|
Lucrări de
extindere şi mansardare fără respectarea autorizaţiei de construire. Obligare
la încadrarea lucrărilor de construcţie executate în prevederile autorizaţiei
de construire
Curtea de Apel Cluj,
Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 6401 din 6 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 20.714 din 25 octombrie 2012
a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul civil nr. …/211/2011 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active
a reclamantului formulată de reclamantul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR, în
contradictoriu cu pârâtul J.A.H. şi s-a respins cererea.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale
active şi a capacităţii procesuale de exerciţiu a intervenientului în interes
propriu a PRIMARULUI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu
formulată de PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâtul
J.A.H., iar pârâtul a fost obligat la încadrarea lucrărilor de construcţie
executare pe terenul din municipiul Cluj-Napoca, str. M., nr.20 în prevederile
autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în starea
iniţială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pârâtul a fost obligat să plătească intervenientului
suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a
reţinut că potrivit procesului verbal de contraventie nr 101 /11 Noiembrie 2010
pârâtul a fost sanctionat contraventional pentru aceea ca în calitate de
proprietar a executat lucrări de extindere si mansardare a imobilului existent
pe strada M. nr. 20 nerespectând prevederile autorizaţiei de construire
240/2009 nerespectări descrise în procesul verbal de contravenţie.
De asemenea s-a arătat în procesul verbal ca masurile
dispuse se vor realiza, în termen de 60 de zile, respectiv solicitarea de la
Primăria Cluj–Napoca de a analiza situaţia în vederea soluţionării conform art.
28 si 32 din Legea nr. 50/1991.
Totodată din referatul întocmit la 28 aprilie 2011 de
către Municipiul Cluj-Napoca a rezultat ca, pârâtul nu s-a conformat celor
dispuse prin procesul verbal
Potrivit art.32 din Legea nr.50/1991:
(1) în cazul în care persoanele sancţionate
contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen
celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza
instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor
în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
(2) în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili
termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).
(3) în cazul nerespectării termenelor limita
stabilite, masurile dispuse de instanţa, în conformitate cu prevederile alin.
(2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor
de politie, cheltuielile urmând sa fie suportate de către persoanele vinovate.
Fata de toate aceste considerente, instanţa de fond a
admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins
cererea acestuia fata de prevederile dispoziţiilor art.32 alin 2 si 3 coroborat
cu art. 28 alin 1 art. 26 si 27 din Legea
nr.50/1991, din care reiese ca Primarul
este organul abilitat de lege sa sesizeze instanţa pentru luarea masurilor
prevăzute de art. 32 alin 1 lit. a si b din Legea nr.50/1991, sa duca la
îndeplinire masurile dispuse de instanţa în condiţiile alin 2 si 3 ale art. 32
din actul normativ mai sus citat.
Având în vedere ca în cauza nu Primarul a fost cel
care a sesizat instanţa în cazul formulării acţiunii introductive instanţa de
fond a respins cererea Municipiului Cluj-Napoca.
S-a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale
active şi a capacităţii procesuale de exerciţiu a intervenientului în interes
propriu Primarul municipiului Cluj-Napoca invocate de pârât prin întimpinare,
cu motivarea de mai sus, în plus legea speciala conferindu-i calitate
procesuala activa Primarului dublata de capacitate procesuala de exerciţiu în
cazul formulării unor acţiuni de genul celei în cauza
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu si
a fost obligat pârâtul la încadrarea lucrărilor de construcţie executate pe
terenul din mun. Cluj-Napoca str. M. nr.20 în prevederile autorizaţiei de
construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în starea iniţială în termen de 3
luni de la data rămânerii definitive a sentinţei, interpretând neprezentarea
pârâtului la interogator ca o mărturisire deplină, în sensul art.225 Cod
procedură civilă în ceea ce priveşte faptul că nu s-a conformat celor dispuse
de organul constatator
In baza art.274 Cod procedură civilă pârâtul a fost
obligat să plătească intervenientului suma de 8,3 ron cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 48/A/ din 05.02.2013 a
Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. …, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul
J.A.H. împotriva sentinţei civile nr. 20.714 din 25 octombrie 2011 …[a]
Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a
reţinut că, într-adevăr aşa cum arată şi intimatul Primarul mun.Cluj-Napoca,
instanţa de fond nu putea să reţină o altă stare de fapt, soluţia din speţa de
faţă fiind consecinţa unei corecte aprecieri a situaţiei de fapt şi a
interpretării la fel de corecte a dispoziţiilor legale incidente.
Obligarea apelantului la încadrarea lucrărilor de
construcţie executare pe terenul din municipiul Cluj-Napoca, str. M., nr.20 în
prevederile autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi aducerea imobilului în
starea iniţială în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a
sentinţei este consecinţa nerespectării măsurilor complementare dispuse în
sarcina sa prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
nr.101/11.11.2010. Din această perspectivă motivul invocat în susţinerea netemeiniciei
şi nelegalităţii sentinţei apelate, respectiv că imobilul este în devălmăşie,
apelantul nefiind singurul proprietar, a fost apreciat ca neîntemeiat, neavând
nici un suport juridic.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor nr. 101/11.11.2010 apelantul J.A.H. a fost
sancţionat cu amendă contravenţională de 4000 lei pentru săvârşirea
contravenţiei prev. de art.26 al.1 lit.b din Legea nr.50/1991, reţinându-se sub
aspectul stării de fapt că executând lucrări de extindere şi mansardare a
imobilului existent de pe str. M., nr. 20 nu a respectat prevederile
autorizaţiei de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat faţada
principală, a deschis goluri spre curtea de lumină şi a reamplasat pereţi uşori
de compartimentare. Prin acelaşi proces-verbal s-a impus apelantului şi
obligaţia de a solicita Primăriei mun.Cluj-Napoca analizarea situaţiei în
vederea soluţionării conform prev.art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr.
50/1991.
Aceste măsuri au fost puse în sarcina
apelantului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului, neavând
importanţă că nu este singurul proprietar. Motivul de apel putea fi invocat
doar în cadrul plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de
contravenţie, demers procedural la care apelantul nu a uzat, aşa încât starea
de fapt nu mai poate fi pusă în discuţie în prezentul cadru procesual. Câtă
vreme procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
nr.101/11.11.2010 nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu
executoriu, iar sancţiunile şi măsurile complementare dispuse pot fi puse în
executare.
Faptul că alături de apelant mai este proprietar al
imobilului şi o altă persoană, în speţă soţia sa, nu îl absolvă pe apelant de
obligaţia de a-şi aduce la îndeplinirea măsurile dispuse prin procesul-verbal
sus-arătat.
Faţă de toate acestea, apreciind legală şi temeinică
sentinţa civilă apelată, în temeiul art.296 cod pr.civilă, tribunalul a respins
ca nefondat apelul declarat de pârâtul J.A.H. împotriva sentinţei civile
nr.20.714 din 25 octombrie 2011 …[a] Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a
menţinut-o în totul. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul J.A.H. a declarat
recurs, în termen legal, solicitând
instanţei, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul
admiterii apelului formulat, cu consecinţa respingerii cererii de intervenţie
în interes propriu formulată de Primarul mun. Cluj-Napoca.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu este
unicul proprietar al apt. nr. 1 din imobilul construcţie situat în Cluj-Napoca,
str. M., nr.20 aşa cum rezultă din C.F. nr. 257601 – C1 – U1 Cluj-Napoca,
imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, motiv pentru care
hotărârea pronunţată în cauză nu este opozabilă soţiei pârâtului şi nu poate fi
pusă în executare.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
sprijină, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind
lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor
art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., astfel că se încadrează în motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct.7. C.pr.civ.
În mod nelegal instanţa a respins apelul formulat de
pârât, întrucât în speţă s-au încălcat prevederile art. 47 C.pr.civ. şi art. 32
din Legea nr. 50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este
obligatorie, derivând din natura dreptului de proprietate codevălmaşă pe care
pârâtul recurent îl are împreună cu soţia sa asupra imobilul în litigiu, astfel
încât hotărârea pronunţată nu este opozabilă soţiei pârâtului, care nu are
calitatea de parte în prezentul litigiu.
Din interpretarea art. 32 alin. 1 din Legea nr.
50/1991 coroborat cu prevederile O.G. nr. 2/2001 rezultă că, o contravenţie
este o faptă personală, iar prin întocmirea procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor se urmăreşte tragerea la răspundere personală a autorului care
se face vinovat de săvârşirea faptei ilicite.
Prin procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor nr. 101/11.11.2010 Primarul mun. Cluj-Napoca l-a sancţionat
doar pe pârât pentru nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire, cu
toate că imobilul construcţie se află în proprietate comună. Soţia pârâtului nu
avea calitatea de a ataca acest proces-verbal de constatare şi sancţionare,
astfel încât măsura complementară dispusă nu poate fi pusă în executare faţă de
aceasta.
Practic, prin hotărârea recurată
sancţionează indirect şi celălalt proprietar devălmaş al imobilului afectându-i
drepturile pentru o faptă pentru care nu a fost sancţionat contravenţional şi
nici nu a fost parte în prezentul litigiu pentru a-şi face apărările.
Intervenientul intimat PRIMARUL MUN. CLUJ-NAPOCA a
formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea
deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea poziţiei procesule intervenientul a
arătat că motivele invocate de pârât trebuiau să fie analizate n cadrul
plângerii contravenţionale, demers procedural de care pârâtul nu a uzat,
preferând să achite amenda contravenţională.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a
fost contestat şi astfel a devenit titlu executoriu, iar sancţiunile şi
măsurile complementare pot fi puse în executare.
Mai mult, activitatea de încadrare a lucrărilor în
prevederile autorizaţiei de construire în baza unui proces-verbal de
contravenţie rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul
art. 35 alin. 2 teza II C.fam. pentru a se cere consimţământul expres al
celuilalt soţ.
Reclamantul intimat MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR, deşi legal citat, nu şi-a delegat reprezentant în
instanţă şi nu a depus întâmpinare prin care să-şi exprime opoziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de
recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de pârât este cel
reglementat de art. 304 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea sau casarea unor
hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de
nelegalitate, pct.7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină
sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este
apreciat de Curte ca fiind nefundat.
Motivarea hotărârii judecătoreşti constituie o
garanţie pentru părţi împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc şi
singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real
controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanţei de apel din această
perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile
art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii
şi va cuprinde: motivele de fapt şi de drept care au format convingerea
instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost
considerentele de fapt şi de drept pentru care a respins apelul declarat de
pârât, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanţă a soluţionat
în mod temeinic şi legal acţiunea exercitată de intervenient.
Pe de altă parte, Curtea reţine că atunci când se
examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între
motivele de apel, mijloacele de apărare şi argumentele invocate de părţi,
instanţa având obligaţia de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de
apărare şi, pronunţându-se asupra lor, să motiveze soluţia dată, nu şi
argumentele pe care părţile le-au invocat în susţinerea acestora, ceea ce în
speţă tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în
opinia Curţii, nu este întemeiat.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează încălcarea
prevederilor art. 47 C.pr.civ. şi art. 32 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu
prevederile O.G. nr. 2/2001 de către instanţa de apel.
Astfel, prin procesul verbal de
constatare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 întocmit de Municipiul
Cluj-Napoca, Direcţia Poliţia Comunitară, Serviciul Control Urbanism şi
Disciplina în Construcţii, pârâtul J.A.H. a fost sancţionat contravenţional
prin aplicarea unei amenzi în sumă de 4000 lei în temeiul art.26 alin.1 lit. b
din Legea nr.50/1991 pentru că a executat lucrări de extindere şi mansardare a
imobilului existent de pe str. M. nr. 20, nerespectând prevederile autorizaţiei
de construire nr.240/2009, în sensul că a modificat faţada principală, a
deschis goluri spre curtea de lumină şi a reamplasat pereţi uşori de
compartimentare.
Prin acelaşi proces-verbal s-a impus pârâtului şi
obligaţia de a solicita Primăriei mun.Cluj-Napoca analizarea situaţiei în vederea
soluţionării conform prevederilor art.28 coroborat cu art.32 din Legea nr.
50/1991, în termen de 60 de zile.
Pârâtul nu a contestat legalitatea şi temeinicia
procesului verbal de contravenţie anterior menţionat şi a achitat amenda
aplicată, aşa cum rezultă din chitanţa de la fila 10 din dosarul de fond.
De asemenea, până la împlinirea termenului de 60 de
zile stabilit prin procesul verbal mai sus arătat, pârâtul nu a executat măsura
dispusă prin acest act, aşa cum s-a constatat prin procesul verbal nr.42/28.04.2011.
Art.32 alin.1 lit. a şi b şi alin.2 din Legea
nr.50/1991prevăd următoarele:
„(1) In cazul in care persoanele sanctionate
contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen
celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza
instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili
termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1)”.
Deşi de la data întocmirii procesului verbal de
contravenţie, 11.11.2010 şi până la împlinirea termenului de 60 de zile,
stabilit prin procesul verbal, pârâtul a avut la dispoziţie suficient timp
pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate, nu a executat această
măsură şi nici nu a făcut măcar vreun demers în acest sens anterior expirării
termenului limită, Curtea constată că acţiunea intervenientului, respectiv a
organului care a aplicat sancţiunea pentru săvârşirea contravenţiei constatate
îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de textul legal mai sus citat.
Corespunde realităţii că asupra imobilului înscris în
CF nr.257601 Cluj Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.168327,
A+1, nr.cad.12222-C1/1, situat în Cluj Napoca, str. M. nr. 20, compus din 1
cameră, 1 bucătărie, baie, pivniţă, cu su=55,67 mp, cu pic înscrise în CF
col.nr.168326, este întabulat dreptul de proprietate al pârâtului J.A.H. şi
soţia, J.R.I., ca bun comun .
Art. 35 alin. 1 din Codul familiei prevede că soţii
administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Alin.2 al aceluiaşi text legal prevede că, oricare
dintre soţi exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi
consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate
înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din
bunurile comune, dacă nu are consimţământul celuilalt soţ.
Activitatea de încadrare a lucrărilor de construcţie
executate pe terenul din mun.Cluj Napoca str. M., nr.20 în prevederile
autorizaţiei de construire nr.240/2009 şi
aducerea imobilului în starea iniţială
în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei nu
echivalează însă cu un act de dispoziţie în sensul art. 35 alin. 2 teza II din
Codul familiei, pentru a se cere consimţământul expres al celuilalt soţ astfel
încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a statuat că măsura a fost
pusă în sarcina pârâtului tocmai în calitatea sa de proprietar al imobilului,
neavând importanţă că nu este singurul proprietar, iar câtă vreme
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
nr.101/11.11.2010 nu a fost contestat în termenul legal, acesta a devenit titlu
executoriu, iar sancţiunile şi măsurile complementare dispuse pot fi puse în
executare. Faptul că pârâtul este coproprietar în devălmăşie asupra imobilului,
nu îl absolvă pe pârât de obligaţia de a-şi aduce la îndeplinire măsura dispuse
prin procesul-verbal sus-arătat.
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că în
prezentul litigiu, coparticiparea procesuală este obligatorie, derivând din
natura dreptului de proprietate codevălmaşă pe care pârâtul recurent îl are
împreună cu soţia sa asupra imobilul în litigiu este, în opinia Curţii,
neîntemeiată.
Astfel, art.47 C.pr.civ. statuează că, mai multe
persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un
drept sau o obligaţiune comună ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au
aceeaşi cauză.
Coparticiparea procesuală reglementată de acest text
legal este definită ca o reunire, activă, pasivă ori mixtă, în acelaşi proces,
de la începutul sau pe parcursul desfăşurării acestuia, a mai multor persoane
care acţionează sau împotriva cărora se acţionează în aceeaşi calitate.
Contrar susţinerilor pârâtului, norma juridică
menţionată reglementează instituţia coparticipării procesuale subiective,
facultativă, care are la bază ideea că fiind o simplă asociere procesuală,
raporturile dintre participanţi sunt guvernate de principiul independenţei
procesuale.
În speţă, s-a respectat pe deplin principiul
disponibilităţii care guvernează procesul civil român şi, de altfel aşa cum a
menţionat chiar pârâtul recurent, obiectul litigiului nu impunea o
coparticipare procesuală pasivă obligatorie întrucât prin procesul verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.101/11.11.2010 pârâtul a fost
singura persoană trasă la răspundere contravenţională astfel că soţia acestuia
are calitatea de terţ, nefiind obligatorie împrocesuarea ei în prezentul
litigiu.
Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat deja, art. 32
alin.1 din Legea nr.50/1991 prevede în mod expres cine sunt persoanele care au
calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, respectiv „persoanele
sancţionate contravenţional”, ori soţia pârâtului nu a fost sancţionată
contravenţional prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor astfel încât, în mod evident, nu putea fi chemată în judecată
de către intervenient în calitate de pârâtă.
Este real că în aceste condiţii hotărârea pronunţată
nu este opozabilă soţiei pârâtului, care nu are calitatea de parte în prezentul
litigiu, însă aceste aspecte pot fi invocate, eventual, în cadrul unui alt
demers judiciar care priveşte faza de executare a hotărârii judecătoreşti.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în
apreciază că în speţă nu sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate
de art.304 pct.7 şi pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1
C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J.A.H. împotriva
deciziei civile nr. 48/A din 05.02.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în
dosarul nr. …, pe care o menţine.
| 
