avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Lucrări de extindere şi mansardare fără respectarea autorizaţiei de construire. Obligare la încadrarea lucrărilor de construcţie executate în prevederile autorizaţiei de construire
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 6401 din 6 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 20.714 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul civil nr. …/211/2011 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului formulată de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâtul J.A.H. şi s-a respins cererea.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a capacităţii procesuale de exerciţiu a intervenientului în interes propriu a PRIMARULUI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâtul J.A.H., iar pârâtul a fost obligat la încadrarea lucrărilor de construcţie executare pe terenul din municipiul Cluj-Napoca, str. M., nr.20 în prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în starea iniţială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit procesului verbal de contraventie nr 101 /11 Noiembrie 2010 pârâtul a fost sanctionat contraventional pentru aceea ca în calitate de proprietar a executat lucrări de extindere si mansardare a imobilului existent pe strada M. nr. 20 nerespectând prevederile autorizaţiei de construire 240/2009 nerespectări descrise în procesul verbal de contravenţie.
De asemenea s-a arătat în procesul verbal ca masurile dispuse se vor realiza, în termen de 60 de zile, respectiv solicitarea de la Primăria Cluj–Napoca de a analiza situaţia în vederea soluţionării conform art. 28 si 32 din Legea nr. 50/1991.
Totodată din referatul întocmit la 28 aprilie 2011 de către Municipiul Cluj-Napoca a rezultat ca, pârâtul nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal
Potrivit art.32 din Legea nr.50/1991:
(1) în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
(2) în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).
(3) în cazul nerespectării termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanţa, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând sa fie suportate de către persoanele vinovate.
Fata de toate aceste considerente, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins cererea acestuia fata de prevederile dispoziţiilor art.32 alin 2 si 3 coroborat cu art. 28 alin 1 art. 26 si 27 din Legea
nr.50/1991, din care reiese ca Primarul este organul abilitat de lege sa sesizeze instanţa pentru luarea masurilor prevăzute de art. 32 alin 1 lit. a si b din Legea nr.50/1991, sa duca la îndeplinire masurile dispuse de instanţa în condiţiile alin 2 si 3 ale art. 32 din actul normativ mai sus citat.
Având în vedere ca în cauza nu Primarul a fost cel care a sesizat instanţa în cazul formulării acţiunii introductive instanţa de fond a respins cererea Municipiului Cluj-Napoca.
S-a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a capacităţii procesuale de exerciţiu a intervenientului în interes propriu Primarul municipiului Cluj-Napoca invocate de pârât prin întimpinare, cu motivarea de mai sus, în plus legea speciala conferindu-i calitate procesuala activa Primarului dublata de capacitate procesuala de exerciţiu în cazul formulării unor acţiuni de genul celei în cauza
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu si a fost obligat pârâtul la încadrarea lucrărilor de construcţie executate pe terenul din mun. Cluj-Napoca str. M. nr.20 în prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în starea iniţială în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei, interpretând neprezentarea pârâtului la interogator ca o mărturisire deplină, în sensul art.225 Cod procedură civilă în ceea ce priveşte faptul că nu s-a conformat celor dispuse de organul constatator
In baza art.274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 8,3 ron cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 48/A/ din 05.02.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. …, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul J.A.H. împotriva sentinţei civile nr. 20.714 din 25 octombrie 2011 …[a] Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, într-adevăr aşa cum arată şi intimatul Primarul mun.Cluj-Napoca, instanţa de fond nu putea să reţină o altă stare de fapt, soluţia din speţa de faţă fiind consecinţa unei corecte aprecieri a situaţiei de fapt şi a interpretării la fel de corecte a dispoziţiilor legale incidente.
Obligarea apelantului la încadrarea lucrărilor de construcţie executare pe terenul din municipiul Cluj-Napoca, str. M., nr.20 în prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în starea iniţială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei este consecinţa nerespectării măsurilor complementare dispuse în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010. Din această perspectivă motivul invocat în susţinerea netemeiniciei şi nelegalităţii sentinţei apelate, respectiv că imobilul este în devălmăşie, apelantul nefiind singurul proprietar, a fost apreciat ca neîntemeiat, neavând nici un suport juridic.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 101/11.11.2010 apelantul J.A.H. a fost sancţionat cu amendă contravenţională de 4000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.26 al.1 lit.b din Legea nr.50/1991, reţinându-se sub aspectul stării de fapt că executând lucrări de extindere şi mansardare a imobilului existent de pe str. M., nr. 20 nu a respectat prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat faţada principală, a deschis goluri spre curtea de lumină şi a reamplasat pereţi uşori de compartimentare. Prin acelaşi proces-verbal s-a impus apelantului şi obligaţia de a solicita Primăriei mun.Cluj-Napoca analizarea situaţiei în vederea soluţionării conform prev.art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr. 50/1991.
Aceste măsuri au fost puse în sarcina apelantului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului, neavând importanţă că nu este singurul proprietar. Motivul de apel putea fi invocat doar în cadrul plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de contravenţie, demers procedural la care apelantul nu a uzat, aşa încât starea de fapt nu mai poate fi pusă în discuţie în prezentul cadru procesual. Câtă vreme procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu executoriu, iar sancţiunile şi măsurile complementare dispuse pot fi puse în executare.
Faptul că alături de apelant mai este proprietar al imobilului şi o altă persoană, în speţă soţia sa, nu îl absolvă pe apelant de obligaţia de a-şi aduce la îndeplinirea măsurile dispuse prin procesul-verbal sus-arătat.
Faţă de toate acestea, apreciind legală şi temeinică sentinţa civilă apelată, în temeiul art.296 cod pr.civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul J.A.H. împotriva sentinţei civile nr.20.714 din 25 octombrie 2011 …[a] Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul J.A.H. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat, cu consecinţa respingerii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de Primarul mun. Cluj-Napoca.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu este unicul proprietar al apt. nr. 1 din imobilul construcţie situat în Cluj-Napoca, str. M., nr.20 aşa cum rezultă din C.F. nr. 257601 – C1 – U1 Cluj-Napoca, imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, motiv pentru care hotărârea pronunţată în cauză nu este opozabilă soţiei pârâtului şi nu poate fi pusă în executare.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., astfel că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7. C.pr.civ.
În mod nelegal instanţa a respins apelul formulat de pârât, întrucât în speţă s-au încălcat prevederile art. 47 C.pr.civ. şi art. 32 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este obligatorie, derivând din natura dreptului de proprietate codevălmaşă pe care pârâtul recurent îl are împreună cu soţia sa asupra imobilul în litigiu, astfel încât hotărârea pronunţată nu este opozabilă soţiei pârâtului, care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu.
Din interpretarea art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001 rezultă că, o contravenţie este o faptă personală, iar prin întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se urmăreşte tragerea la răspundere personală a autorului care se face vinovat de săvârşirea faptei ilicite.
Prin procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 101/11.11.2010 Primarul mun. Cluj-Napoca l-a sancţionat doar pe pârât pentru nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire, cu toate că imobilul construcţie se află în proprietate comună. Soţia pârâtului nu avea calitatea de a ataca acest proces-verbal de constatare şi sancţionare, astfel încât măsura complementară dispusă nu poate fi pusă în executare faţă de aceasta.
Practic, prin hotărârea recurată sancţionează indirect şi celălalt proprietar devălmaş al imobilului afectându-i drepturile pentru o faptă pentru care nu a fost sancţionat contravenţional şi nici nu a fost parte în prezentul litigiu pentru a-şi face apărările.
Intervenientul intimat PRIMARUL MUN. CLUJ-NAPOCA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea poziţiei procesule intervenientul a arătat că motivele invocate de pârât trebuiau să fie analizate n cadrul plângerii contravenţionale, demers procedural de care pârâtul nu a uzat, preferând să achite amenda contravenţională.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost contestat şi astfel a devenit titlu executoriu, iar sancţiunile şi măsurile complementare pot fi puse în executare.
Mai mult, activitatea de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei de construire în baza unui proces-verbal de contravenţie rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul art. 35 alin. 2 teza II C.fam. pentru a se cere consimţământul expres al celuilalt soţ.
Reclamantul intimat MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR, deşi legal citat, nu şi-a delegat reprezentant în instanţă şi nu a depus întâmpinare prin care să-şi exprime opoziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de pârât este cel reglementat de art. 304 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate, pct.7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este apreciat de Curte ca fiind nefundat.
Motivarea hotărârii judecătoreşti constituie o garanţie pentru părţi împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanţei de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde: motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt şi de drept pentru care a respins apelul declarat de pârât, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanţă a soluţionat în mod temeinic şi legal acţiunea exercitată de intervenient.
Pe de altă parte, Curtea reţine că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare şi argumentele invocate de părţi, instanţa având obligaţia de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare şi, pronunţându-se asupra lor, să motiveze soluţia dată, nu şi argumentele pe care părţile le-au invocat în susţinerea acestora, ceea ce în speţă tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curţii, nu este întemeiat.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează încălcarea prevederilor art. 47 C.pr.civ. şi art. 32 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001 de către instanţa de apel.
Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 întocmit de Municipiul Cluj-Napoca, Direcţia Poliţia Comunitară, Serviciul Control Urbanism şi Disciplina în Construcţii, pârâtul J.A.H. a fost sancţionat contravenţional prin aplicarea unei amenzi în sumă de 4000 lei în temeiul art.26 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 pentru că a executat lucrări de extindere şi mansardare a imobilului existent de pe str. M. nr. 20, nerespectând prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat faţada principală, a deschis goluri spre curtea de lumină şi a reamplasat pereţi uşori de compartimentare.
Prin acelaşi proces-verbal s-a impus pârâtului şi obligaţia de a solicita Primăriei mun.Cluj-Napoca analizarea situaţiei în vederea soluţionării conform prevederilor art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr. 50/1991, în termen de 60 de zile.
Pârâtul nu a contestat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie anterior menţionat şi a achitat amenda aplicată, aşa cum rezultă din chitanţa de la fila 10 din dosarul de fond.
De asemenea, până la împlinirea termenului de 60 de zile stabilit prin procesul verbal mai sus arătat, pârâtul nu a executat măsura dispusă prin acest act, aşa cum s-a constatat prin procesul verbal nr.42/28.04.2011.
Art.32 alin.1 lit. a şi b şi alin.2 din Legea nr.50/1991prevăd următoarele:
„(1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1)”.
Deşi de la data întocmirii procesului verbal de contravenţie, 11.11.2010 şi până la împlinirea termenului de 60 de zile, stabilit prin procesul verbal, pârâtul a avut la dispoziţie suficient timp pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate, nu a executat această măsură şi nici nu a făcut măcar vreun demers în acest sens anterior expirării termenului limită, Curtea constată că acţiunea intervenientului, respectiv a organului care a aplicat sancţiunea pentru săvârşirea contravenţiei constatate îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de textul legal mai sus citat.
Corespunde realităţii că asupra imobilului înscris în CF nr.257601 Cluj Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.168327, A+1, nr.cad.12222-C1/1, situat în Cluj Napoca, str. M. nr. 20, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, baie, pivniţă, cu su=55,67 mp, cu pic înscrise în CF col.nr.168326, este întabulat dreptul de proprietate al pârâtului J.A.H. şi soţia, J.R.I., ca bun comun .
Art. 35 alin. 1 din Codul familiei prevede că soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Alin.2 al aceluiaşi text legal prevede că, oricare dintre soţi exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul celuilalt soţ.
Activitatea de încadrare a lucrărilor de construcţie executate pe terenul din mun.Cluj Napoca str. M., nr.20 în prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi
aducerea imobilului în starea iniţială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei nu echivalează însă cu un act de dispoziţie în sensul art. 35 alin. 2 teza II din Codul familiei, pentru a se cere consimţământul expres al celuilalt soţ astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a statuat că măsura a fost pusă în sarcina pârâtului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului, neavând importanţă că nu este singurul proprietar, iar câtă vreme procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu executoriu, iar sancţiunile şi măsurile complementare dispuse pot fi puse în executare. Faptul că pârâtul este coproprietar în devălmăşie asupra imobilului, nu îl absolvă pe pârât de obligaţia de a-şi aduce la îndeplinire măsura dispuse prin procesul-verbal sus-arătat.
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că în prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este obligatorie, derivând din natura dreptului de proprietate codevălmaşă pe care pârâtul recurent îl are împreună cu soţia sa asupra imobilul în litigiu este, în opinia Curţii, neîntemeiată.
Astfel, art.47 C.pr.civ. statuează că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.
Coparticiparea procesuală reglementată de acest text legal este definită ca o reunire, activă, pasivă ori mixtă, în acelaşi proces, de la începutul sau pe parcursul desfăşurării acestuia, a mai multor persoane care acţionează sau împotriva cărora se acţionează în aceeaşi calitate.
Contrar susţinerilor pârâtului, norma juridică menţionată reglementează instituţia coparticipării procesuale subiective, facultativă, care are la bază ideea că fiind o simplă asociere procesuală, raporturile dintre participanţi sunt guvernate de principiul independenţei procesuale.
În speţă, s-a respectat pe deplin principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil român şi, de altfel aşa cum a menţionat chiar pârâtul recurent, obiectul litigiului nu impunea o coparticipare procesuală pasivă obligatorie întrucât prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 pârâtul a fost singura persoană trasă la răspundere contravenţională astfel că soţia acestuia are calitatea de terţ, nefiind obligatorie împrocesuarea ei în prezentul litigiu.
Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat deja, art. 32 alin.1 din Legea nr.50/1991 prevede în mod expres cine sunt persoanele care au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, respectiv „persoanele sancţionate contravenţional”, ori soţia pârâtului nu a fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor astfel încât, în mod evident, nu putea fi chemată în judecată de către intervenient în calitate de pârâtă.
Este real că în aceste condiţii hotărârea pronunţată nu este opozabilă soţiei pârâtului, care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu, însă aceste aspecte pot fi invocate, eventual, în cadrul unui alt demers judiciar care priveşte faza de executare a hotărârii judecătoreşti.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în apreciază că în speţă nu sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.7 şi pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J.A.H. împotriva deciziei civile nr. 48/A din 05.02.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. …, pe care o menţine.