|
Respectare interes superior al minorului şi în raport de opiniile
copilului ascultat în instanţă
Art. 263 al. l
Cod civil; Art. 264 al. 4 Cod civil
Orice măsură privitoare la copil trebuie
luată cu respectarea interesului superior al copilului şi cu luarea în
considerarea opiniei copilului ascultat de instanţă
Curtea de Apel Bacău -Secţia
I Civilă Decizia civilă nr. 1252 din 15 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr.
1262 din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei Roman s-a respins excepţia inadmisibilităţii
acţiunii invocată de pârâta A.E. şi s-a respins acţiunea formulată de
reclamantul A.P.G. în contradictoriu cu pârâta A.E., ca neîntemeiată. A fost
obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această
hotărâre prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă înregistrată la
Judecătoria Moldova Nouă, jud. Caraş Severin sub nr. 126/261/2008 reclamantul
A.P.G. a chemat în judecată pârâta A.E. solicitând stabilirea domiciliului
minorilor A.A.I., născut la data de 16 mai 1994 şi A.S.G. născut la 23 iulie
1999, la tată, respectiv la reclamant.
Prin
sentinţa civilă nr.194 din lo aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Moldova
Nouă s-a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Moldova
Nouă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Roman.
S-a reţinut că prin sentinţa
civilă nr.596 din 16 noiembrie 2004 a Judecătoriei Moldova Nouă s-a admis acţiunea
formulată de reclamantul A.P.G. şi s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorţ,
din vina ambilor soţi, fiind încredinţaţi minorii rezultaţi din căsătorie
reclamantului.
Această hotărâre a fost
apelată de pârâta A.E. iar prin decizia civilă nr.46/A/ 4 martie 2005 a
Tribunalului Caraş Severin -Reşiţa s-a admis apelul şi s-a modificat în parte
sentinţa, încredinţându-se apelantei spre creştere şi educare, cei doi copii
minori, reclamantul din cauza de faţă fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere
în favoarea celor doi minori.
Recursul formulat de A.P.G. împotriva
acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr.155 din 14 septembrie
2005 a Curţii de Apel Timişoara Secţia civilă.
S-a reţinut că minorul A.I.
a fost audiat şi a arătat că doreşte să rămână în continuare cu mama sa, precizând
că din anul 2003 nu a mai păstrat legătura cu tatăl său.
De asemenea s-a mai reţinut
că din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului
rezultă că acesta nu realizează nici un venit, în timp ce pârâta, deşi este
plecată în străinătate are o retribuţie lunară de 541 euro lucrând legal cu
contract de muncă trimiţând copiilor săi tot ceea ce este necesar pentru ca să-i
poată creşte în mod corespunzător, pârâtul neinteresându-se de situaţia
acestora.
Pentru aceste motive s-a
apreciat că acţiunea de reîncredinţare minori este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamantul iar Tribunalul Neamţ prin decizia civilă nr. 147 din
23 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul reţinându-se că în mod corect şi
legal, prima instanţă a reţinut că în speţă, obiectul cererii îl constituie o
acţiune în reîncredinţare minori şi nu de stabilire domiciliu minori, întrucât
minorii au fost încredinţaţi pârâtei spre creştere şi educare prin decizia
civilă nr. 46 din 4 martie 2005 a Tribunalului Caraş Severin menţinută prin
decizia civilă nr. 155/14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a apreciat de instanţa de
apel că nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate a soluţiei pronunţate
întrucât nu există împrejurări care să se fi schimbat în mod esenţial de la
data pronunţării deciziei 46/2005 pentru a justifica reîncredinţarea minorilor în
raport de probele administrate, anchetele sociale efectuate la domiciliile părţilor,
depoziţii de martori, opinia minorului A.I.
Împotriva hotărârii pronunţate
de instanţa de apel a declarat recurs reclamantul A.P.G.
În motivarea recursului s-a
arătat în esenţă că i s-a respins apelul ca nefondat pe cu totul alt obiect de
reîncredinţare minori, ceea ce nu a solicitat, fiind ilegal recalificată acţiunea
Judecătoriei Roman.
Arată recurentul că prin
sentinţa civilă nr.194/2008 a Judecătoriei Moldova Nouă s-a declinat acţiunea
pe motivul de excepţie a necompetenţei teritoriale şi nicidecum nu s-a
calificat acţiunea pentru reîncredinţare minori.
Arată recurentul că instanţa
de apel a încercat să-i recalifice calea de atac şi apărătorul său nu şi-a îndeplinit
sarcinile de serviciu pentru a-i apăra interesele, concluziile depuse de avocat
fiind în defavoarea sa.
De asemenea, arată
recurentul că nu s-au depus fişele matricole ale lui AA.I. de la Şcoala
Bozieni, iar bunicii minorului nu s-au ocupat pentru eliberarea cărţii de
identitate pentru minor.
A solicitat recurentul ca
instanţa să se pronunţe pe stabilire domiciliu minori, întrucât are câştig de
cauză, iar în caz contrar se va adresa DIICOT Bucureşti pentru comiterea infracţiunilor
de iniţiere, organizare şi constituire de grup infracţional organizat, unde vor
fi cercetaţi toţi magistraţii judecători care nu au aplicat corect legea.
La
data de 21 mai 2012 a fost audiat în cauza minorul AS. în camera de consiliu
conform art.264 Cod civil.
Examinând cauza sub aspectul
motivelor de recurs invocate Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Recurentul este nemulţumit
de faptul că instanţa s-a pronunţat pe o acţiune având ca obiect reîncredinţarea
minorilor şi nu pe o acţiune având ca obiect stabilire domiciliu minori aşa cum
a solicitat.
Acest motiv de recurs nu a
fost reţinut întrucât în mod corect a apreciat instanţa de apel că în temeiul
art. 129 Cod pr. civilă care consacră principiul rolului activ al judecătorului,
s-a dispus de instanţa de fond calificarea juridică corectă a obiectului acţiunii
formulate de recurentul- reclamant.
Aceasta întrucât prin
decizia civilă nr. 46/4 martie 2005 a Tribunalului Caraş Severin, minorii
A.A.I. şi A.S.G. au fost încredinţaţi spre creştere şi educare intimatei-pârâte
din prezenta cauză, decizia rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 155/
14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
De aceea nu se va putea reţine
că s-ar fi recalificat ilegal acţiunea formulată aşa cum a susţinut recurentul.
La data de 21 mai 2012 a
fost audiat în cauză minorul A.S., care, conform procesului verbal de audiere a
arătat că nu 1-a văzut pe tatăl său de 10 ani, acesta neîncercând să-l vadă
niciodată pe el şi pe fratele său, nu i-a vizitat şi nu a încercat să ia legătura
cu ei.
A arătat şi că nu este de
acord să fie încredinţat tatălui său deoarece nu-1 cunoaşte, neexistând o legătură
între el şi tatăl său pe care nu 1-a văzut de 10 ani.
Potrivit art. 264 al.4 Codul
civil opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport de vârsta
şi gradul său de maturitate.
La dosar s-a depus şi foaia
matricolă privind pe minorul A.S.G. de la Şcoala cu clasele I-VIII Bozieni Neamţ
din care rezultă că acesta a urmat cursurile acestei şcoli în perioada
2005-2011.
Se va reţine că în prezent
minorul A.I. este major.
În raport de aceste aspecte
s-a apreciat că în mod corect instanţele anterioare au apreciat că acţiunea
formulată se impune a ii respinsă, nefiind în interesul minorului să fie reîncredinţat
spre creştere şi educare recurentului-reclamant, iar potrivit art. 263 al. l
Cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să
fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Celelalte motive de recurs
nu au fost analizate întrucât nu se încadrează printre cele prevăzute de art.
304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel, în baza art.312 Cod
pr. civilă, a respins recursul ca nefondat. | 
