Obligatie de a face. Branşament de apă aflat pe o
proprietate, deservind şi proprietatea vecină. Obligarea la reluarea furnizării
apei
Curtea de Apel
Cluj, Sectia Ia civilă, decizia civilă nr. 229/R din 24 ianuarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 13532/21.06.2012 pronuntată de
Judecătoria ClujNapoca a fost respinsă exceptia lipsei calitătii procesuale a
reclamantului M.V., invocată de pârâtii B.V. şi M.G..
A fost admisă, în parte, actiunea formulată de reclamantul M.V. în
contradictoriu cu pârâtii
B.V.
şi M.G. şi în consecintă, au fost obligati pârâtii la reluarea furnizării apei
curente la imobilul reclamantului din ClujNapoca str. K. fost respins restul
pretentiilor cu privire la obligarea pârâtilor la plata daunelor cominatorii.
Prin aceeaşi sentintă a fost respinsă cererea reconventionala
formulată de pârâtii B.V. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă
Someş SA şi reclamantul M.V., ca fiind formulată de persoane fără calitate
procesuală activă, pentru cererea de obligare la încheierea contractului de
furnizare a apei cu pârâta şi a fost respinsă cererea reconventionala formulată
de pârâtii B.V. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi
reclamantul M.V., ca inadmisibilită pentru cererile în constatare .
A fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâtii B.V.
şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi reclamantul M.V.
ca neîntemeiată, pentru cererea de obligare la despăgubiri.
Au fost obligati pârâtii la plata sumei de 200 lei cheltuieli de
judecată partiale.
Pentru a se pronunta această hotărâre, instanta a retinut
următoarele:
Prin încheierea din data de 08.03.2012, instanta a admis exceptia
lipsei calitătii procesuale active a reclamantilor reconventionali în a
solicita obligarea Companiei de Apă Someş şi a pârâtului reconventional de a
încheia contract de furnizare a apei, pârâtii nefiind titularii dreptului în
raportul juridic dedus judecătii, cererea reconventională privind obligarea
pârâtului M.V. să procedeze la încheierea contractului de furnizare a apei cu
pârâta SC COMPANIA DE APA SA va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană
fără calitate procesuală activă.
Instanta a admis exceptia inadmisibilitătii cererilor în constatare
fată de disp. art. 111 Cod proc.civ., raportat la împrejurarea că există o
actiune în realizare la îndemâna părtilor, nu o actiune în constatare, caz în
care oricum nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt, ci se pot
formula cereri cu privire la existenta sau inexistenta unui drept, prin urmare,
cererea de a se constata că pârâtul M.V. nu detine contract de furnizare a apei
potabile pentru locuinta sa şi de a se constata că pârâtul M.V. a procedat la
conectarea ilegală la sursa de apă, vor fi respinse ca inadmisibile pe calea
actiunii în constatare.
Instanta a retinut că în privinta cererii
formulată de pârâta B.V., privind obligarea Companiei de Apă la depunerea
contractului de furnizare a apei potabile împreună cu documentatia tehnică
aferentă pentru pârâtul M.V., sa precizat că se sustine ca cerere în
probatiune.
Cât priveşte exceptia lipsei calitătii procesuale active a
reclamantului instanta a retinut că printre conditiile de exercitare a actiunii
civile se numără şi calitatea procesuală, care presupune existenta unei
identităti între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului
afirmat. Atât la formularea actiunii, cât şi pe parcursul judecătii,
reclamantul este obligat să facă dovada calitătii procesuale active.
Instanta a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă
în cauză raportat la împrejurarea că a făcut dovada că este proprietarul
locului de consum în privinta căruia se sustine că a fost sistată furnizarea
apei curente. Prin urmare, exceptia
invocată a fost respinsă.
Prin sentinta civila nr. 5060/8.06.2007 pronuntata de Judecătoria
ClujNapoca a fost admisa actiunea civila formulata de reclamantul M.V. in
contradictoriu cu pârâtii din prezenta cauza si sa dispus sistarea partiala a
stării de coproprietate asupra contractiei existente pe terenul înscris in CF
nr. 22498 ClujNapoca in natura, prin formarea a doua unităti locative.
Prin ordonanta preşedintială nr. 8400/17.05.2011 pronuntata de
Judecătoria ClujNapoca, au fost obligati pârâtii B.V. si M.G. sa reia
furnizarea de apa curenta către reclamantul M.V., sub sanctiunea de daune
cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la solutionarea
irevocabila a actiunii civile ce face obiectul prezentului dosar. In
considerentele ordonantei sa retinut ca cei doi pârâti au sistat furnizarea de
apa către intimatul M.V. (motivat de neachitarea facturilor emise pentru plata
apei furnizate), lipsind astfel intimatul de apa curenta, adică de o utilitate
esentială pentru desfăşurarea unei vieti decente. Recursul declarat împotriva
ordonantei preşedintiale mentionate a fost respins prin decizia civila
nr.670/28.06.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj.
Instanta a retinut că reclamantul şi pârâtii au proprietăti
învecinate, rezultate din sistarea indiviziunii asupra unei proprietăti, iar
branşamentul de apă ce alimentează cele două proprietăti se află pe terenul
pârâtilor, singurii care au acces la robinetul care închide şi deschide
racordarea la apă. Această împrejurare rezultă atât din înscrisurile de la dosar
cât şi din recunoaşterile pârâtilor la interogatoriu.
Reclamantul a făcut dovada că a întreprins demersuri pentru
realizarea unui branşament separat pentru proprietatea sa, aşa cum rezultă şi
din adresa de la fila 28 emisă de SC Compania de Apă SA, iar martorul D.I.,
vecin cu imobilele părtilor, a declarat că reclamantul, motivând că pârâtii au
sistat furnizarea cu apă curentă la proprietatea acestuia, sa aprovizionat cu
apă de pe proprietatea martorului, cu permisiunea acestuia din urmă.
În cauză sa dovedit că pârâtii au sistat furnizarea cu apă
curentă după cum o şi recunosc, invocând neplata consumului de apă de către
pârât.
Pârâtii nu au produs vreo probă în sensul celor afirmate prin
cererea reconventională şi nici nu sa făcut dovada că au notificat sau
formulat vreo cerere în pretentii cu privire la contravaloarea consumului,
conditii în care nu se justifică întreruperea furnizării unei utilităti
esentiale cum este apa curentă, astfel că atitudinea lor apare ca exercitare
abuzivă a drepturilor lor.
Pe de altă parte instanta a retinut că nici reclamantul nu a făcut
dovada îndeplinirii conditiilor cumulative pentru acoperirea prejudiciului
moral cauzat prin fapta pârâtilor de a opri furnizarea cu apă curentă. Aceasta,
în conditiile în care pentru reglementarea situatiei, toate părtile trebuie săşi
dea concursul, iar reclamantul nu a dovedit prejudiciul şi întinderea lui.
Daunele morale au fost apreciate ca reprezentând atingerea adusă
existentei fizice a persoanei, integritătii corporale şi sănătătii, cinstei,
demnitătii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de
despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele
morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor
morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de
cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabilă. Cum în cauza dedusă
judecătii, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost
dovedite, instanta a respins cererea reconventională de obligare a
reclamantului pârât reconventional la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 476/A/17.10.2012 a
Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul
M.V. împotriva sentintei civile nr. 13532/21.06.2012 pronuntată de Judecătoria
ClujNapoca, care a fost mentinută în totul.
Pentru a pronunta această decizie, tribunalul a retinut că o mare
parte din memoriul cuprinzând motivele de apel, mai exact actele cuprinse în
paginile 46, constituie motive în sustinerea primului petit, având ca obiect
obligarea pârâtilor la reluarea furnizării apei. Având în vedere că acest petit
a fost admis, criticile sunt lipsite de obiect, ori din cuprinsul sentintei
rezultă indiscutabil împrejurarea că instanta sa pronuntat asupra cererii
legate de obligarea pârâtilor la furnizarea apei in locuinta reclamantului.
Chiar dacă prima critică ar fi fost găsită întemeiată, nu sar fi
impus anularea sentintei in privinta întregii solutii dată de instantă actiunii
reclamantului, ci doar in privinta solutiei dată petitului al doilea.
În ce priveşte critica dată solutiei având ca obiect daunele
morale, instanta a apreciato ca fiind neîntemeiată.
Instanta a retinut corect împrejurarea că reclamantul nu a dovedit
întinderea prejudiciului suferit, căci pentru angajarea răspunderii civile
delictuale nu este suficientă dovedirea existentei unui prejudiciu. ci şi
întinerea acestuia.
Chiar şi prejudiciile morale trebuie probate, nefiind suficient
pentru a dispune obligarea la 5000 euro despăgubiri, cât pretinde reclamantul,
bazat exclusiv pe prezumtia că în general lipsa apei creează disconfort.
Sub acest aspect, reclamantul trebuia să probeze de exemplu ce
cantitate de apă folosea anterior sistării furnizării apei, ce activităti
consumatoare de apă avea, ce cantitate de apă aducea de la martorul D.I., cu ce
frecventă.
În plus, fără a nega comportamentul abuziv al pârâtilor, retinut
deja in sentintă, şi reclamantul avea posibilitatea să rezolve mult mai devreme
situatia lipsei de apă, prin realizarea unui branşament separat de apă separat,
care să asigure furnizarea apei in locuinta sa, cu contor separat de cel al
pârâtilor.
Împrejurarea că a făcut primele demersuri in acest sens abia in
iunie 2011, duce la concluzia că situatia cu care sa confruntat nu ia cauzat
atâta disconfort pe cât pretinde. Aceste demersuri sau fost foarte
neconvingătoare, şi au constat în aprobarea unei separări de branşament.
Din cuprinsul adresei nr. 13809 din 23.06.2011 emisă de Compania
de Apă Someş institutia solicitată a comunicat că a emis solicitantului avizul
de principiu nr. 13195 din 09.06.2011.
Deşi a primit acest acord de principiu pentru separarea de
branşare, la dosar nu sau depus dovezi din care să rezulte că sa realizat
branşarea separată a locuintei reclamantului.
Critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost
apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât instanta a analizat global
îndreptătirea la cheltuieli de judecată a părtii care a câştigat partial
litigiul. Raportat la întregul litigiu şi la partea în care reclamantul a fost
câştigător, instanta a apreciat că acesta este îndreptătit la suma de 2200 lei
din totalul cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate. Nu este
obligatoriu ca instanta să facă o defalcarea pe fiecare categorie a
cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal
reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în
totalitate a apelului, cu consecinta obligării pârâtilor la plata daunelor
mortale în cuantum de 5000 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plătii
şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozitiile art.
304 pct. 9 Cod proc. civ., recurentul a arătat că în cauză este vorba de un
prejudiciu moral constând în afectarea standardului său de viată şi a familiei
sale, umilinta la care a fost supus el şi familia lui ca urmare a faptelor
ilicite săvârşite de pârâti şi nu în ultimul rând în efortul fizic suplimentar
pe care la depus pentru aşi asigura apa potabilă necesară trebuintelor
familiei şi gospodăriei lui.
În ce priveşte întinderea prejudiciului, recurentul a arătat că
acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice,
dar instanta urmează săl aprecieze în aşa fel încât suma acordată să
constituie o satisfactie echitabilă.
Recurentul a mai arătat că prin probele
administrate în cauză declaratia martorului D.I., actele depuse la dosarul
cauzei, a dovedit producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă
între prejudiciu şi fapta autorilor, motiv pentru care instantele de fond în
mod greşit au respins ca nedovedit în ceea ce priveşte prejudiciul suferit şi
întinderea acestuia, capătul de actiune având ca obiect obligarea pârâtilor la
plata daunelor morale.
În finalul declaratiei de recurs reprezentantul recurentului a
arătat că solutiile pronuntate de instanta de fond şi apel contravin
dispozitiilor art. 998999 C. civi coroborate cu practica C.E.D.O., care
instituie obligatia pentru partea care solicită acordarea daunelor morale să
dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între
prejudiciu şi fapta autorilor, ceea ce în spetă sa demonstrat prin scriptele
care se găsesc la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă intimatii sau opus admiterii recursului,
arătând că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea obtinerii unui
prejudiciu, că nimeni nu poate invoca în apărare acte normative străine de
relatia socială ce face obiectul cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate,
curtea apreciază că este nefondat şi în consecintă, în baza art. 304 pct. 9 şi
art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează săl respingă pentru următoarele
considerente:
În spetă obiectul actiunii la constituit obligarea pârâtului la
reluarea furnizări apei curente la imobilul proprietatea reclamantilor situat
în ClujNapoca str. K. apartamentul 1, obligarea pârâtilor la plata daunelor
cominatorii şi la plata daunelor morale.
Primul capăt al actiunii a fost admis, retinânduse că sa dovedit
faptul că pârâtii au sistat furnizarea de apă curentă motivat pe faptul că
reclamantii nu au achitat contravaloarea consumului de apă aferent imobilului
lor.
Recurentul sustine că prin fapta lor pârâtii iau cauzat un
prejudiciu morale, constând în afectarea standardului de viată prin lipsa apei
curente şi a efortului fizic, suplimentar pe care la depus pentru a asigura
apa potabilă necesară gospodăriei sale.
În principiu, abuzul de drept apare atunci când titularul unui
drept subiectiv îl exercită cu rea credintă pentru a vătăma pe cineva. Abuzul
de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil, iar răspunderea
civilă se solutionează după regulile acestuia, presupunând întrunirea
cumulativă a conditiilor derivate din interpretarea art. 998 – 999 C. civil,
adică existenta unui prejudiciu, existenta faptei ilicite, existenta raportului
de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenta vinovătiei, care în
cazul abuzului de drept, poate fi doar în forma intentiei.
În concret, prin raportare la datele din cauză, legal a considerat
tribunalul că o rezolvare favorabilă a cererii reclamantului impune verificarea
acestor conditii. Astfel sa constatat că reclamantul nu a dovedit întinderea
prejudiciului suferit, pe care nu la indicat concret, iar în ce priveşte fapta
ilicită, care trebuie să fie săvârşită cu rea vointă, sa retinut că sistarea
apei curente de către pârât sa făcut, fără a nega comportamentul abuziv al
acestuia, urmare faptului că reclamantul nu şia plătit contravaloarea
consumului de apă aferent gospodăriei sale.
Nu în ultimul rând, în continuarea verificării aceloraşi conditii,
instanta a mai retinut că reclamantul avea posibilitatea să rezolve problema
lipsei de apă în conditiile în care Compania de Apă Someş ia comunicat avizul
de principiu, încă din data de 9 iunie 2011, dar reclamantul nu a făcut nici un
demers pentru a realiza branşarea separată a locuintei sale la conducta de apă.
Nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensatie bănească , ci
numai acela de o anumită gravitate, în conditiile faptului prejudiciabil.
Trebuie, aşadar, să existe indicii referitoare la existenta prejudiciului care
să permită judecătorului să aprecieze valoarea daunelor, declaratia martorului
D.I., invocată de recurent, nefiind edificatoare în acest sens.
În concluzia celor retinute, curtea constată că hotărârea
instantei de apel este legală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ
conditiile răspunderii civile, motiv pentru care, în baza art. 304 pct.9 şi
art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge recursul reclamantului.
Motivele de recurs care
privesc temeinicia deciziei atacate, respectiv cele privind aprecierea probelor
administrate în cauză şi modul în care instanta a stabilit situatia de fapt în
functie de probele administrate, (declaratia martorului D.I., a scriptelor
depuse la dosar), nu mai pot fi analizate de instanta de recurs în conditiile
în care art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. a fost abrogat.
|