Onorariu de avocat. Micsorare de către instanță. Criterii. Partea care a câstigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Curtea de Apel Cluj, Secţia a Il-a civilă, de
contencios administrativ şi fiscal, decizia
nr.
1625 din 29 februarie 2012
Prin
sentinţa civilă nr. 1102 din data de 01.11.2011, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud
s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria
Municipiului Bistriţa invocată de această pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a respins
acţiunea formulată de reclamanta B.L.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului
Bistriţa, ca neîntemeiată.
A fost
obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de
250 lei.
În privinţa
cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, este real că, întrucât a căzut
în pretenţii, reclamantul este obligat a suporta, în temeiul art. 274 C.pr.civ.,
cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte, sens în care a admis
cererea formulată de către pârâtă, însă, având în vedere criteriile prevăzute
de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv valoarea pricinii şi munca îndeplinită
de avocat (trebuie făcută sublinierea existenţei mai multor dosare pe rolul
acestei instanţe similare cu prezentul dosar şi în care apărările formulate de
pârâtă sunt identice) instanţa a micşorat onorariul avocaţial ce a fost pus în
sarcina reclamantului, de la suma de 620 lei, rezultată din chitanţa depusă la
dosar, la suma de 250 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta PRIMARIA
MUNICIPIULUI BISTRIŢA solicitând admiterea
recursului si modificarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii
paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
Cu toate ca
s-a respins actiunea reclamantului, Instanta de fond a redus cuantumul
cheltuielilor de judecata in mod nejustificat.
Instanta de
fond, pe buna dreptate a respins ca neîntemeiata actiunea civila formulata de
reclamant.
Instanta de
fond nu era indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu
clientul sau, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistentei
juridice, iar pe de alta parte plata onorariului si, eventual, a altor
cheltuieli, intrucat acestea nu pot fi stanjenite sau controlate, direct sau
indirect, de nici un organ al statului.
Prin urmare,
in mod gresit, instanta de fond a facut in cauza aplicarea dispozitiilor art.
274 pct. 1 si 3 din Codul de procedura civila si a redus, prin apreciere,
cheltuielile judiciare privind onorariul convenit de avocat cu clientul sau.
Conform
dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea
profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi
stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar
in conformitate cu art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat,
onorariul se stabileste prin negociere, fiind totodata exclusa obligatia
avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu,
convenite cu clientul sau.
De asemenea,
in art. 95 din statut s-a stabilit ca reclamatiile si contestatiile privind
onorariile si cheltuielile facute in interesul clientului se solutioneaza
potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adica de
consiliul baroului, deciziile acesteia putand fi atacate prin plangere la
Comisia permanenta, a carei solutie este definitiva.
In
aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat
valoarea pricinii, cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca
presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum
complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, nu
este justificata reducerea onorariului achitat de parte avocatului sau, mai
ales ca acţiunea a fost respinsa in intregime.
Faptul ca
avocatul a determinat, exclusiv in limitele prerogativelor legale si statutare,
conferite profesiei de avocat, solutionarea cererii "la numai doua
termene" nu reprezinta un motiv de reducere a onorariului avocatial,
diligenta profesionala a aparatorului paratei conducand la solutionarea cererii
intr-un timp foarte scurt.
Onorariul a
fost stabilit inter partes conform art. 132
din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin.
3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate
pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;
natura, noutate a si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza;
imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat
sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare
poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietate a,
titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea
avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul,
complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute
pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia
financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat
de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale
performante.
Textul de
lege mentionat permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile
avocatilor ori de eate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata
de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat. Textul face referire
si la "tabloul onorariilor minimale", care nu mai exista in prezent,
trimiterea fiind astfel superflua.
În speţă
onorariul apărătorului pârâtului, recurent de faţă, a fost de 500 lei, plus TVA
120 lei, în total 620 lei conform dovezilor depuse la dosar, iar instanţa l-a
redus considerându-l ca nepotrivit si fără ca instanţa să motiveze care a fost
valoarea la care s-a raportat si fara a lua in calcul munca avocatului.
Pentru
aceste considerente solicită admiterea recursului si modificarea in parte a
hotararii atacate in sensul obligarii paratei la plata tuturor cheltuielilor de
judecata la fond.
In drept
s-au invocat prevederile art. 304 pct.7, 8 si 9 C.Pr.Civ.
Cu
cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat pentru recurs.
Judecătorii
au însă dreptul, potrivit art.274 alin. (3) Cod procedură civilă, să mărească
sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de
mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Totodată,
practica în această materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează în
sensul că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor
cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi
caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva
României, Stere şi alţii împotriva României, Raicu împotriva României).
În acelaşi
sens dispune şi decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curţii Constituţionale,
prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Contrar
susţinerilor recurentei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) Cod
procedură civilă nu s-au încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În
realitate, dispoziţiile legii privind organizarea şi exercitarea profesie de
avocat menţionate consacră principiul obligativităţii respectării contractului
de asistenţă judiciară şi sunt aplicabile exclusiv părţilor contractante.
Prin
reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a
pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi
nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci
doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie
suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a
pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca
orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispoziţiile
art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea
abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi
client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea
litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
În ceea ce
priveşte decizia nr. 367/2008 a Curţii Constituţionale, aceasta nu consacră o
revenire a instanţei de contencios constituţional asupra propriei
jurisprudenţe, ci priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă.
Referitor la
jurisprudenţa C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe
care îl degajă şi anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces
urmează să fie recuperate de partea care are câştig de cauză numai în măsura în
care constituie cheltuieli necesare, reale şi rezonabile.
Proporţionalitatea
onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată
de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei
de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocaţial, astfel încât
acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului
litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de faţă.
Faţă de aceste considerente, în
baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de
pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BISTRIŢA împotriva sentinţei civile nr. 1102 din
1.11.2011, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care o va menţine în întregime.
(Judecător Maria Hrudei) | 
