avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Sancţiune disciplinară

 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 1192 din 27 martie 2012. 
 
Prin decizia civilă nr.1192 din 27.03.2012 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC MSR SRL împotriva sentinţei civile nr.2368 din 21.11.2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SN.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr.7008/120/2011, contestatorul SN în contradictoriu cu intimata SC MSR SRL a contestat decizia nr.79/03.10.2011 prin care a fost sancţionat disciplinar.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost sancţionat pe baza unor acuzaţii nesincere, formulate de inginerul tehnolog VI; că dovada nevinovăţiei rezultă din referatul încheiat de acesta şi ultimele rapoarte de producţie întocmite în timpul activităţii.
Contestatorul a menţionat că sancţiunea aplicată are ca efect neacordarea unor drepturi salariale.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivând că prin sesizarea întocmită de inginerul tehnolog al punctului de lucru – VI, s-a menţionat că salariatul SN a avut ieşiri nervoase faţă de şefii ierarhici şi colegi, că a adus critici neîntemeiate asupra proceselor tehnologice şi condiţiilor de lucru, încălcând atribuţiile din fişa postului referitoare la colaborarea cu tehnologul secţiei, executarea comenzilor în timpii stabiliţi de tehnolog, îndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de şeful de secţie, la data abaterii, VI.
Intimata a mai susţinut că faptele săvârşite justifică aplicarea sancţiunii cu avertisment, că contestatorul a refuzat să primească decizia de sancţionare, că aplicarea sancţiunii nu are efecte faţă de drepturile salariale acordate integral în luna septembrie 2011.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr.2368 din 21.11.2011, a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.79/03.10.2011 emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 79/03.10.2011 emisă de intimată, în temeiul disp. art. 247, 248 alin.1 lit a) art.250 şi următoarele din Codul muncii, s-a dispus sancţionarea contestatorului cu avertisment scris, reţinându-se că a încălcat obligaţiile stabilite prin contractul individual de muncă, de a respecta disciplina muncii, precum şi cele stabilite prin fişa postului, de a colabora cu tehnologul secţiei pentru stabilirea corectă a produselor fasonate, precum şi raporturile de subordonare faţă de şeful de schimb, stabilite prin fişa postului, cu consecinţa creării unui climat destabilizator la locul de muncă.
Conform dispoziţiilor art. 247 (2) din Codul muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Prin urmare, una din condiţiile esenţiale ale abaterii disciplinare este vinovăţia salariatului.
La aplicarea sancţiunii disciplinare s-a avut în vedere sesizarea întocmită de VI la data de 28.09.2011, prin care a menţionat că contestatorul prezintă „probleme serioase de comportare şi disciplină la locul de muncă”, având „întotdeauna obiecţii asupra programului de lucru şi a modului de lucru, verbal, cât şi în scris, în rapoartele operatorilor”, că „are ieşiri nervoase de faţă cu personalul de conducere”.
Sesizarea se referă la aspecte generale ale comportării contestatorului la locul de muncă, fără a se arăta în concret personalul de conducere faţă de care a avut ieşiri nervoase.
Faţă de împrejurarea că se arată în concret doar abaterea de obiecţii asupra programului de lucru şi a modului de lucru, instanţa a verificat dacă menţiunile consemnate în scris în raportul de producţie din 27.09.2011 constituie abatere disciplinară.
Contestatorul a sesizat prin raportul de producţie aspecte care conduc la diminuarea productivităţii datorită modului de organizare a timpului de lucru, uneltelor şi materialelor neperformante în procesul de producţie, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu privind optimizarea activităţii la locul de muncă, aşa cum se prevede în fişa postului (punctul c - atribuţii sarcini generale, primul subpunct). Instanţa de fond a constatat că observaţia respectivă, chiar subiectivă, adresată verbal sau scris şefilor ierarhici nu poate constitui abatere disciplinară datorită lipsei vinovăţiei. Mai mult, chiar formularul (Raport de producţie), prin rubrica „observaţii” obligă pe operator să consemneze aspectele care ţin de optimizarea procesului de producţie.
Ţinând cont de cele arătate, precum şi de faptul că în decizie nu sunt arătat în concret faptele prin care s-au încălcat raporturile de subordonare şi de colaborare, în raport de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis contestaţia şi a anulat decizia de sancţionare.
Împotriva sentinţei în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că instanţa a apreciat greşit că la aplicarea sancţiunii disciplinare a fost avută în vedere doar sesizarea nr.639/28.09.2011 când, în realitate, recurenta a solicitat şi un referat din partea şefului ierarhic, cel mai în măsură să facă o apreciere asupra celor întâmplate,referat pe care instanţa de fond nu l-a avut în vedere, că instanţa a apreciat greşit că decizi de sancţionare nu arată în concret faptele care constituie încălcarea obligaţiilor prevăzute în contractul individual de muncă, când, în fapt s-a arătat că obligaţia prevăzută în contractul individual de muncă încălcată de intimatul contestator este aceea de a respecta disciplina muncii, şi că oricum nu se putea reţine în cuprinsul deciziei de sancţionate cuvintele injurioase folosite de contestator.
S-a mai susţinut că în ce priveşte nerespectarea obligaţiilor înscrise în fişa postului angajatului, instanţa a interpretat greşit susţinerile contestatorului, că în fapt angajatul încearcă să justifice modul defectuos în care-şi desfăşoară activitatea şi întârzierile înregistrate în procesul de producţie, că operatorul trebuie să respecte timpii de producţie stabiliţi de tehnolog şi să colaboreze cu acesta conform ordinii de priorităţi stabilite de şefii ierarhici, în speţă de numitul VI cel care a întocmit sesizarea şi care are dreptul să schimbe ordinea de executare a unei comenzi cu alta ori de câte ori apreciază că aceasta se impune.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicate în cauză,  Curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.79/3 octombrie 2011 emisă de recurentă s-a aplicat contestatorului intimat sancţiunea disciplinară a avertismentului scris, reţinându-se că acesta a încălcat obligaţiile stabilite prin contractul individual de muncă de a respecta disciplina muncii şi cele stabilite prin fişa postului de a colabora cu tehnologul secţiei pentru stabilirea corectă a realizării produselor fasonate, precum şi raporturile de subordonare faţă de şeful de schimb stabilite prin fişa postului, cu consecinţa creării unui climat destabilizator la locul de muncă.
         La aplicarea acestei sancţiuni, recurenta a avut în vedere sesizarea întocmită de VI la 28 septembrie 2011 în care acesta arătat că intimatul prezintă serioase probleme de comportare şi disciplină la locul de muncă, având obiecţii asupra programului de lucru şi a modului de lucru, verbal şi în scris în rapoartele operatorilor şi că are ieşiri nervoase de faţă cu personalul de conducere.
         De asemenea, recurenta a avut în vedere atunci când a emis decizia de sancţionare şi referatul întocmit de  CB, aflat la fila 16 dosar fond.
         În raport de aceste documente pe care societatea recurentă le-a avut în vedere atunci când a aplicat sancţiunea disciplinară şi care au fost depuse la dosar, instanţa de fond în mod corect a apreciat că sesizarea susmenţionată se referă la aspecte generale ale comportamentului contestatorului intimat la locul de  muncă.
         Este neîntemeiată susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a ignorat referatul întocmit de CB, pentru că şi în acest referat se reiau la modul general aspecte legate de comportamentul contestatorului intimat la locul de muncă, fără a se face descrierea în concret a acestui comportament.
         Decizia de sancţionare, la rândul ei, reţine ca abateri disciplinare săvârşite de intimat, aspecte generale ale comportamentului acestuia fără referiri concrete nici la conduita intimatului şi nici la persoanele faţă de care acesta ar fi avut un comportament necorespunzător.
         În acest mod s-au încălcat de către recurentă disp. art. 247(2) din Codul Muncii în conformitate cu care abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi constă într-o acţiunea sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de salariat prin care acesta încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
         Mai mult decât atât, în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimatul a sesizat scris prin raport aspecte care duc la diminuarea productivităţii datorită, în esenţă modului de organizare a timpului de lucru, uneltelor neperformante utilizate în procesul de producţie.
         Aşa fiind, criticile recurentei referitoare la faptul că în mod greşit instanţa a considerat că nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea vreunei abateri disciplinare sunt neîntemeiate, astfel că şi recursul de faţă fiind neîntemeiat, recursul a fost respins ca atare faţă de disp. art. 312 pct.1 Cod pr.civilă, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev. de art. 304 Cod pr.civilă.
 
(Judecător Eliza Marin)