avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Procedura stabilirii şi încadrării in condiţii deosebite de muncă
 
Ordinul nr. 50/1990
 
Întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în adeverinţa eliberata de fostul angajator revine exclusiv unităţii emitente, iar refuzul de valorificare a menţiunilor cuprinse în adeverinţă este lipsit de temei legal, întrucât adeverinţa supusa valorificării se bucura de prezumţia de validitate, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
 
Decizia civilă nr. 571/05.03.2012
 
Deliberând, în condiţiile art.256  Cod procedură civilă, asupra recursului de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T.A. sub nr.425/109/2011, la data de 21.01.2011, astfel cum a fost precizată la data de 27.04.2010, reclamantul C. P. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să  fie obligata aceasta să procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie  prin luarea în calcul a adeverinţei nr.219/19.02.2007 eliberata de S.C. Petrom S.A .- Zona ,,Peco” A.; adeverinţa nr.135/24.02.2010 eliberată de S.C. Petrom S.A. şi adeverinţa nr. 24/21.02.2011 eliberata de Ministerul Apărării Naţionale - Centrul Militar Judeţean A.
În motivarea acţiunii reclamantul  a arătat ca s-a adresat Casei Judeţene de Pensii A. cu o serie de cereri prin care a solicitat recalcularea drepturilor de pensie în raport de adeverinţele menţionate, însă pârâta a refuzat să-i valorifice aceste adeverinţe, fără nicio justificare.
Casa Judeţeană de Pensii A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, deoarece activitatea desfăşurata de contestator, în perioada 01.03.1978-01.02.1990 în meseriile de tehnician PM-PSI, nu se regăseşte în actele normative care reglementează încadrarea în grupe superioare de muncă, menţionate de unitate în adeverinţa nr.135/24.02.2010, iar sumele reprezentând majorări de salariu nu pot fi avute în vedere la determinare punctajului mediu anual, întrucât potrivit art.6 din acest act normativ, pentru  aceste  sume nu s-a datorat contribuţie de asigurări sociale.
  Prin sentinţa civilă nr.2130/09 noiembrie 2011, Tribunalul A. a admis în parte acţiunea precizată şi completată, formulată de contestator şi a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin luarea în calcul a perioadei 01.03.1978 - 01.02.1990 ca activitate desfăşurată în grupa a II-a de muncă. A fost respinsă în rest acţiunea.
  În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut în esenţă că, în condiţiile Legii nr.3/1977 contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limita de vârsta, iar prin cererile, înregistrate sub numerele: nr.67092/11.12.2007; nr.12346/24.03.2008; nr. 40129/12.05.2009; nr.34280/02.03.2010, a solicitat recalcularea drepturilor de pensie în raport de adeverinţele nr.219/19.02.2007 eliberata de S.C. Petrom S.A. - ,,Zona Peco”A.; adeverinţa nr.135/24.02.2010 eliberata de OMV Petrom S.A. şi adeverinţa nr.24/21.02.2011 eliberata de Ministerul Apărării Naţionale - Centru Militar Judeţean Argeş, însă, Casa Judeţeană de Pensii A. i-a comunicat reclamantului că, perioada  cuprinsă între 01.03.1978-01.02.1990, nu poate fi încadrata în grupa superioară de muncă, întrucât funcţia pe care a deţinut-o nu se regăseşte în actele normative precizate de unitate, iar sumele de care a beneficiat în perioada 15.02.1982-31.03.1984 şi 01.04.1984-30.06.1989 potrivit Decretului nr.46/1982 nu au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, deoarece art.6 din decret prevede ca pentru  aceste sume nu se datora contribuţie  pentru  asigurări sociale.
Potrivit adeverinţei nr.135/24.02.2010 eliberata de OMV Petrom S.A., în perioada de 01.03.1978-01.02.1990, reclamantul a desfăşurat activitate  încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 199/11.08.1994 a S.C. Peco Argeş S.A. în baza Ord. nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, iar în temeiul  juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, îl reprezintă Ord. nr.50/1990 art.3-6 al Ministerului Muncii, HG nr. 559/1990 şi Ord. Min.I. Ch. P. nr.969/1990 pct.5 din anexă.
Potrivit pct.15 din Decretul nr.50/1990 ,,dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupa I şi  II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilită de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.4 alin(2) şi (3) din O.U.G. nr.4/2005 coroborate cu dispoziţiile art.160 alin(5) şi art.161 alin(2) din Legea nr.19/2000, sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, au făcut  parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajelor, pot fi dovedite atât prin înscrierile existente în carnetele de muncă, cât şi prin adeverinţe (acte doveditoare) emise de foştii angajaţi întocmite conform legii.
În conţinutul adeverinţei nr.135/24.02.2010, emisă conform Ordinului M.M.F.E.S.nr.590/2008 privind procedura şi modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurata în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, s-a făcut precizarea că angajatul poartă întreaga răspundere pentru  valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie. Se mai menţionează în conţinutul adeverinţei că ,, unitatea a reţinut şi virat CAS şi pentru  pensia suplimentară în conformitate cu legislaţia în vigoare”.
Aşadar, adeverinţa nr.135/24.02.2010emisă de OMV Petrom S.A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond putând astfel fi valorificată, iar întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în aceasta   revine exclusiv unităţii emitente. Casa Judeţeană de Pensii A. nu poate cenzura conţinutul unei adeverinţe emise de către angajator, care cuprinde elemente ale raportului juridic de muncă privind condiţiile de muncă şi stagiu, utile în stabilirea drepturilor de pensie,  refuzul pârâtei de a valorifica menţiunile cuprinse în adeverinţă este abuziv şi lipsit de temei legal. În măsura în care aprecia că  actul doveditor prezentat de către reclamant atestă menţiuni neadevărate, pârâta avea posibilitatea de a se înscrie în fals, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.
În raport de aceste considerente, instanţa a apreciat că, activitatea desfăşurata de reclamant în grupa a II-a de muncă, în perioada 01.03.1978-01.02.1990, trebuie avuta în vedere de pârâtă la recalcularea drepturilor de pensie pentru  limită de vârstă ale reclamantului.
Cu privire la susţinerile reclamantului că, în mod nelegal, pârâta nu   i-a valorificat adresa nr. 24/21.02.2001 a Ministerului Apărării Naţionale – Centrul Militar Judeţean A., instanţa a reţinut că  respectiva adresa nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de Ordinul M.M.F.E.S. nr.590/2008.
Totodată,  adeverinţa nr.219/19.02.2007 emisă de S.C. Petrom S.A. – Zona ,,Peco” A. şi depusă de către reclamant la Casa Judeţeană de Pensii A. în vederea recalculării nu poate fi avută în vedere întrucât sporul menţionat în aceasta şi denumit retribuţie tarifară majorată, acordat în baza Decretului nr.46/1982 nu se regăseşte printre sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, prevăzut în mod expres în anexa la O.U.G. nr.4/2005.
Împotriva acestei sentinţe a  declarat recurs, în termen legal, intimata CASA JUDETEANA DE PENSII A., criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
Tribunalul A., fără temei legal a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului reclamant prin luarea in calcul a perioadei 01.01. 1978  - 01.02.1990 ca activitate desfăşurata in grupa a II - a de munca, potrivit adeverinţei nr.135/ 24.02.2010 eliberata de OMV PETROM  deoarece această perioada nu poate fi luata in calculul stagiului de cotizare realizat in grupa II de munca. Prin natura activităţii desfăşurate in perioada sus menţionata acesta nu putea sa lucreze in procent de 100 % din timpul efectiv in condiţii nocive, grele sau periculoase.
Activitatea desfăşurata de intimatul reclamant in funcţiile sus menţionate nu este prevăzuta in reglementările legale privind încadrarea in grupele superioare de munca, întrucât nu se încadrează in categoria celor cu condiţii deosebite de munca faţă de prevederile Ordinul MIChP nr.969/1990 pentru aplicarea in unităţile  subordonate Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice Hotărârilor Guvernului României nr.456 1990 si nr.559/1990  şi Ordinul nr. 50/1990 potrivit cu care,  nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete in care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile d microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc .) ".
Potrivit acestor acte normative pot beneficia de încadrare in grupe superioare de munca persoanele care desfăşoară activităţile cuprinse in anexele actelor normative respective, in condiţiile in care se certifica prin buletine de noxe de către Inspecţia pentru Protecţia Muncii si Direcţia de Sănătate Publica, existenta condiţiilor nocive la locul de munca al personalului ce se încadrează in grupa II de munca.
In concluzie, se solicită admiterea recursului recursul aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei, iar pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamant ca fiind netemeinică şi nelegală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
  Critica formulată de recurentă vizează aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale privind  procedura stabilirii şi încadrării in condiţii deosebite de muncă şi  este nefondată. 
Ordinul nr.50/1990 a fost abrogat prin Legea nr.19/2000, abrogată prin Legea nr.263/2010, însă perioada pentru care se solicită încadrarea în grupa de muncă intră sub incidenţa acestui act normativ, el având aplicabilitate în speţă potrivit principiului „tempus regit actum”.
Competenta de a nominaliza persoanele care se încadrează în grupele I si II de munca aparţine, potrivit pct.6 din Ordinul nr.50/1990, conducerii unitarilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile concrete în care si-au desfăşurat activitatea persoanele respective.
Esenţial pentru încadrarea activităţii unei persoane într-o anumita grupa de munca nu este numai funcţia deţinuta, ci si condiţiile de munca în care aceasta se desfăşoară, executarea ei în condiţii grele, nocive sau periculoase ducând la încadrarea în grupa a II-a de munca.
Recurenta pârâta nu are competenta de apreciere a categoriilor de personal care se încadrează în grupa a II-a de munca si nici a timpului efectiv lucrat în condiţii deosebite.
Adeverinţa nr. 135/24.02.2010,  eliberata de fostul angajator îndeplineşte condiţiile de forma si fond pentru a putea fi valorificata, indicându-se perioada în care reclamantul si-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţii emitente, perioada în care acesta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de munca, procentul de desfăşurare a activităţii în aceste condiţii. Adeverinţa poarta număr, data eliberării, denumirea unităţii, stampila acesteia, semnaturile persoanelor care angajează unitatea, temeiul legal al încadrării activităţii în grupa a II-a de munca.
Întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în adeverinţa eliberata de fostul angajator revine exclusiv unităţii emitente, iar refuzul de valorificare a menţiunilor cuprinse în adeverinţă este lipsit de temei legal, întrucât adeverinţa supusa valorificării se bucura de prezumţia de validitate, aţa cum corect a reţinut prima instanţă.
           Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat,  menţinându-se hotărârea recurată ca legala si temeinica.