert necesitatea acestor lucrări şi implicit depăşirea contractului şi valoarea prevăzută în contract a apărut în urma demontărilor şi întocmirii defecţiei. În urma verificărilor efectuate, proiectantul lucrării a fost cel care a dispus executarea acestora.

Instanţa a concluzionat că întregul material probator administrat în cauză, precum şi concluziile rapoartelor de expertiză confirmă executarea de către reclamantă atât a lucrărilor contractate cât şi a lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contractele încheiate şi care au fost impuse de necesitatea unei bune funcţionări.

Chiar dacă aceste lucrări nu au făcut obiectul contractelor încheiate, ele au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, astfel încât nu se poate contesta dreptul reclamantei la plata contravalorii acestora.

Referitor la plata penalităţilor de întârziere, instanţa a constatat că nu s-a stabilit cu certitudine perioada pentru care s-au calculat, raportat la data efectuării lucrărilor şi a emiterii facturilor, aceasta cu atât mai mult cu cât aşa cum rezultă din acelaşi material probator şi reclamanta a înregistrat unele întârzieri în efectuarea lucrărilor, considerente pentru care a respins acest capăt de cerere.

Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs reclamanta SC O.C SRL Brăila şi pârâtul Palatul Copiilor şi Elevilor B., care au criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

1. Recurenta SC O.C SRL, a criticat hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere, susţinând că modul de calcul al penalităţilor aferente contractelor nr.1408/8.11.2006 şi nr.1590/28.11.2006 a fost stabilit prin raportare la dispoziţiile art.12 alin.12 pct.2 din contracte, cu indicarea numărului de zile de întârziere înregistrat de la data emiterii facturii şi până la introducerea acţiunii (906 zile, din care 337 zile în 2007, 366 zile în 2008 şi 203 zile în 2009), prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.

Arată că, potrivit art.6 pct.1, durata contractului a fost stabilită la 1,5 luni începând cu data de 9.11.2006, el încetând să producă efecte la data de 31.12.2006 potrivit art. 6.2, iar art.12.2 stabileşte că în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea convenţiei -  31.12.2006 este obligat să plătească cu titlu de penalităţi 0,01% pentru fiecare zi de întârziere din suma datorată la plată – începând cu 29 ianuarie 2007.

Mai susţine recurenta că, raportat la aceste elemente, în mod corect a calculat o întârziere în plata sumei de 5.307,44 lei  datorată la contractul nr.1408/2006 de 906 zile compusă din 337 zile  în 2007, 366 zile în 2008 şi 203 zile în 2009 a sumei de 10.904,53 lei pentru lucrările realizate în baza notelor de suplimentare şi a dispoziţiilor de şantier la acelaşi contract şi a sumei de 1.832,83 lei la contractul nr.1590/2006, prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.

Mai mult, pârâta nu a obiectat niciun moment în legătură cu modalitatea de calcul şi nici instanţa nu a considerat necesară, în temeiul art.129-130 Cod procedură civilă, administrarea probei cu expertiza contabilă având ca obiect calcularea penalităţilor, probă a cărei administrare a fost antamată de reclamantă.

Consideră că, nici împrejurarea că reclamanta, la rândul său, ar fi înregistrat întârzieri în efectuarea lucrărilor nu corespunde realităţii, recepţia lucrărilor fiind realizată la termenul stabilit contractual, faptul că au fost sesizate unele deficienţe care au fost remediate de reclamantă în baza garanţiei de bună execuţie a contractului, pe cheltuiala sa, nefiind de natură să afecteze îndeplinirea obligaţiilor principale stabilite contractual.

2. Recurentul pârât Palatul Copiilor şi Elevilor B. a susţinut că, suma de 196.765,97 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, la care a fost obligat nu este cea reală. Pârâtul a încheiat cu SC O.C SRL Brăila, contractele nr.1408/8 noiembrie 2006 şi nr.1590/2006, având ca obiect lucrări amenajări interioare şi exterioare la nava pasager B., achitând trei situaţii de plată în sumă totală de 499.443,03 lei. Aceste situaţii de plată au avut la bază procese verbale de recepţie parţială. Pentru situaţia de plată din 29.12.2006 pârâtul a încheiat o anexă la Contractul nr.1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate şi cele neexecutate, iar administratorul SC O.C SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.

În continuare, recurentul pârât arată că pe parcursul anului 2007 a permis accesul reclamantei pe navă doar pentru executarea remedierilor la lucrările contractate, dar care nu au fost realizate, după cum atestă procesele verbale de constatare. În ce priveşte situaţiile de plată depuse de reclamantă la dosar, pârâtul a formulat obiecţii, prin procesul verbal nr.1897/8.11.2007 fiind prezentat modul în care s-au executat lucrările la nava pasager B., respectiv s-au consemnat deficienţe în execuţie la toate loturile cuprinse în contract, fiind date indicaţii în ceea ce priveşte remedierea acestora.

În opinia recurentului, acest proces verbal nu poate fi considerat şi acceptat ca o recepţie finală a lucrărilor de pe navă. Mai mult, materialele utilizate în execuţie au fost supraevaluate cantitativ şi calitativ, o serie de lucrări nu au respectat tehnologia sau au fost pur şi simplu simplificate. În acest sens, se arată că ignifugarea materialului lemnos, lucrare deosebit de importantă, a fost executată doar pe partea exterioară a lambriurilor nu şi pe partea interioară, traversată de cabluri electrice şi expusă unor riscuri mari de incendiu. Ignifugarea a fost realizată în luna ianuarie 2007, după ce în prealabil lambriurile fuseseră montate pe pereţi, ceea ce a creat mari probleme echipajului, nevoit să utilizeze radiatoare pentru a usca suprafeţele lemnoase.

S-a mai arătat că, în susţinerea celor afirmate, pârâtul a solicitat proba cu martori, probă care nu a fost acceptată de către instanţa de fond pe motiv că aspectele prezentate de martori reies din documentele depuse la dosar, în timp ce reclamatei SC O.C SRL i s-a încuviinţat această probă. De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art.46 alin.1 şi alin.3 Cod procedură civilă,  s-au depus 4 cereri de intervenţie din partea persoanelor implicate în mod direct în aceste contracte, cereri de intervenţie ce au fost respinse de către instanţa de fond.

Consideră recurentul că, prin respingerea probei cu martori solicitate, dar şi a celor 4 cereri de intervenţie, i-a fost încălcat dreptul la apărare care constituie una din garanţiile procesuale ce guvernează orice judecată pentru desfăşurarea unui proces echitabil. Noţiunea de proces echitabil presupune şi respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii în care părţile îşi pot formula apărările.

Mai arată că s-a acceptat un raport de expertiză tehnică ce a avut ca obiect „identificarea şi evaluarea lucrărilor de amenajări exterioare, interioare şi mobilier efectuate la nava B. de către reclamant şi a unei expertize tehnice în specialitatea electrotehnică având ca obiectiv „identificarea şi evaluarea lucrărilor de instalaţii electrice efectuate la nava B. de către reclamant, întocmit de expertul L.O în dosarul nr.6016/196/2008, deşi trebuia desemnat un expert tehnic atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, deoarece nava B. este o navă regală, construită în anul 1914 la Şantierul Naval DTS şi este un bun de patrimoniu cultural naţional, categoria juridică „Tezaur", conform OM nr.2052/1999, având număr de inventar 003, conform Legii privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial nr.6/2008 şi Legii nr.422/2001 republicată privind protejarea monumentului istoric.

O altă critică adusă de recurent hotărârii de fond vizează acordarea cheltuielilor de judecată. Consideră că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 15.000 lei,  întrucât apărătorul ales al reclamantei s-a prezentat la 2-3 termene de judecată, la celelalte termene fiind substituit de alţi colegi care nu cunoşteau dosarul, aspecte menţionate şi în încheierile de şedinţă. În această situaţie, solicită aplicarea disp. art.274 alin.3 Cod procedură civilă şi stabilirea onorariului avocatului în concordanţă cu onorariile minimale impuse avocaţilor, făcând trimitere la decizia nr.492/08.06.2006 dată de Curtea Constituţională şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin precizările formulate la data de 12.05.2010, recurentul a invocat încălcarea disp. art.261 Cod procedură civilă privind motivarea hotărârii în referire la probatoriul administrat în cauză.

Consideră că instanţa de fond a fost părtinitoare cu reclamanta deoarece a acordat mai multe termene pentru completarea timbrajului şi i-a încuviinţat proba cu martori, aceeaşi probă fiind respinsă pentru pârât. Totodată, expertiza extrajudiciară folosită în această cauză şi de care instanţa de judecată a ţinut cont în momentul pronunţării hotărârii este nulă, nefiind făcută de un specialist acreditat/atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, ci de către un expert naval care nu a avut competenţa să efectueze expertiza tehnică pe o navă care este bun de patrimoniu naţional mobil, fiind încadrată în categoria tezaur.

De asemenea, mai arată că instanţa de fond a motivat faptul că plata acestei sume s-ar datora lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contract, dar care au fost considerate de executant ca fiind lucrări ce au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, lucru total neadevărat, deoarece toate lucrările suplimentare nu au fost semnate şi aprobate de beneficiar. Aceste lucrări suplimentare, la plata cărora pârâtul este obligat, au fost acceptate şi semnate doar de executant şi proiectant, fără a fi consultat şi beneficiarul.

Totodată, la data de 01.06.2010, în dosarul nr. 683/44/2010, pârâtul a depus la dosar note scrise, prin care a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea hotărârii motivată de faptul că litigiul a fost soluţionat de o instanţă necompetentă din punct de vedere material.

A arătat că litigiul a fost soluţionat de o secţie comercială a Tribunalului Brăila, aşa cum rezultă din hotărârea recurată, respectiv sentinţa civilă nr.289/com din 02.12.2009 şi nu de o instanţă de contencios administrativ, conform art.286 alin.4 din OG nr.34/2006.

Fiind o excepţie de ordine publică, poate fi invocată în orice stadiu al procesului, hotărârea recurată fiind lovită de nulitate absolută întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere material, conform art.159 alin.3 Cod procedură civilă, împrejurare ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, conform art.312 alin.6 Cod procedură civilă.

Recurentul pârât Palatul Copiilor şi Elevilor a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamanta SC O.C SRL, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere  privind penalităţile de întârziere.

Prin încheierea din 08.09.2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei comerciale a Curţii de Apel Galaţi şi înregistrarea acesteia pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, apreciindu-se calea de atac ca fiind cea a recursului.

Dosarul a fost înregistrat la secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal sub nr.1167/44/13.09.2010, iar prin încheierea din 21.12.2010 Curtea de Apel Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în urma admiterii cererii de strămutare formulate de pârâtul Palatul Copiilor şi Elevilor B., scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Constanţa în vederea soluţionării recursurilor declarate de reclamanta SC O.C SRL şi de pârâtul Palatul Copiilor şi Elevilor B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr.1167/44/06.01.2011.

În şedinţa publică din 16.02.2011, recurentul pârât prin reprezentantul legal a susţinut excepţia nulităţii hotărârii pe motiv că aceasta a fost pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere material.

Pentru recurenta reclamantă, apărătorul ales a solicitat respingerea excepţiei invocate de recurentul pârât, susţinând că Tribunalul Brăila nu funcţionează pe secţii distincte, aceleaşi magistrat care a participat în litigiile comerciale a avut de soluţionat şi litigii în contencios administrativ. Consideră că dintr-o eroare apare menţiunea că hotărârea a fost pronunţată în comercial, aspect ce nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.

         Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

          În ceea ce priveşte competenţa materială a primei instanţe, se reţine că litigiul derivă din executarea unor contracte de achiziţie publică, situaţie în care devin incidente disp. art.286 alin.1 din OUG nr.34/2006, în vigoare la momentul formulării acţiunii, potrivit cu care „(1) Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.”

        Având în vedere că hotărârea a fost pronunţată de Tribunalul Brăila – Secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă competentă din punct de vedere material, se constată că motivul de nulitate invocat de recurentul pârât, motiv ce se încadrează la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, este nefondat.

          De asemenea, recurentul pârât a susţinut nemotivarea hotărârii sub aspectul încuviinţării şi administrării unor probe doar în favoarea reclamantei. Se constată că cele două rapoarte de expertiză tehnică au fost întocmite în cadrul unei cereri de asigurare dovezi, cerere în care pârâta nu a formulat obiecţiuni cu privire la calificarea sau specializarea experţilor şi nici cu privire la constatările de fapt cuprinse în rapoartele de expertiză. De asemenea, pârâta nu a solicitat administrarea unei alte expertize sau a unei contraexpertize, situaţie în care instanţa s-a pronunţat în baza probelor administrate în cauză.

         Referitor la respingerea probei cu martori, instanţa a motivat în mod corect că, faţă de teza probatorie susţinută de pârâtă, înscrisurile prezentate – procese verbale de recepţie – fac inutilă administrarea unei astfel de probe. 

        Curtea constată că hotărârea primei instanţe cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, situaţie în care critica invocată de recurentul pârât, circumscrisă motivului prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este neîntemeiată.

          Pe fond, se reţine că între părţi s-au încheiat, în temeiul OUG nr.34/2006, două contracte: contractul de lucrări nr.1408/8.11.2006 având ca obiect „lucrări de amenajare interioară şi exterioară la nava B., conform proiectului 1066/27.09.2006 (loturi tâmplărie, mecanică, instalaţii sanitare, vopsitorie), valoarea contractului fiind de 475.390 lei la care se adaugă TVA de 90.324,10 lei, cu o durată de 1,5 luni, respectiv între 8.11.2006 şi 31.12.2006, şi contractul de lucrări nr.1590/28.11.2006 având ca obiect lucrările pentru lotul electrice, cu durata de 11 zile lucrătoare începând cu data de 28.11.2006 şi cu o valoare de 18.354 lei, cu TVA în valoare de 3.487 lei.

         Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de ing. L.O, lucrările de amenajări exterioare, interioare şi mobilier efectuate la nava Borcea de către reclamantă sunt în valoare totală de 674.367,73 lei din care: lucrări cuprinse în contract în valoare de 536.183,22 lei cu TVA inclus – plătite 477.601,76 lei şi neplătite 58.581,42 lei; lucrări necuprinse în contract şi neplătite în valoare de 138.184,55 lei.

         Expertul a arătat că, lucrările necuprinse în contract au vizat lucrări de extindere a unor poziţii din contract (în valoare de 99.722,49 lei), necesitatea acestora apărând în urma demontărilor şi întocmirii defectaţiei, ceea ce a impus o depăşire a cantităţilor şi valorilor prevăzute în contract. Executarea lucrărilor de extindere s-a dispus prin note suplimentare şi dispoziţii de şantier, iar valoarea lor a fost stabilită de către expert în baza măsurătorilor efectuate şi stabilirii cantităţilor, iar pentru lucrările ascunse în baza lucrărilor şi cantităţilor menţionate de proiectant, utilizând preţurile din contract.

           De asemenea, constatându-se necesitatea unor lucrări neprevăzute în contract, proiectantul lucrării a dispus executarea acestor lucrări cu excepţia poz.5 – confecţionat rame lemn la hublouri – 12 buc., care a fost identificată şi evaluată cantitativ în cadrul inspecţiei efectuate la navă de către expert, valoarea lucrărilor fiind stabilită prin trei oferte de preţ făcute de firme de profil, suma datorată de pârât fiind de 26.532,47 lei cu TVA inclus.     

           S-au efectuat totodată lucrări la care au fost schimbate soluţiile, fiind reţinute cantităţile şi preţurile din contract, precum şi cele din ofertele de preţ.

           Conform raportului de expertiză întocmit de ing. I.S, în afara lucrărilor de instalaţii electrice efectuate la nava B. în temeiul contractului, s-au executat şi o serie de alte lucrări, neprevăzute în contract, neapărat necesare pentru desfăşurarea activităţii pe navă şi care nu puteau fi executate ulterior deoarece reprezintă lucrări ascunse de capitonajul pereţilor navei, estimate de expert la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA.

           Faţă de probele administrate în cauză, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică. Constatându-se efectuarea lucrărilor menţionate, în mod corect autoritatea contractantă a fost obligată la plata contravalorii acestora către reclamantă, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, pentru lucrările prevăzute în contract şi neachitate, şi ale îmbogăţirii fără justă cauză, pentru lucrările efectuate în plus, dar necesare.

           Apărarea susţinută de recurentul pârât potrivit cu care toate lucrările suplimentare nu au fost semnate şi aprobate de beneficiar, fiind acceptate şi semnate doar de executant şi proiectant, fără a fi consultat şi beneficiarul, nu poate fi reţinută întrucât nu s-a făcut dovada că proiectantul, în calitate de mandatar al achizitorului sub autoritatea căruia s-au executat lucrările, a acţionat cu depăşirea mandatului primit şi în contra intereselor acestuia.

 De asemenea, recurentul pârât a relevat că pentru situaţia de plată din 29.12.2006 a încheiat cu reclamanta o anexă la Contractul nr.1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate şi cele neexecutate, iar administratorul SC O.C SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.

Curtea constată că, într-adevăr, părţile au încheiat la data de 27.12.2006 anexa la Contractul nr.1408/08.11.2006, prin care executantul s-a obligat ca până la 29 decembrie 2006, ora 11, să execute toate lucrările menţionate la coloana „lucrări neexecutate”, în caz contrar obligându-se să plătească achizitorului suma de 131.252 lei cu titlu de daune.

Însă, în baza procesului verbal de recepţie a lucrărilor executate în zilele de 28 – 29.12.2006, s-a întocmit situaţia de plată la 29.12.2006, centralizatorul valoric pe loturi la această situaţie de plată fiind însuşit de către pârât la valoarea de 110.295,43 lei.

           Totodată, instanţa reţine că problema unor daune nu a făcut obiectul judecăţii în faţa primei instanţe, neexistând o cerere a pârâtului în acest sens, astfel că nu poate fi invocată direct în calea de atac.

De altfel, obiecţiunile pârâtului cu privire la calitatea lucrării nu se pot constitui într-o excepţie de neexecutare atâta timp cât neexecutarea nu este suficient de importantă pentru a justifica refuzul de plată a lucrărilor efectuate. Eventuala executare necorespunzătoare a unor lucrări dă dreptul pârâtului la despăgubiri, în condiţiile în care lucrările au fost sistate fără o remediere corespunzătoare a deficienţelor de către executant. Însă, astfel cum s-a arătat, instanţa nu a fost învestită cu o cerere în sensul celor menţionate şi nici nu au fost administrate probe cu privire la calitatea lucrărilor, constatările experţilor în cauză limitându-se la constatarea şi evaluarea lucrărilor efectiv executate, funcţie de valorile prevăzute de părţi prin contractele încheiate sau cuprinse în ofertele unor societăţi de profil.

           În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că onorariul acordat reflectă munca avocatului în raport de complexitatea cauzei, fără a avea relevanţă împrejurarea că avocatul titular a fost substituit la anumite termene de judecată, atâta timp cât reclamanta a beneficiat de asistenţă juridică pe tot parcursul procesului.

Referitor la recursul reclamantei, Curtea reţine că, într-adevăr, părţile au stabilit în contractele încheiate o clauză penală privind plata unei penalităţi de 0,01% pe zi de întârziere, după 28 de zile de la expirarea perioadei convenite pentru onorarea facturilor. O astfel de clauză funcţionează doar pentru obligaţiile izvorâte din contract, nu şi pentru lucrările executate în plus, care exced convenţiei părţilor, pentru care temeiul răspunderii este principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Clauza penală reprezintă o evaluare convenţională a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligaţiilor asumate prin contract. Ca în orice formă de răspundere, prejudiciul invocat trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existenţei cât sub aspectul întinderii lui.

Deşi reclamanta a depus la dosarul cauzei un calcul al penalităţilor pentru lucrările executate în baza contractelor de lucrări nr.1408/2006 şi nr.1590/2006, din nota prezentată (fila 306 dosar fond)  nu rezultă pentru ce facturi au fost calculate penalităţile, data emiterii facturilor, precum şi data convenită pentru onorarea acestora, pentru a se putea stabili numărul zilelor de întârziere. Se constată astfel că, faţă de elementele prezentate, instanţa nu este în măsură să verifice calculul făcut de reclamantă, aşa încât, în mod corect s-a apreciat că prejudiciul afirmat este incert sub aspectul întinderii lui, cererea de obligare a pârâtului la plata penalităţilor de întârziere fiind astfel respinsă.