avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Obligatie de a face. Branşament de apă aflat pe o proprietate, deservind şi proprietatea vecină. Obligarea la reluarea furnizării apei
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 229/R din 24 ianuarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 13532/21.06.2012 pronuntată de Judecătoria Cluj­Napoca a fost respinsă exceptia lipsei calitătii procesuale a reclamantului M.V., invocată de pârâtii B.V. şi M.G..
A fost admisă, în parte, actiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâtii
B.V. şi M.G. şi în consecintă, au fost obligati pârâtii la reluarea furnizării apei curente la imobilul reclamantului din Cluj­Napoca str. K. fost respins restul pretentiilor cu privire la obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii.
Prin aceeaşi sentintă a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâtii B.V. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Someş SA şi reclamantul M.V., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, pentru cererea de obligare la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta şi a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâtii B.V. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi reclamantul M.V., ca inadmisibilită pentru cererile în constatare .
A fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâtii B.V. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi reclamantul M.V. ca neîntemeiată, pentru cererea de obligare la despăgubiri.
Au fost obligati pârâtii la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată partiale.
Pentru a se pronunta această hotărâre, instanta a retinut următoarele:
Prin încheierea din data de 08.03.2012, instanta a admis exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantilor reconventionali în a solicita obligarea Companiei de Apă Someş şi a pârâtului reconventional de a încheia contract de furnizare a apei, pârâtii nefiind titularii dreptului în raportul juridic dedus judecătii, cererea reconventională privind obligarea pârâtului M.V. să procedeze la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta SC COMPANIA DE APA SA va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanta a admis exceptia inadmisibilitătii cererilor în constatare fată de disp. art. 111 Cod proc.civ., raportat la împrejurarea că există o actiune în realizare la îndemâna părtilor, nu o actiune în constatare, caz în care oricum nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt, ci se pot formula cereri cu privire la existenta sau inexistenta unui drept, prin urmare, cererea de a se constata că pârâtul M.V. nu detine contract de furnizare a apei potabile pentru locuinta sa şi de a se constata că pârâtul M.V. a procedat la conectarea ilegală la sursa de apă, vor fi respinse ca inadmisibile pe calea actiunii în constatare.
Instanta a retinut că în privinta cererii formulată de pârâta B.V., privind obligarea Companiei de Apă la depunerea contractului de furnizare a apei potabile împreună cu documentatia tehnică aferentă pentru pârâtul M.V., s­a precizat că se sustine ca cerere în probatiune.
Cât priveşte exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului instanta a retinut că printre conditiile de exercitare a actiunii civile se numără şi calitatea procesuală, care presupune existenta unei identităti între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. Atât la formularea actiunii, cât şi pe parcursul judecătii, reclamantul este obligat să facă dovada calitătii procesuale active.
Instanta a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză raportat la împrejurarea că a făcut dovada că este proprietarul locului de consum în privinta căruia se sustine că a fost sistată furnizarea apei curente. Prin urmare, exceptia invocată a fost respinsă.
Prin sentinta civila nr. 5060/8.06.2007 pronuntata de Judecătoria Cluj­Napoca a fost admisa actiunea civila formulata de reclamantul M.V. in contradictoriu cu pârâtii din prezenta cauza si s­a dispus sistarea partiala a stării de coproprietate asupra contractiei existente pe terenul înscris in CF nr. 22498 Cluj­Napoca in natura, prin formarea a doua unităti locative.
Prin ordonanta preşedintială nr. 8400/17.05.2011 pronuntata de Judecătoria Cluj­Napoca, au fost obligati pârâtii B.V. si M.G. sa reia furnizarea de apa curenta către reclamantul M.V., sub sanctiunea de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la solutionarea irevocabila a actiunii civile ce face obiectul prezentului dosar. In considerentele ordonantei s­a retinut ca cei doi pârâti au sistat furnizarea de apa către intimatul M.V. (motivat de neachitarea facturilor emise pentru plata apei furnizate), lipsind astfel intimatul de apa curenta, adică de o utilitate esentială pentru desfăşurarea unei vieti decente. Recursul declarat împotriva ordonantei preşedintiale mentionate a fost respins prin decizia civila nr.670/28.06.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj.
Instanta a retinut că reclamantul şi pârâtii au proprietăti învecinate, rezultate din sistarea indiviziunii asupra unei proprietăti, iar branşamentul de apă ce alimentează cele două proprietăti se află pe terenul pârâtilor, singurii care au acces la robinetul care închide şi deschide racordarea la apă. Această împrejurare rezultă atât din înscrisurile de la dosar cât şi din recunoaşterile pârâtilor la interogatoriu.
Reclamantul a făcut dovada că a întreprins demersuri pentru realizarea unui branşament separat pentru proprietatea sa, aşa cum rezultă şi din adresa de la fila 28 emisă de SC Compania de Apă SA, iar martorul D.I., vecin cu imobilele părtilor, a declarat că reclamantul, motivând că pârâtii au sistat furnizarea cu apă curentă la proprietatea acestuia, s­a aprovizionat cu apă de pe proprietatea martorului, cu permisiunea acestuia din urmă.
În cauză s­a dovedit că pârâtii au sistat furnizarea cu apă curentă după cum o şi recunosc, invocând neplata consumului de apă de către pârât.
Pârâtii nu au produs vreo probă în sensul celor afirmate prin cererea reconventională şi nici nu s­a făcut dovada că au notificat sau formulat vreo cerere în pretentii cu privire la contravaloarea consumului, conditii în care nu se justifică întreruperea furnizării unei utilităti esentiale cum este apa curentă, astfel că atitudinea lor apare ca exercitare abuzivă a drepturilor lor.
Pe de altă parte instanta a retinut că nici reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii conditiilor cumulative pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat prin fapta pârâtilor de a opri furnizarea cu apă curentă. Aceasta, în conditiile în care pentru reglementarea situatiei, toate părtile trebuie să­şi dea concursul, iar reclamantul nu a dovedit prejudiciul şi întinderea lui.
Daunele morale au fost apreciate ca reprezentând atingerea adusă existentei fizice a persoanei, integritătii corporale şi sănătătii, cinstei, demnitătii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabilă. Cum în cauza dedusă judecătii, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanta a respins cererea reconventională de obligare a reclamantului ­pârât reconventional la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 476/A/17.10.2012 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentintei civile nr. 13532/21.06.2012 pronuntată de Judecătoria Cluj­Napoca, care a fost mentinută în totul.
Pentru a pronunta această decizie, tribunalul a retinut că o mare parte din memoriul cuprinzând motivele de apel, mai exact actele cuprinse în paginile 4­6, constituie motive în sustinerea primului petit, având ca obiect obligarea pârâtilor la reluarea furnizării apei. Având în vedere că acest petit a fost admis, criticile sunt lipsite de obiect, ori din cuprinsul sentintei rezultă indiscutabil împrejurarea că instanta s­a pronuntat asupra cererii legate de obligarea pârâtilor la furnizarea apei in locuinta reclamantului.
Chiar dacă prima critică ar fi fost găsită întemeiată, nu s­ar fi impus anularea sentintei in privinta întregii solutii dată de instantă actiunii reclamantului, ci doar in privinta solutiei dată petitului al doilea.
În ce priveşte critica dată solutiei având ca obiect daunele morale, instanta a apreciat­o ca fiind neîntemeiată.
Instanta a retinut corect împrejurarea că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit, căci pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficientă dovedirea existentei unui prejudiciu. ci şi întinerea acestuia.
Chiar şi prejudiciile morale trebuie probate, nefiind suficient pentru a dispune obligarea la 5000 euro despăgubiri, cât pretinde reclamantul, bazat exclusiv pe prezumtia că în general lipsa apei creează disconfort.
Sub acest aspect, reclamantul trebuia să probeze de exemplu ce cantitate de apă folosea anterior sistării furnizării apei, ce activităti consumatoare de apă avea, ce cantitate de apă aducea de la martorul D.I., cu ce frecventă.
În plus, fără a nega comportamentul abuziv al pârâtilor, retinut deja in sentintă, şi reclamantul avea posibilitatea să rezolve mult mai devreme situatia lipsei de apă, prin realizarea unui branşament separat de apă separat, care să asigure furnizarea apei in locuinta sa, cu contor separat de cel al pârâtilor.
Împrejurarea că a făcut primele demersuri in acest sens abia in iunie 2011, duce la concluzia că situatia cu care s­a confruntat nu i­a cauzat atâta disconfort pe cât pretinde. Aceste demersuri sau fost foarte neconvingătoare, şi au constat în aprobarea unei separări de branşament.
Din cuprinsul adresei nr. 13809 din 23.06.2011 emisă de Compania de Apă Someş institutia solicitată a comunicat că a emis solicitantului avizul de principiu nr. 13195 din 09.06.2011.
Deşi a primit acest acord de principiu pentru separarea de branşare, la dosar nu s­au depus dovezi din care să rezulte că s­a realizat branşarea separată a locuintei reclamantului.
Critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât instanta a analizat global îndreptătirea la cheltuieli de judecată a părtii care a câştigat partial litigiul. Raportat la întregul litigiu şi la partea în care reclamantul a fost câştigător, instanta a apreciat că acesta este îndreptătit la suma de 2200 lei din totalul cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate. Nu este obligatoriu ca instanta să facă o defalcarea pe fiecare categorie a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului, cu consecinta obligării pârâtilor la plata daunelor mortale în cuantum de 5000 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plătii şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurentul a arătat că în cauză este vorba de un prejudiciu moral constând în afectarea standardului său de viată şi a familiei sale, umilinta la care a fost supus el şi familia lui ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de pârâti şi nu în ultimul rând în efortul fizic suplimentar pe care l­a depus pentru a­şi asigura apa potabilă necesară trebuintelor familiei şi gospodăriei lui.
În ce priveşte întinderea prejudiciului, recurentul a arătat că acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, dar instanta urmează să­l aprecieze în aşa fel încât suma acordată să constituie o satisfactie echitabilă.
Recurentul a mai arătat că prin probele administrate în cauză declaratia martorului D.I., actele depuse la dosarul cauzei, a dovedit producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorilor, motiv pentru care instantele de fond în mod greşit au respins ca nedovedit în ceea ce priveşte prejudiciul suferit şi întinderea acestuia, capătul de actiune având ca obiect obligarea pârâtilor la plata daunelor morale.
În finalul declaratiei de recurs reprezentantul recurentului a arătat că solutiile pronuntate de instanta de fond şi apel contravin dispozitiilor art. 998­999 C. civi coroborate cu practica C.E.D.O., care instituie obligatia pentru partea care solicită acordarea daunelor morale să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorilor, ceea ce în spetă s­a demonstrat prin scriptele care se găsesc la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă intimatii s­au opus admiterii recursului, arătând că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea obtinerii unui prejudiciu, că nimeni nu poate invoca în apărare acte normative străine de relatia socială ce face obiectul cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat şi în consecintă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să­l respingă pentru următoarele considerente:
În spetă obiectul actiunii l­a constituit obligarea pârâtului la reluarea furnizări apei curente la imobilul proprietatea reclamantilor situat în Cluj­Napoca str. K. apartamentul 1, obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii şi la plata daunelor morale.
Primul capăt al actiunii a fost admis, retinându­se că s­a dovedit faptul că pârâtii au sistat furnizarea de apă curentă motivat pe faptul că reclamantii nu au achitat contravaloarea consumului de apă aferent imobilului lor.
Recurentul sustine că prin fapta lor pârâtii i­au cauzat un prejudiciu morale, constând în afectarea standardului de viată prin lipsa apei curente şi a efortului fizic, suplimentar pe care l­a depus pentru a asigura apa potabilă necesară gospodăriei sale.
În principiu, abuzul de drept apare atunci când titularul unui drept subiectiv îl exercită cu rea credintă pentru a vătăma pe cineva. Abuzul de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil, iar răspunderea civilă se solutionează după regulile acestuia, presupunând întrunirea cumulativă a conditiilor derivate din interpretarea art. 998 – 999 C. civil, adică existenta unui prejudiciu, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenta vinovătiei, care în cazul abuzului de drept, poate fi doar în forma intentiei.
În concret, prin raportare la datele din cauză, legal a considerat tribunalul că o rezolvare favorabilă a cererii reclamantului impune verificarea acestor conditii. Astfel s­a constatat că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit, pe care nu l­a indicat concret, iar în ce priveşte fapta ilicită, care trebuie să fie săvârşită cu rea vointă, s­a retinut că sistarea apei curente de către pârât s­a făcut, fără a nega comportamentul abuziv al acestuia, urmare faptului că reclamantul nu şi­a plătit contravaloarea consumului de apă aferent gospodăriei sale.
Nu în ultimul rând, în continuarea verificării aceloraşi conditii, instanta a mai retinut că reclamantul avea posibilitatea să rezolve problema lipsei de apă în conditiile în care Compania de Apă Someş i­a comunicat avizul de principiu, încă din data de 9 iunie 2011, dar reclamantul nu a făcut nici un demers pentru a realiza branşarea separată a locuintei sale la conducta de apă.
Nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensatie bănească , ci numai acela de o anumită gravitate, în conditiile faptului prejudiciabil. Trebuie, aşadar, să existe indicii referitoare la existenta prejudiciului care să permită judecătorului să aprecieze valoarea daunelor, declaratia martorului D.I., invocată de recurent, nefiind edificatoare în acest sens.
În concluzia celor retinute, curtea constată că hotărârea instantei de apel este legală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile răspunderii civile, motiv pentru care, în baza art. 304 pct.9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge recursul reclamantului.
Motivele de recurs care privesc temeinicia deciziei atacate, respectiv cele privind aprecierea probelor administrate în cauză şi modul în care instanta a stabilit situatia de fapt în functie de probele administrate, (declaratia martorului D.I., a scriptelor depuse la dosar), nu mai pot fi analizate de instanta de recurs în conditiile în care art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. a fost abrogat.