avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


6. Încuviinţare executare silită a hotărârii pronunţate de o instanţă străină a unui stat membru al Uniunii Europene . Modalităţile de depunere a cererii de încuviinţare a executării silite.

 

              Art.34, art.35, art.41, art.42, art.43, art.54, art.55 – Regulamentul CE nr.44/2001

 

Decizia civilă nr. 1796/COM/14.10.2010

Dosar nr. 274/88/2010

 

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 274/88/2010, reclamanta A.V./AG prin avocat I.K.W., în contradictoriu cu pârâţii S.T. şi V.P., a solicitat admiterea executării forţate a hotărârii judecătoreşti a tribunalului de prima instanţa - tribunal pentru chestiuni de navigaţie - din Bremen nr. de secţie 21 C 0003/08 şi a deciziei cu privire la stabilirea sumei de achitat în cauza de judecat.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar sentinţa in contumacie pronunţată in dosarul nr. 2a C 0003/08 de către Judecătoria Bremen-Germania atât in limba germană, cât si în traducere autorizata în limba română, hotărârea de stabilire a cheltuielilor aferente litigiului data in dosarul nr. 2a C 003/08 pronunţată de Judecătoria Bremen, atât in limba germană, cât si în traducere autorizată în limba română, precum şi alte înscrisuri în limba germană.

Prin sentinţa civilă nr.274/10.02.2010, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de A.V.- AG, în contradictoriu cu pârâţii: S.T. şi V.P., a încuviinţat executarea silită a sentinţei în contumacie pronunţată în Germania de Judecătoria Bremen - Secţia maritimă la data de 24.03.2009 în dosarul nr. 2a C 0003/08 al aceleiaşi instanţe între reclamanta A.V./AG şi pârâţii S.T. şi V.P. şi a încuviinţat executarea silită a hotărârii de stabilire a cheltuielilor pronunţată în Germania de Judecătoria Bremen - Secţia civilă la data de 14.07.2009, în dosarul nr. 2a C 003/08 al aceleiaşi instanţe, între aceleaşi părţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Tulcea a reţinut că, potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul CE nr. 44/2001, o hotărâre pronunţată intr-un stat membru şi care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv.

         Din cuprinsul sentinţei în contumacie pronunţată de Judecătoria Bremen- Secţia maritimă în dosarul nr. 2a C 0003/08, a rezultat ca sentinţa este provizoriu executorie, iar din hotărârea de stabilire a cheltuielilor pronunţată de aceeaşi judecătorie la data de 14.07.2009 în dosarul nr. 2a C 003/08, a rezultat că o copie de pe aceasta a fost emisă reclamantei în scopul executării forţate.

         Declararea ca executorie a unei astfel de hotărâri este reglementata de dispoziţiile art. 41 din Regulamentul CE nr. 44/2001, care stipulează că acest lucru se realizează imediat după îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 53 fără nici o examinare in temeiul articolelor 34 şi 35.

         Potrivit dispoziţiilor art. 53-55 din regulamentul mai sus menţionat rezultă ca prezentarea certificatului eliberat conform modelului din anexa V la regulament, nu este obligatorie, instanţa putând să accepte un document echivalent sau putând să se dispenseze de prezentarea acestui document în cazul în care consideră că dispune de suficiente informaţii.

         Apreciind că la dosar există toate informaţiile cerute de anexa V la Regulamentul CE nr.44/2001, instanţa de fond a constatat ca nefiind necesară prezentarea certificatului mai sus menţionat. 

         Modalităţile de depunere a cererii de încuviinţare a executării silite se determină conform legislaţiei Statului Român, aşa cum rezultă din prevederile art. 40 din Regulamentul CE aplicabil.

Întrucât în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 372-3791 C.pr. civilă, văzând si dispoziţiile art. 42 si 43 din Regulamentul CE aplicabil, precum si dispoziţiile art. I indice 3 din Legea 191/2007 instanţa de fond a admis cererea formulată şi a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei în contumacie pronunţată în Germania de Judecătoria Bremen - Secţia maritimă la data de 24.03.2009 în dosarul nr. 2a C 0003/08 al aceleiaşi instanţe între reclamanta A.V.-AG Munchen şi pârâţii S.T. şi V.P. şi încuviinţarea executării silite a hotărârii de stabilire a cheltuielilor pronunţată în Germania de Judecătoria Bremen - Secţia civilă la data de 14.07.2009, în dosarul nr. 2a C 003/08 al aceleiaşi instanţe, între aceleaşi părţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii S.T. şi V.P..

În motivarea recursului se arată că greşit prima instanţă a admis cererea creditoarei A.V.- AG, având în vedere că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi timbra cererea, astfel cum i se pusese în vedere, nefiind respectate dispoziţiile art.20 alin.1 şi 2 din L.146/1997, impunându-se anularea cererii de încuviinţare a executării silite ca netimbrată.

De asemenea, creditoarea nu a respectat nici dispoziţiile alin.2 din art.40 din regulamentul CE nr.44/2001, potrivit cărora „reclamantul trebuie să-şi aleagă un domiciliu în raza teritorială a instanţei sesizate. Cu toate acestea, dacă legislaţia statului membru solicitat nu prevede alegerea unui domiciliu, reclamantul desemnează un mandatar ad litem”, legislaţia română (art.112 pct.1 Cod pr.civilă) prevăzând că reclamantul care locuieşte în străinătate trebuie să indice în cererea de chemare în judecată şi domiciliul ales în România, ceea ce nu s-a îndeplinit în cauză, în dosar neexistând nici dovada calităţii de reprezentant a dlui avocat, ce a formulat cererea.

Se mai arată că greşit s-a admis cererea adresată de către creditor direct instanţei, deşi art.3731 Cod pr.civilă  impune ca aceasta să fie solicitată de către executorul judecătoresc.

De asemenea, greşit s-a admis cererea creditoarei, deoarece s-a solicitat încuviinţarea unei hotărâri care nu a fost recunoscută în condiţiile art.33, 34 coroborate cu art.53 din Regulamentul CE nr.44/2001, având în vedere că hotărârile Judecătoriei Bremen - Secţia Maritimă au fost pronunţate în contumacie.

Se mai susţine şi că greşit s-a apreciat că la dosarul cauzei există suficiente informaţii care să dispenseze instanţa română de a solicita prezentarea certificatului prevăzut la art.54, conform modelului din anexa V la regulament, dispoziţiile art.38, 41 şi 53-55 din Regulamentul CR nr.44/2001 fiind clare în temeinicia acestor susţineri.

Prin motivele de recurs, S.T. arată că hotărârea este nelegală, deoarece s-a pronunţat fără prezentarea ( care era obligatorie) a Certificatului prevăzut în anexa V din Regulamentul CE nr.44/2001.

Recursul formulat de pârâţii S.T. şi P.V. este nefondat.

În ce priveşte critica privind netimbrarea cererii creditoarei, aceasta este nefondată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art.52 din Regulamentul nr.44/2001 al CE, „în cadrul acţiunii introduse pentru încuviinţarea executării hotărârii, nu poate fi perceput în statul membru solicitat nici un impozit, drept sau taxă calculat proporţional cu valoarea litigiului”, iar aceste dispoziţii sunt prioritare, prin raportare la dreptul intern.

În ce priveşte critica privind nerespectarea dispoziţiilor art.112 pct.1 Cod pr. civilă, aceasta este nefondată, deoarece această lipsă atrage o nulitate relativă a cererii, care nu poate fi invocată decât de partea care a suferit o vătămare care, potrivit art. 105 Cod pr.civilă, trebuie dovedită şi care, nu poate fi suferită decât de reclamant.

În cauză, cererea a fost formulată prin avocat, pentru creditoarea A.V.-AG Munchen, cum s-a precizat în fila 3 dosar fond.

În ce priveşte critica referitoare la formularea cererii direct către instanţă şi nu prin intermediul executorului judecătoresc, este nefondată, deoarece art.53 al.1 şi 2 din regulamentul CE 44/2001, reglementează abilitatea părţii care solicită încuviinţarea executării silite, direct către instanţă şi acesta are aplicabilitate prioritară, art.38 din Regulament fiind edificator în acest sens.

Acestea, cu atât mai mult cu cât instanţa investită  cu judecata prezentului recurs, nu poate revoca hotărârea recurată, decât pentru unul din motivele prevăzute la art.34 şi 35 din Regulamentul nr.44/2001 al CE în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii.

În ce priveşte existenţa certificatului prevăzut în anexa V din Regulament, se constată că legal prima instanţă a considerat că la dosar există suficiente probe şi informaţii, acceptând că sentinţa Judecătoriei Bremen – Secţia Maritimă indeplineşte  condiţiile pentru a i se încuviinţa executarea fără certificatul prevăzut în anexa V din Regulamentul 44/ 2001 al CE.

Având în vedere acest considerent, critica recurentului S.T. este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Pentruz cele sus-expuse, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate şi în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca atare.