avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Procedura insolvenţei. Titularul acţiunii în atragerea răspunderea organelor de conducere.
 
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 138
 
Legiuitorul a dat posibilitatea lichidatorului să aprecieze, potrivit convingerilor şi constatărilor proprii, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus societatea în stare de insolvenţă. În cazul în care lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere, este dată posibilitatea preşedintelui comitetului creditorilor, creditorului desemnat de adunarea creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, să formuleze o asemenea acţiune.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3739 din  20 iunie 2012.
          
Prin contestaţia  împotriva  raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului SC FD SRL înregistrată la data de 22.02.2012, contestatorul SC ATL IFN SA  a contestat raportul în ceea ce priveşte concluziile referitoare la inexistenţa faptelor din cele prevăzute la art.79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi anulate actele întocmite de debitor.
Prin sentinţa nr. 549 din  17 aprilie 2012 , Tribunalul Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia referitoare la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei. 
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  creditoarea SC AT L IFN SA, care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemenicie, susţinând că instanţa de fond nu a ţinut seama de contestaţia sa formulată împotriva raportului privind clauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă şi a documentelor existente la dosarul cauzei.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Susţinerile recurentei se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ., care are în vedere faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În ambele cazuri este avută în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material.
  În doctrină s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a dat posibilitatea lichidatorului să aprecieze, potrivit convingerilor şi constatărilor proprii, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus societatea în stare de insolvenţă. Tocmai de aceea, în cazul în care lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere, este dată posibilitatea preşedintelui comitetului creditorilor, creditorului desemnat de adunarea creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, să formuleze o asemenea acţiune.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041 şi 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
 
(Judecător Florentina Dinu)