avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


10.  Procedura insolvenţei. Autorizare plăţi cheltuieli aferente procedurii. Decontare cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.

 
Art.24 – Constituţia României
Art.4 al.4, art.19, art.22  – Legea nr.85/2006
Art.37 OUG 86/2006
Art.731 al.1 lit.”a” – Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă
Hotărârea UNPIR nr.3/2007 modificată prin Hotărârea UNPIR nr.3/2010
Art.260 – Legea nr.31/1990

 
                                                          Decizia civilă nr.239/23.02.2011
                                                                           Dosar nr.10525/118/2010

 

Prin adresa nr.R.22222/25.08.2010, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa a comunicat instanţei cererea de radiere a persoanei juridice din registrul comerţului şi decontarea onorariului şi a cheltuielilor de procedură formulată de SC A. SRL prin lichidator C.I.I. N.A.
Cererea a fost cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 25.08.2010 sub nr.10525/118/2010.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar C.I.I. N.A a arătat că, a fost desemnat, prin Încheierea nr.2135/12.04.2010 pronunţată în dosarul nr.2544/118/2010 al Tribunalului Constanţa, pentru realizarea procedurii de lichidare a societăţii SC A. SRL, ca urmare a dizolvării acesteia prin hotărâre judecătorească, solicitând totodată decontarea cheltuielilor de procedură şi a onorariului de lichidator în sumă totală de 1882,85 lei.
 În susţinerea cererii au fost depuse în copie raportul final de lichidare, notificările adresate creditorilor bugetari şi răspunsul la notificări, precum şi evidenţele contabile întocmite de lichidatorul judiciar.
Prin Sentinţa civilă nr.756/27.09.2010 pronunţată în dosarul nr.10525/118/2010, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea petentei SC A. SRL – prin lichidator judiciar C.I.I. N.A, privind radierea din registrul comerţului şi ca inadmisibilă cererea lichidatorului judiciar C.I.I. N.A, privind decontarea onorariului şi a cheltuielilor de procedură efectuate în legătură cu lichidarea societăţii petente.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, din raportul lichidatorului şi declaraţia de creanţă a D.G.F.P. Constanţa, că societatea a cărei radiere se cere are datorii faţă de terţi în cuantum de 437 lei, neavând capacitatea financiară de a le plăti.
Interpretarea sistematică a textelor art.2701 şi art.2702 din Legea nr.31/1990 conduce la concluzia fermă că legea înlătură posibilitatea radierii comercianţilor supuşi procedurii de lichidare care se află în stare de insolvenţă, considerente pentru care a respins cererea de radiere ca nefondată.
În ce priveşte cererea de decontare a cheltuielilor de procedură, prima instanţă a constatat că este inadmisibilă faţă de actuala reglementare a dispoziţiilor art.4 din Legea nr.85/2006. Astfel, potrivit art.237 al.7 din Legea nr.31/1990 „dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin Legea nr.169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006, intrată în vigoare la 24.07.2010, s-au abrogat explicit dispoziţiile art.4 al.5 din Legea nr.85/2006, dispoziţii ce confereau judecătorului sindic, atribuţia autorizării plăţii cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare. Acelaşi aspect rezultă şi din modificarea art.4 al.4 din Legea nr.85/2006/2006, care elimină sintagma „aprobat de judecătorul sindic”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii nr.84/2010 privind aprobarea OUG 116/2009 care la art.21 alin.2 prevăd ”decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăţi comerciale se face de către Uniunea Naţională a Practicienilor în insolvenţă din România la solicitarea lichidatorului”. O singură dispoziţie în sens contrar este prevăzută la art.731 din statutul de organizare şi funcţionare al UNPIR, dar prevederile statutului nu pot cuprinde dispoziţii contrare Legii nr.85/2006 având o forţă juridică inferioară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs C.I.I. N.A - lichidator judiciar al SC A. SRL, criticând-o ca fiind nelegală motivat de faptul că, a depus cerere de deschidere a procedurii falimentului in forma simplificată, care a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr.994/COM/18.11.2010, depusă în copie la dosar.
Având in vedere respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a formulat cerere de radiere a SC A. SRL de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanta, solicitând, în conformitate cu art.4 din Legea nr.85/2006, decontarea cheltuielilor in valoare de 1.693,80 lei conform decontului de cheltuieli si descărcarea de orice îndatoriri responsabilităţi a lichidatorului judiciar.
Cererea de deschidere a procedurii fiind respinsă, cu motivaţia că această procedură presupune efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3.000-onorariu lichidator judiciar) in raport cu valoarea datoriilor de 437 lei, a fost nevoită să formuleze prezentul recurs împotriva sentinţei de respingere a cererii de radiere a societăţii şi de decontare a onorariului si a cheltuielilor de procedura efectuate si descărcare de orice îndatoriri si responsabilităţi a lichidatorului judiciar.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar şi potrivit dispoziţiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
   SC A. SRL a fost dizolvată prin Sentinţa civilă nr.4684/01.07.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.5053/118/2009, la cererea ORC Constanţa, în temeiul art.237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, motivat de faptul că, aceasta nu a depus situaţiile financiare anuale.
Lichidatorul desemnat, N.A, a întreprins toate măsurile necesare lichidării societăţii, din in raportul final întocmit rezultând că nu a reuşit să intre în posesia documentelor contabile ale societăţii şi că Primăria com. N.B a comunicat că, societatea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile declarate.
De asemenea, pentru că DGFP Constanţa a răspuns notificării arătând că are de recuperat de la societatea dizolvată o creanţă de 437 lei, lichidatorul a formulat în numele debitoarei cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, cerere care a fost respinsă ca nefondată, de către judecătorul sindic prin Sentinţa civilă nr.349 din 03.05.2010, reţinându-se că, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creanţelor împotriva averii debitoarei în această procedură, presupune efectuarea de cheltuieli exagerat de mari, în raport cu valoarea datoriilor afirmate de unicul creditor.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în mod greşit judecătorul delegat a respins cererea lichidatorului de radiere a societăţii,  în condiţiile în care s-a demonstrat că  prin Sentinţa civilă nr.349 din 03.05.2010 a judecătorului sindic de pe lângă Tribunalul Constanţa, a fost respinsă cererea lichidatorului de deschidere a procedurii falimentului în forma simplificată
Potrivit dispoziţiilor art.260 (8) din Legea nr.31/1990:
„În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul comerciantul, în urma sesizării oricărei părţi interesate”.
Întrucât lichidatorul a întreprins toate măsurile prevăzute de lege, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, societatea nu deţine bunuri a căror valorificare să poată acoperi pasivul acesteia şi cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost respinsă ca nefondată, Curtea constată că, cererea de radiere a societăţii debitoare din Registrul comerţului este fondată, urmând a fi admisă.
În ceea ce priveşte cererea de decontare a cheltuielilor de procedură, Curtea constată că soluţia instanţei de fond este legală, urmând a fi menţinută, pentru motivele de fapt şi de drept reţinute de aceasta.
Dispoziţiile art.4 alin.5 din Legea nr.85/2006, au fost abrogate în totalitate prin Legea nr.169/2010, acest articol nu mai poate fi aplicat în speţă, fiind o normă de procedură de imediată aplicare, iar alin.4 al aceluiaşi articol nu mai îndrituieşte judecătorul sindic să aprobe bugetul previzionat, aspect ce exclude de plano competenţa judecătorului sindic de a aproba decontarea onorariului practicianului în insolvenţă şi a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art.132 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul că va admite în parte cererea şi va dispune radierea SC A. SRL din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa. Vor fi menţinute dispoziţiile privind soluţionarea cererii de decontare.
Decizia va fi comunicată la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa pentru efectuarea menţiunilor precum şi persoanei juridice la sediul social, Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F., pe cale electronică şi va fi publicată pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerţului Constanţa şi la sediul Oficiului Registrului Comerţului Constanţa.