avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport.
 
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, art. 262 lit. d
 
Pentru a deveni incidente dispoziţiile art.262 lit.d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, privind scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport, este necesar ca tariful de transport să fie stabilit în condiţii de transport public, prin hotărâre a Consiliului Local pentru stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate, sau hotărâre a Consiliului Judeţean Buzău pentru stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public judeţean de persoane prin curse regulate.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 2589 din 11 mai 2012.
 
Prin sentinţa nr.4117 din data de 20 decembrie 2011, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI C şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC SRL.
Reclamanta  a solicitat anularea actului administrativ emis de pârâtă prin care a fost respinsă cererea de acordare a facilităţilor prevăzute de art.262 din Codul fiscal, obligarea pârâtei la acordarea scutirii asupra mijloacelor de transport deţinute de reclamantă, ce sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri pentru anii 2009, 2010, 2011 şi pentru viitor; restituirea impozitului asupra mijloacelor de transport achitat de la 1 ianuarie 2009 şi până în prezent, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să-i acorde scutirea prevăzută de dispoziţiile art.262 lit.d) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pentru anii 2009, 2010, 2011 şi pentru viitor; autoritatea publică pârâtă nu i-a soluţionat favorabil cererea privind acordarea facilităţilor menţionate, precizând că reclamanta nu face dovada că tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public (prin hotărâre de consiliu), pentru mijloace de transport care sunt destinate transportului de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, conform Legii nr. 571/2003 art.262 lit.d).
Legea nr. 571/2003 nu face nici o referire la vreo hotărâre de consiliu local, şi, mai mult, reclamanta îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art.4 din Legea serviciilor de transport public local nr.92/ 2007,  astfel că motivaţia pârâtei potrivit căreia „tarifele practicate nu sunt stabilite în baza unei hotărâri de consiliu” nu este întemeiată. Tariful practicat de reclamantă a fost cel stabilit în condiţiile legii ce reglementează transportul public local de persoane prin curse regulate, respectiv în condiţii de transport public. Nici normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor art. 262 din Codul fiscal nu fac menţiunea ca tariful de transport să fie stabilit în baza unei hotărâri de consiliu local.
Instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art.262 lit.d) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, condiţiile prevăzute de lege pentru ca operatorii de transport, urban, suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara localităţii, să beneficieze de scutirea de impozit pe mijloacele de transport,şi anume:utilizarea mijloacelor de transport pentru transportul public de persoane, şi tariful de transport să fie stabilit în condiţii de transport public, punctul 104 şi punctul 105 al HG nr.44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi Legea serviciilor de transport public local nr.92/2007, care stabileşte la art.4 alin.1 condiţiile cumulative pentru ca transportul public să fie considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate, la lit.b) fiind prevăzută condiţia de a se efectua numai pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi, în cazul transportului local,sau numai între localităţile unui judeţ,în cazul transportului judeţean.
S-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada stabilirii tarifului de transport în condiţii de transport public, precizând clar că tariful de transport este stabilit unilateral, pe baza cererii şi a ofertei, în condiţiile oferite de piaţa serviciilor de transport, pe bază de legitimaţii de călătorie individuale eliberate anticipat şi nu s-a dovedit că ar exista o hotărâre a Consiliului Local al comunei Chiojdu referitoare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate, şi nici existenţa unei hotărâri a Consiliului Judeţean Buzău referitoare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public judeţean de persoane prin curse regulate, astfel că nu poate fi reţinută ca îndeplinită condiţia imperativă referitoare la stabilirea tarifului de transport în condiţii de transport public.
Curtea a repins ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
Curtea a constatat că refuzul pârâtei de soluţionare a cererii formulată de reclamantă este întemeiat. Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se poate acorda în condiţiile art.262 lit.d din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru ...d)mijloacele de transport ale persoanelor juridice,care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban,inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public.
Dispoziţiile punct 104 al HG nr.44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd, de asemenea, că intră sub incidenţa prevederilor art.262 lit.d din Codul fiscal operatorii de transport public local de călători a căror activitate este reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr.86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de călători, iar dispoziţiile punct 105 precizează că sunt scutiţi de la plata impozitului pe mijloacele de transport pentru autobuze, autocare şi microbuze, prevăzute în tabelul de la art. 263 alin.2 pct.3 din Codul fiscal, utilizate exclusiv în scopul transportului public local de călători în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.86/2001, contribuabilii persoane juridice care au ca profil de activitate servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau suburban.
Ordonanţa Guvernului nr.86/2001 a fost abrogată însă de Legea nr. 92/2007 privind serviciilor de transport public local, care prevede la art.4 alin.1 că serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate se efectuează numai pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi, în cazul transportului local, sau numai între localităţile unui judeţ, în cazul transportului judeţean.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că tariful de transport nu este stabilit în condiţii de transport public.
Sunt incidente dispoziţiile art.17 alin.1 lit.i şi m din Legea nr.92/2007 privind serviciile de transport public local, care prevăd faptul că printre atribuţiile consiliilor locale, consiliilor judeţene sunt şi cele privind acordarea de facilităţi şi subvenţii operatorilor de transport rutier şi transportatorilor autorizaţi care efectuează transport public local de persoane, pentru asigurarea suportabilităţii costurilor de către utilizatori, susţinerea şi încurajarea dezvoltării serviciului,cu respectarea legislaţiei fiscale în vigoare, stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor de călătorie pentru serviciul de transport public local de persoane,cu respectarea prevederilor legale privind modalitatea de gestionare a serviciului.
Ordinul MIRA nr.353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr.92/2007  precizează la art.61 că operatorul de transport rutier va utiliza tarifele stabilite prin hotărâre a consiliului local, consiliului judeţean, respectiv a adunării generale a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, calculate în conformitate cu Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr.272/2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind stabilirea,ajustarea şi modificarea tarifelor pentru serviciile de transport public local de persoane.
Or, astfel cum în mod corect a concluzionat instanţa de fond, nu există o hotărâre a Consiliului Local al comunei C pentru stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate, şi nici o hotărâre a Consiliului Judeţean B referitoare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport public judeţean de persoane prin curse regulate.
 
           (Judecător Adriana Florina Secreţeanu)