29. Legea privind procedura insolvenţei. Deschidere procedură simplificată

                                Art.3 pct.6, art.31, art.32 al.1, art.34, art.66, arr.67, ar.73 – Lg.85/2006

Decizia civilă nr. 2034/COM/22.11.2010

Dosar nr. 1493/118/2010

         Prin cererea înregistrată sub nr. 1493/118/2010 la Tribunalul Constanţa, debitoarea SC M.E. SRL a solicitat ca prin încheierea ce se va pronunţa, în temeiul dispoziţiilor art. 27 şi 32 din Legea nr. 85/2006, să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei.

          În motivarea cererii debitoarea a arătat că, aşa cum rezultă din documentaţia contabilă a societăţii, SC M.E. SRL înregistrează datorii către diverşi furnizori în cuantum de 7.164.603,95 lei  pe care nu le poate achita din lipsă de disponibil, aflându-se in stare de insolvenţă astfel cum este definită de art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 .

          A arătat debitoarea că bunurile pe care le deţine în patrimoniu şi disponibilităţile băneşti existente în conturile şi casieria sa nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor scadente de 30 de zile.

          Debitoarea a propus numirea C.I.I. L.S. în calitate de lichidator judiciar.

         La data de 8.07.2009 creditorul T.G. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC M.E. SRL, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia comercială sub nr.6758/118/2009.

          În motivarea cererii, creditorul a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art.379 Cod procedură civilă, se legitimează faţă de debitoare cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum total de 200.000 euro în contul căreia SC M.E. SRL nu a mai efectuat nici o plată deşi au trecut 30 de zile de la data scadenţei.

În esenţă, a arătat că la data de 31.10.2008 a încheiat cu debitoarea antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5095 la BNP C.P. şi A.E.G., având ca obiect promisiunea de înstrăinare  a 12 loturi de teren situate în Constanţa.

          La data încheierii convenţiei, promitentul cumpărător a achitat preţul stabilit, de 100.000 euro, urmând ca perfectarea actului de vânzare cumpărare să se realizeze până la data de 31.01.2009.

 Conform clauzelor contractuale (art.5), în cazul nerespectării obligaţiilor asumate de SC M.E. SRL, creditorul T.G. avea posibilitatea alegerii între: pretinderea şi obţinerea dublului sumei achitate cu titlu de avans şi adresarea cu o acţiune, în justiţie, pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.

 Debitoarea – promitentă vânzătoare -  nu s-a conformat clauzelor contractuale, astfel încât prin somaţia – notificare nr. 50/31.03.2009 emisă de Cab.Av. M&B creditorul-promitent cumpărător a solicitat debitoarei achitarea sumei de 200.000 euro, respectiv dublul sumei achitate cu titlu de avans.

La termenul de judecată din 6.05.2009, creditorul şi-a restrâns pretenţiile la suma de 38.505 euro, iar conform ultimilor precizări, din 3.06.2010, a arătat că debitoarea i-a achitat suma de 61.495 euro, rezultând o diferenţă de 58.505 euro calculată asupra unei creanţe restrânse de 120.000 euro.

 Creditorul a propus numirea C.I.I. M.P. în calitate de administrator judiciar.

 La data de 21.10.2010,  creditorii C.E., C.L., C.C., A.N., S.I. şi S.L. au formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC M.E. SRL, cerere înregistrată pe rolul Tribunalul Constanţa – Secţia comercială sub nr. 659/118/2010.

 În motivarea cererii, creditorii au arătat arată că, în conformitate cu dispoziţiile art.379 Cod procedură civilă, fiecare se legitimează faţă de debitoare cu câte o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum total de 33.000 lei.

 Creanţele izvorăsc din contractele de împrumut încheiate cu debitoarea la data de 18.01.2007 şi sunt constatate prin chitanţele nr. 3364430, 3364431, 3364432, 3364433, 3364428, 3364429/ 18.01.2007.

          La data de 8.04.2010, creditoarea BANCA T. SA,  a formulat cerere de intervenţie în interes propriu în dosar nr. 1493/118/2010 al Tribunalului Constanţa (având ca obiect cererea debitoarei SC M.E. SRL privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei) solicitând deschiderea procedurii simplificate a  insolvenţei faţă de debitoarea sa.

 În motivarea cererii, creditoarea a arătat arată că, în conformitate cu dispoziţiile art.379 Cod procedură civilă, se legitimează faţă de debitoarea SC M.E. SRL cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum total de 4.721.732,63 lei, compusă din credite restante, dobânzi şi penalităţi.

 Izvorul creanţei îl constituie contractele de credit nr.1158/10.08.2005, modificat prin acte adiţionale, nr.531/9.08.2006, modificat, nr.1157/10.08.2005, nr.63/15.02.2007 şi  nr.401/21.07.2008.

 Procedând la analizarea cererii de intervenţie în interes propriu din perspectiva condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art.52 Cod Proc Civ şi scopul urmărit, în aplicarea art.129 Cod Proc Civ şi art.26 şi 31din Legea 85/2006, judecătorul sindic a calificat-o drept cerere de deschidere a procedurii insolvenţei şi a dispus înregistrarea separată a acesteia.

 La data de 29.01.2010, creditorul I.N. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu în dosar nr. 659/118/2010 al Tribunalului Constanţa solicitând  deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC M.E. SRL.

  În motivarea cererii, creditorul I.N. a arătat arată că se legitimează faţă de debitoarea SC M.E. SRL cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum total de 1.033.986 lei.

 A arătat că, în calitate de asociat în cadrul SC M.E. SRL deţinând 50% din capitalul social a creditat societatea cu diverse sume până la valoarea de 1.033.986 lei ce nu i-au fost restituite până în prezent.

 Conform datelor din evidenţa contabilă a debitoarei, aceasta dispune de lichidităţi insuficiente pentru acoperirea creanţelor certe lichide şi exigibile pe care le înregistrează faţă de diverşi creditori.

 Creditorul a solicitat, totodată, ca în calitate de administrator judiciar să  fie desemnat G.I. SPRL.

Procedând la analizarea cererii de intervenţie în interes propriu din perspectiva condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art.52 Cod Proc Civ şi scopul urmărit, în aplicarea  art.129 Cod Proc Civ şi art.26 şi 31 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a calificat-o drept cerere de deschidere a procedurii insolvenţei şi a dispus înregistrarea separată a acesteia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea 85/2006 debitoarea SC M.E. SRL a formulat contestaţie împotriva cererilor creditorilor T.G. şi I.N.

 Recunoscând existenţa relaţiilor contractuale cu aceşti creditori, debitoarea a contestat cuantumul datoriilor pretins a fi recuperate în procedura Legii 85/2006.

 Astfel, arată că, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate conform art. 1169 Cod Civil, suma datorată către I.N. este de 612.896 lei, iar cea datorată către T. G., urmare plăţilor parţiale efectuate, este de 38.505 euro.

 Debitoarea a recunoscut expres creanţele invocate de creditorii Banca T. SA şi C.E. ş.a., arătând că aceştia au fost înscrişi în lista întocmită şi depusă la dosar conform art.28 al.1 lit. c din Legea 85/2006.

         Prin încheierea nr.493 din 17.06.2010 Tribunalul Constanţa a admis cererile conexe formulate de debitoarea S.C. M.E. S.R.L. şi creditorii BANCA T. S.A. prin Sucursala Constanţa, C.E. ş.a.; a respins cererile privind deschiderea procedurii formulate de creditorii  T.G. şi I.N. prin mandatar I.Z.

În temeiul art.32 alin 1 şi art. 107 alin.A (a) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitorului S.C. M.E. S.R.L.

           În temeiul art.34 din Legea privind procedura insolvenţei, a numit lichidator judiciar provizoriu pe Cabinet Individual de Insolvenţă S.L.

         Pentru a dispune astfel a reţinut prima instanţa următoarele:

Activitatea societăţii debitoare nu mai poate continua întrucât nu există nici o posibilitate de redresare financiară sau perspectiva încheierii de noi contracte în vederea reorganizării.

 SC M.E. SRL  este în imposibilitate de a satisface datoriile exigibile cu sumele de bani disponibile, fiind în stare de insolvenţă şi şi-a manifestat intenţia de a-şi lichida patrimoniul în procedura simplificată a insolvenţei.

În speţă,  creanţele invocate de creditorii  BANCA T. SA şi C.E. ş.a. îndeplinesc aceste cerinţe întrucât îşi au izvorul în contracte încheiate cu debitoarea, conform art.942 din Codul  Civil, obligatorii conform art.969 şi art.970 din Codul  Civil  şi sunt constatate prin înscrisuri însuşite la plată prin semnătură şi ştampilă fiind recunoscute expres de debitoare pe parcursul soluţionării cauzei.

 Cererile formulate de creditorii  T.G. şi I.N. sunt nefondate şi au fost respinse, întrucât în condiţiile în care debitoarea a contestat sumele datorate şi a depus înscrisuri privind plăţile parţiale efectuate, pentru determinarea întinderii exacte a creanţelor este necesară administrarea de probatorii.

 Pentru toate aceste considerente, constatând că T.G. şi I.N. nu au calitate de creditori îndreptăţiti să solicite deschiderea procedurii, conf. art.31 şi art.3 pct. 6 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins cererile formulate de acestea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei SC M.E. SRL.

         Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs creditorii T.G. şi I.N.

         Recurentul T.G. a invocat următoarele  aspecte:

         În ceea ce priveşte cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată, instanţa de fond a apreciat în mod greşit, că din moment ce debitoarea a contestat suma datorată, cererea sa nu îndeplineşte condiţiile cerute de dispoziţiile art.32 şi art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.

         Prin titlu executoriu antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5095/31.10.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.P. şi A.E.G., debitoarea, în calitate de vânzătoare promitentă, se angaja ca în schimbul unui preţ de 100.000 de euro, plătit la data perfectării antencontractului, să vândă 12 loturi de teren situate în municipiul Constanţa, în suprafaţa totală de 7388,83 mp. cel mai târziu până la data de 31.01.2009.

         Prin somaţia-notificare nr.50/31.03.2009 a pus în vedere debitoarei să achite de două ori suma plătită cu titlu de avans, respectiv 20.000 de euro.

         Debitoarea i-a achitat 61.495 euro din cei 200.000.

         A arătat la termenul din 06.05.2010 ca înţelege să diminueze valoarea debitul de la 200.000 de euro la 120.000 euro, din care deja i-au achitat 61.495 euro, de unde rezultă că diferenţa rămasă  de achitat este în valoare de 58.505 euro.

         La termenul din 03.06.2010 a depus şi precizări scrise prin care a arătat că debitul rămas de achitat este în cuantum de 58.505 euro.

         La acel termen de judecată debitoarea a contestat verbal cuantumul debitului, arătând că recunoaşte un rest de plată 38.505 euro, adică diferenţa până la 100.000 euro şi nu până la 120.000 euro aşa cum a solicitat.

         Între recurent şi societatea debitoare nu s-a încheiat nicio convenţie prin care să-şi exprime acordul cu privire la diminuarea debitului, iar dacă a înţeles să-l diminueze de la 200.000 de euro la 120.000 de euro a făcut-o pentru că a înţeles situaţia în care se află societatea debitoare.

         Solicită a se constata că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de debitoare în cuantum de 58505 euro, ce reprezintă restul neachitat provenit de debitul iniţial de 120.000 de euro, să se modifice în parte  hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

         Recurentul I.N. a criticat hotărârea primei instanţe pentru motivele:

         Soluţia este nelegală în sensul că aşa cum a afirmat şi debitoarea, creanţa sa chiar contestată avea o valoare mult peste valoarea prag, era certă şi exigibilă şi trebuia a fi admisă.

         Mai mult, apreciază ca nelegală şi dispunerea intrării în procedura simplificată cât timp atât recurentul cât şi o parte dintre creditorii persoane fizice au solicitat trecerea în procedura generală şi nu în cea simplificată.

         Apreciază de asemenea că în mod eronat a fost numit în calitate de lichidator şi Cabinetul de insolvenţă L.S. întrucât art.11 lit.c din Legea nr.85/2006 prevede că se va ţine seama în primul rând de cererile creditorilor şi doar ulterior de cererea debitoarei în cazul în care nu există o cerere a creditorilor.

         Ori, creditorii persoane fizice, inclusiv recurentul au propus în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă G.I. SPRL în timp ce practicianul numit de instanţa a fost propus de debitoare şi doar „agreat” aşa cum a susţinut în mod explicit creditorul Banca T. SA.

         Curtea, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate reţine caracterul lot nefondat pentru următoarele considerente:

         Referitor la respingerea cererilor de deschidere a procedurii formulate de creditorii T.G. şi I.N., constată că judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, respingându-le ca nefondate, datorită nedovedirii caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţelor declarate.

         Astfel, sfera şi regulile de aplicare ale procedurii insolvenţei sunt stabilite în Cap.I „Dispoziţii generale” şi Cap.III „Procedura” al Legii nr.85/2006. Pentru ca o creanţă să aibă ca efect aplicarea procedurii insolvenţei, este obligatorie întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

         - tribunalul în raza căruia îşi are sediul comerciantul-debitor trebuie să fie sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei;

         - cererea să aibă ca obiect recuperarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile;

         - debitorul  să fie în stare de insolvenţă  sau, cel puţin aceasta să fie iminentă.

         Este considerat creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei cel a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă, având un cuantum minim de 45.000 lei” (art.3 pct.6 coroborat cu art. 3 pct.12).

         Pentru ca un creditor să fie îndreptăţit la deschiderea procedurii, nu tr4ebuie decât să dovedească caracterul cert, lichid şi exigibil (mai vechi de 30 de zile) al creanţei, fără a mai fi necesară si dovada insuficienţei fondurilor băneşti ale debitorului. O astfel de dovadă generează implicit prezumţia vădită de insolvenţă. Fiind vorba de o prezumţie legală relativă, ea poate fi răsturnată de debitor prin proba contrarie, respectiv a existenţei fondurilor băneşti disponibile.

         În cauză, corect a reţinut judecătorul sindic că  în privinţa celor doi creditori-recurenţi, T.G. şi I.N., nu este îndeplinită condiţia existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile pentru deschiderea procedurii, creanţele declarate de aceştia fiind contestate de debitoare, iar contestaţiile susţinute de înscrisuri care fac dovada  unor plăţi parţiale sau a neveridicităţii sumelor pretinse de cei doi creditori.

         Instanţa de fond a reţinut în mod corect că pentru stabilirea caracterului cert al creanţelor declarate de cei doi creditori sunt necesare administrarea de probatorii (expertiză contabilă) care sunt incompatibile cu procedura de deschidere a insolvenţei comerciale, căci caracterul cert al creanţelor exhibate trebuie să rezulte neîndoielnic din actele prezentate în susţinerea cererii şi să nu fie contestate, iar nu să necesite verificări care ar conduce la transformarea cererii de insolvenţă într-un litigiu de drept comun pentru determinarea pretenţiilor băneşti reclamate de creditor.

         Verificarea creanţelor declarate de creditori revine administratorului judiciar, după caz, lichidatorului, care urmează procedura reglementată la art.66-67 din Legea insolvenţei comerciale, rezultatul verificării, materializat în tabelul preliminar, putând fi contestat de către creditori sau orice persoană interesată în conformitate cu dispoziţiile art.73 din lege.

         Prin urmare, obligaţia de verificare a creanţelor într-un dosar de insolvenţă incumbă administratorului/lichidatorului judiciar, iar nicidecum, judecătorul sindic, care nu trebuie să întâmpine obstacole în aprecierea cu uşurinţă a caracterului cert al unei creanţe cu ocazia soluţionării unei cereri de deschidere a procedurii insoilvenţei.