Procedura insolvenţei. Titularul
acţiunii în atragerea răspunderea organelor de conducere.
Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, art. 138
Legiuitorul a dat posibilitatea
lichidatorului să aprecieze, potrivit convingerilor şi constatărilor proprii,
asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus societatea în stare de
insolvenţă. În cazul în care lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de
starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să
introducă acţiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere, este dată
posibilitatea preşedintelui comitetului creditorilor, creditorului desemnat de
adunarea creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea
creanţelor înscrise la masa credală, să formuleze o asemenea acţiune.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3739 din 20 iunie 2012.
Prin contestaţia împotriva
raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia
stării de insolvenţă a debitorului SC FD SRL înregistrată la data de
22.02.2012, contestatorul SC ATL IFN SA
a contestat raportul în ceea ce priveşte concluziile referitoare la
inexistenţa faptelor din cele prevăzute la art.79 şi art. 80 din Legea nr.
85/2006 pentru a fi anulate actele întocmite de debitor.
Prin sentinţa nr. 549 din 17 aprilie 2012 , Tribunalul Buzău – Secţia a
II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia
referitoare la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
apariţia stării de insolvenţă a debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe a
declarat recurs creditoarea SC AT L IFN
SA, care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemenicie, susţinând că
instanţa de fond nu a ţinut seama de contestaţia sa formulată împotriva
raportului privind clauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de
insolvenţă şi a documentelor existente la dosarul cauzei.
Examinând sentinţa recurată prin
prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au
incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea a
reţinut următoarele:
Susţinerile recurentei se
încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ., care are în
vedere faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost
dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În ambele cazuri este avută
în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material.
În
doctrină s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din
modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost
sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie
confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea.
Hotărârea a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la
textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau
spiritul lor, fie le-aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu
sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 138
alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dacă
administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este
cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă
de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării
creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor
desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această
acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Din aceste dispoziţii legale
rezultă că legiuitorul a dat posibilitatea lichidatorului să aprecieze, potrivit
convingerilor şi constatărilor proprii, asupra cauzelor şi împrejurărilor care
au condus societatea în stare de insolvenţă. Tocmai de aceea, în cazul în care lichidatorul
nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau
a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea în atragerea răspunderii
organelor de conducere, este dată posibilitatea preşedintelui comitetului
creditorilor, creditorului desemnat de adunarea creditorilor sau creditorului
care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală,
să formuleze o asemenea acţiune.
Pentru aceste considerente şi în
temeiul art. 3041 şi 312 C.proc.civ.,
Curtea a respins recursul ca nefondat.