Procedura insolvenţei. Plan de
distribuire. Contestaţie. Admisibilitate
Art.72 şi 74, art.123 din Legea nr. 85/2006
Creditorul G. I. nu a contestat
Planul de distribuire nr.251/19.09.2011, prin care creanţa sa totală de 133.652
lei (din care 96.900 lei sume aportate înainte de intrarea în procedura
insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după intrarea în procedura insolvenţei)
a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9, creanţe subordonate şi nici nu atacat
sentinţa nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă,
pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie
nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei sale la
punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.
Or, după intrarea în autoritate
de lucru judecat a sentinţei nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a
II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de
distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei
creditorului G.I. la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor
subordonate, acesta a contestat Planul de distribuire refăcut, nr.251/11.11.2011,
întocmite tocmai ca urmare a acestei sentinţe irevocabile.
(Decizia nr. 991/R-com/18 Aprilie
2012)
Prin sentinţa nr.1840/21
decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr.4068/90/2009, Tribunalul Vâlcea a
dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. D. S.R.L.,
iar prin sentinţa nr.140/25 ianuarie 2011 s-a dispus trecerea la procedura
falimentului şi dizolvarea societăţii debitoare.
În urma valorificării parţiale a
bunurilor din averea debitoarei la data de 14 noiembrie 2011 lichidatorul N. NS
SPRL a depus la dosar planul de distribuţie a fondurilor obţinute în etapa a
doua de valorificare.
Împotriva acestui plan a formulat
contestaţie creditorul G. I.
În motivarea contestaţiei s-a
arătat că reclamantul creditor a fost înscris în tabelul preliminar al
creanţelor cu suma de 96.090 lei reprezentând credite acordate debitoarei
anterior deschiderii procedurii. După trecerea la faliment creditorul a fost
trecut în tabelul suplimentar cu suma de 37.562 lei reprezentând împrumuturi
către debitoare după deschiderea procedurii.
Prin planul de distribuţie ce
face obiectul prezentului litigiu lichidatorul a apreciat că în ce priveşte
creanţa contestatorului aceasta se încadrează în totalitate la punctul 9 al
art.123 din Legea nr.85/2006 deşi creditele acordate după deschiderea
procedurii se încadrează la punctul 3 al art. 123 indiferent de calitatea
creditorului.
Creditorii B. M., S.C. T. IFN
S.R.L. şi B.R.D.- Sucursala Vâlcea precum şi lichidatorul au solicitat
respingerea contestaţiei arătând că
încadrarea efectuată de către lichidator a fost corectă.
Tribunalul Vâlcea, Secţia a II-a
civilă, prin sentinţa nr.307/6 februarie 2012, a admis contestaţia
şi a dispus anularea planului de distribuţie din 14 noiembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul
a reţinut următoarele:
Contestatorul figurează în
tabelul preliminar cu suma de 96.090 lei contravaloare aport propriu iar în
tabelul suplimentar cu suma de 133.652 lei , sumă cu care figurează şi în
tabelul definitiv consolidat.
Deşi potrivit art.72 şi 74 din
Legea nr. 85/2006 tabelul creditorilor trebuie să cuprindă printre altele şi
prioritatea, adică rangul de preferinţă prevăzut de art.123, lichidatorul a
menţionat în tabelele creditorilor numai calitatea creanţei (garantată,
chirografară, bugetară etc.) fără a preciza şi rangul de preferinţă.
Prin planul de distribuţie atacat
lichidatorul precizează ordinea de prioritate, creanţa contestatorului fiind
încadrată în totalitate la punctul 9 al art.123 cu motivarea că creditorul este
unic asociat al debitoarei.
Or, a arătat tribunalul, suma
pretinsă de către creditor este compusă din două creanţe cu regim distinct,
suma de 96.090 lei creditări anterioare deschiderii procedurii şi suma de
37.562 lei creditări ulterioare deschiderii procedurii, aspect recunoscut de
ceilalţi creditori şi de către lichidator aşa după cum rezultă din preambulul
hotărârii.
Potrivit art.123 din Legea
nr.85/2006, creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile
aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând
din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii se înscriu
la punctul 3 din ordinea de prioritate a plăţilor prevăzută de acest articol de
lege. Punctul 3 al art.123 nu distinge după natura creanţei şi calitatea
titularului ei ci după momentul naşterii dreptului de creanţă şi anume ulterior
deschiderii procedurii; în consecinţă orice creanţă născută din creditări
ulterioare deschiderii procedurii se înscrie la punctul 3 al art.123 fără
distincţie dacă împrumutul este acordat de un terţ sau de un asociat al
debitoarei.
În consecinţă, cum distribuţia nu
respectă ordinea de prioritate prevăzută de art.123 din Legea nr.85/2006, în
temeiul art.122 din aceeaşi lege tribunalul a admis contestaţia şi a anulat
planul de distribuţie.
S-a apreciat de către judecătorul
sindic că, deşi acest plan a fost întocmit în urma anulării altei distribuţii
prin sentinţa nr.1789/3 octombrie 2011 pronunţată în dosarul de insolvenţă,
hotărârea anterioară nu a statuat şi asupra creanţei contestatorului din
prezenta cauză, instanţa nefiind învestită în acest sens.
Împotriva sentinţei
nr.307/6.02.2012 a formulat recurs lichidatorul judiciar Nicom NS SPRL
Rm.Vâlcea, criticând-o în sensul ca fiind dată cu aplicarea eronată a
prevederilor art.123 din Legea nr.85/2006, privind distribuirea creanţelor,
care la punctul 9 „creanţe subordonate” nominalizează creanţele asociaţilor
debitoarei, aceştia putându-se îndestula numai după satisfacerea celorlalţi
creditori.
În dezvoltarea motivului de recurs
se arată că lichidatorul judiciar a susţinut netemeinicia contestaţiei
formulate de G. I., invocând prevederile art.123 pct.9 „creanţe subordonate”,
în care se încadrează „creanţele acordate persoanei juridice debitoare de către
un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social (...)”,
solicitând respingerea contestaţiei, însă instanţa de judecată a reţinut că
suma de 37.562 lei, aportată debitoarei D. S.R.L., după intrarea în insolvenţă
de către asociatul unic G. I. se încadrează în prevederile art.123 pct.3,
dispunând anularea Planului de distribuire nr.251/11.11.2011, întocmit în baza
sentinţei nr.1789/3.10.2011.
Recurentul susţine că G. I. nu a
contestat Planul de distribuire etapa II-a faliment, nr.251/19.09.2011, prin
care creanţa sa totală de 133.652 lei (din care 96.900 lei sume aportate
înainte de intrarea în procedura insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după
intrarea în procedura insolvenţei) a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9,
creanţe subordonate, ci a contestat Planul de distribuire refăcut,
nr.251/11.11.2011, care a avut la bază sentinţa nr.1789/3.10.2011, rămasă
definitivă şi irevocabilă, care a validat Planul de distribuire prin care
creanţa contestatarului a fost evidenţiată la art.123 pct.9 din Legea nr.85/2006.
Prin decizia nr.991/R-Com
din 18 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a
civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul formulat
de lichidatorul judiciar N. NS SPRL RM.VÂLCEA, lichidator judiciar al
debitoarei S.C. D. S.R.L., împotriva sentinţei nr.307/6.02.2012, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr.4068/90/2009/a3,
intimată fiind debitoarea S.C. D. S.R.L. şi contestatorul G.I. A fost
modificată sentinţa în sensul respingerii contestaţia la planul de distribuire.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a
reţinut că, obiectul prezentei cauze îl formează contestaţia la planul de
distribuire fonduri etapa II depus la dosarul cauzei la data de 14.11.2011 de
către lichidator, plan întocmit ca urmare a anulării, prin sentinţa
nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de
către judecătorul sindic, a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011.
Prin această sentinţă,
judecătorul sindic a statuat cu privire la creanţa creditorului G. I.,
contestator în prezenta cauză, că aceasta „provine dintr-un împrumut acordat
debitoarei prin contractul de împrumut din 8.08.2009. Cum creditorul G. I. era
la momentul împrumutului asociatul unic al debitoarei (aşa cum este de altfel
şi în prezent) creanţa acestuia se plasează în ordinea de repartiţie la punctul
9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.”
Judecătorul sindic a mai reţinut:
„creanţele creditorilor B. M. şi SC P. SRL trebuiau plasate la punctul 8 şi
plătite numai după achitarea integrală a creanţelor de la punctul 7, iar
creanţa creditorului G. I. trebuie plasată la punctul 9 al art.123”.
Creditorul G. I. nu a contestat
Planul de distribuire nr.251/19.09.2011, prin care creanţa sa totală de 133.652
lei (din care 96.900 lei sume aportate înainte de intrarea în procedura
insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după intrarea în procedura insolvenţei)
a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9, creanţe subordonate şi nici nu atacat
sentinţa nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă,
pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie
nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei sale la
punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.
Împotriva acestei sentinţe au
formulat recurs creditorii B. M. şi B.R.D. Groupe Societe Generale S.A., iar
prin decizia nr.239/R-COM/30.01.2012 recursul a fost respins, cu substituirea
motivării judecătorului sindic, însă sub alte aspecte decât cele vizând
înscrierea creanţei creditorului G. I. la punctul 9 al art.123, respectiv în
categoria creanţelor subordonate, aspect necontestat şi care astfel a intrat în
puterea lucrului judecat.
Or, după intrarea în autoritate
de lucru judecat a sentinţei nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a
II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de
distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei
creditorului G.I. la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor
subordonate, acesta a contestat Planul de distribuire refăcut,
nr.251/11.11.2011, întocmite tocmai ca urmare a acestei sentinţe irevocabile.
Prin urmare, în mod netemeinic
s-a apreciat de către judecătorul sindic că sentinţa nr.1789/3.10.2011 nu a
statuat şi asupra creanţei contestatorului din prezenta cauză, instanţa nefiind
învestită în acest sens.
Pentru aceste motive, în baza
art.312 alin.2 C.proc.civ., a fost admis recursul şi a fost modificată
sentinţa, în sensul că a fost admis recursul şi modificată sentinţa în sensul
respingerii contestaţia la planul de distribuire.