Luarea de mită
Codul Penal
Titlul VI, Capitolul I, art. 254
Cod penal. Partea specială
Elementul material al laturii
obiective a infracţiunii de luare de mita consta in fapta funcţionarului care,
in condiţiile si scopurile prevăzute de art. 254 cp, pretinde ori primeşte bani
sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de
foloase sau nu o respinge.
Acesta poate fi săvârşit
alternativ in oricare dintre cele patru modalităţi normative, printr-o acţiune
(comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu
i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o
inacţiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde
înseamnă a cere, a formula o anumita pretenţie. Pretinderea
, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a
luării de mita, înseamnă pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ
de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările si scopurile
prevăzute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice
mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare înţeleasă de cel căruia îi este
adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea să
poată fi înţeleasă de oricine) ocolitoare.
Curtea de Apel Bacău -Secţia
penală, pentru cauze cu minori şi de familie Decizia penală nr. 101 din 4
septembrie 2012
Asupra apelului penal de faţă
constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.
38/D/17.02.2012 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:
În temeiul art. 254 alin. 1 C
.pen. cu art. 41 alin. 2 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de
mită”, în formă continuată, a fost condamnat inculpatul B.G., profesor la
G.Ş.E. Bacău, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II-a,
lit. b şi c C. pen.
În temeiul art. 71 alin. 2 C.
pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a , lit. b şi lit. c C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a
computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest
preventiv în perioada 03.06.2009-13.08.2010.
În temeiul art. 350 C. pr. pen.
s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel
Bacău prin Decizia penală nr. 477/13.08.2010.
În temeiul art. 109 C. pr. pen.
s-a dispus păstrarea a două plicuri cu corpuri delicte conţinând bancnotele
ridicate cu ocazia flagrantului, aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul
Tribunalului Bacău, şi înregistrate la nr. 29/15.07.2009.
S-a dispus confiscarea
următoarelor sume de bani: -1.430,00RON depusă la C. – Bacău, cu recipisa de
consemnare nr. 561149/1 din 07.07.2009; -50 EUR depusă la C.– Bacău, cu
recipisa de consemnare nr. 561153/1 din 07.07.2009; -59 USD depusă la C. –
Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561156/1 din 07.07.2009; -1 USD depusă la
C. – Bacău, cu chitanţa nr.2288686/1 din
07.07.2009.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen.
s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de :- 190 lei primiţi de
la H.L.;-150 lei primiţi de la F.E.; -80
lei primiţi de la R.A.; -80 lei primiţi de la M.A.I.; -100 lei primiţi de la
Ş.C.;. -120 lei primiţi de la C.L.; -120 primiţi de la C.C.; 80 lei primiţi de
la M.G.; -120 lei primiţi de la D.G., şi care nu au servit la despăgubirea
acestora.
A fost obligat inculpatul la
plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B. A.; 150 lei către
B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; -200 lei de la B.R.; -200 lei de la V.C.;-280
lei de la G.P.;-240 lei de la I.A.;
S-a constatat restituită suma
de 170 lei către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a
avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.
pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei de lei către
stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile
judiciare efectuate la urmărirea penală în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a pronunţa această
sentinţă penală, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de
pe lângă Tribunalul Bacău nr. 347/P/2009 din 14.07.2009 s-a dispus trimiterea
în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită,
prev. de art. 254 al. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen., constând în
aceea că, în cursul anilor şcolari 2007-2008, 2008-2009, a pretins, în
calitatea sa de profesor la G.Ş.E. Bacău, sume de bani cu titlu de mită, de la
mai mulţi elevi, pentru a le asigura promovabilitatea.
Cauza a fost înregistrată la
Tribunalul Bacău la nr. 3969/110/2009 din 15.07.2009.
La instanţă a fost audiat
inculpatul B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol. I, vol. II, martorii:
P.I., D.P.T., D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M.,
P.G., P.B.I., B.Ş.D., H.L., B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L., C.C., L.M. (filele
274 vol. I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37, 38, 39, 40, 67, 68, 69,
179, 180, 183 , 184, 208, vol. II, vol. III, vol. IV).
În cele patru dosare ale
instanţei, inculpatul a depus memorii şi cereri: pag. 4-8, 32-33, 36-37, 44-45,
73-76, 97-99, 112, 124-126, 139, 145, 160-161, 196-198 din vol. IV instanţă),
pag. 16-17, 54, 64, 101-104, 130-133, 176-177, vol. III instanţă), pag. 302-308,
349-350, 356, 388-389, 456, 463, vol. II instanţă), pag. 28-69, 79-82, 90-94,
108, 120-121, un dosar conţinând 127 de file cu „Lucrări scrise de la
clasele XI F, XII G, 273 vol. I instanţă).
Aşa după cum s-a arătat mai sus,
inculpatul, pe parcursul cercetării judecătoreşti a depus multe memorii, cereri
şi probe în apărare. Parte din ele au fost admise, cele care s-au referit la
probatorii, la audieri de martori. Prin alte cereri, inculpatul a solicitat să
revină la locul de muncă, să se efectueze în cauză expertiză didactică asupra
foştilor elevi în scopul de a demonstra reala necunoaştere a materiei pe care o
preda şi astfel să justifice notele mici pe care le primeau aceştia. A
solicitat un Interogatoriu asupra colegului său, d-l director al şcolii,
martorul L.M., cuprinzând peste patruzeci de întrebări, care în majoritate nu
aveau legătură cu cauza. A solicitat restituirea sumelor de bani consemnate la
C. considerând că sunt bani ce au aparţinut soţiei sale.
A formulat şi cereri de recuzare
asupra magistratului fondului, şi fiindcă a fost respinsă, a înţeles să
formuleze recurs împotriva încheierii, deşi art. 52 c. pr. pen. prevede să
acestea sunt definitive. La Curtea de Apel Bacău a fost soluţionat acest recurs
ca inadmisibil şi totuşi a formulat un alt recurs, judecat de ICCJ, evident ca
inadmisibil. Şi, mai departe, împotriva acesteia a formulat contestaţie la
executare. Toate aceste cereri, au fost susţinute şi de apărătorul ales pe care
l-a avut, d-l avocat M.A.. În această situaţie dosarul a rămas în nelucrare
vreme de un an de zile, exclusiv din culpa inculpatului şi a apărătorului său,
sens în care apreciem că nu se poate vorbi de o depăşire a unui termen
rezonabil în soluţionarea cauzei din vina instanţei. Numeroasele cereri,
memorii, plângeri depuse au făcut să fie îngreunată cercetarea judecătorească.
Aşa cum s-a arătat, în decursul
acelui an cât dosarul s-a aflat pe rolul ICCJ inculpatul a formulat şi o
excepţie de neconstituţionalitate, însă, până la întoarcerea dosarului, Legea
specială nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale a suferit modificări, astfel că
la reluarea cercetării judecătoreşti nu s-a mai putut suspenda dosarul pentru a
fi trimis la Curtea Constituţională (aşa cum probabil şi-ar fi dorit
inculpatul), fiindcă s-a dispus respingerea sesizării Curţii constituţionale cu
excepţia arătată, recursul fiind şi el respins de Curtea de Apel Bacău.
Prin memoriul depus la dosar la
data de 02.11.2010 (când cauza se afla la Î.C.C.J. pentru soluţionarea
recursului promovat de inculpat împotriva deciziei de respingere ca inadmisibil
a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării), inculpatul a
solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzei
pentru soluţionarea excepţiei sale invocate, respectiv a dispoziţiilor art. 148
lit. f Cod procedură penală şi art. 264 alin. 3, 4 Cod procedură penală.
Excepţia nu a putut fi dezbătută,
susţinută oral în faţa instanţei de fond până la această dată întrucât, aşa cum
am arătat anterior cauza a rămas în nelucrare vreme de un an de zile cât s-a
aflat pe rolul Î.C.C.J. (şi împotriva ultimei decizii de respingere ca
inadmisibil a recursului, inculpatul a formulat contestaţie în anulare).
Reîntors dosarul la instanţa de
fond s-au putut relua cercetările judecătoreşti, între care şi aceste excepţii
depuse între termene.
Analizând actele şi lucrările
dosarului, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. Înfapt :
La data de 28.05.2009, O.I.C.,
elev în clasa a XII-a G la Liceul G.A. Bacău, a formulat un denunţ din care
rezultă faptul că, inculpatul, în calitatea pe care o avea, aceea de profesor,
le pretinde elevilor sume de bani cu titlu de mită, pentru a le asigura
promovabilitatea în anul şcolar următor după ce în timpul anului de curs le
acorda note în aşa fel încât să-i aducă în situaţia de corigenţă.
La data de 29.05.2009, F.C.V.,
P.I., B.A.R., elevi în clasa a XII a al aceluiaşi grup şcolar, au formulat
autodenunţuri împotriva inculpatului, din care rezulta faptul că, acesta
pretinde sume de bani de la elevi pentru a le asigura promovabilitatea în anul
şcolar următor.
Pentru aceste considerente, la
data de 2.06.2009, a fost organizat un flagrant delict, având în vedere faptul
că cei patru denunţători, ca urmare a atitudinii inculpatului, urmau să-i
remită acestuia sumele de bani solicitate.
În urma flagrantului delict şi a
percheziţiei domiciliare efectuată la data de 2.06.2009, s-a constatat faptul
că, inculpatul B.G., în locuinţa sa, amplasată în Bacău, str…, a primit de la
denunţătorul B.A.R. suma de 300 lei, reprezentând bani cu titlu de mită, mai
precis 150 lei pentru el şi 150 lei pentru P.I., aşa cum a solicitat
inculpatul.
Totodată, în aceleaşi împrejurări
inculpatul a primit suma de 370 lei de la denunţătorul F.C.V., pentru el şi
pentru colegul său O.C., sumă de bani remisă de către denunţător cu puţin
înainte de constatare a infracţiunii de luare de mită în flagrant delict.
Sumele de bani au fost lăsate de
către cei doi denunţători în domiciliul inculpatului, la indicaţia acestuia,
fără a face vorbire despre destinaţia lor, având în vedere conduita
inculpatului de prevedere excesivă în aceste momente de consumare a
infracţiunii.
Sumele de bani descrise mai sus
au fost descoperite de către echipa de cercetare în domiciliul inculpatului, în
prezenţa martorilor asistenţi, aşa cum este menţionat în procesulverbal de
constatare a infracţiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor au fost
formulate autodenunţuri şi de către B.R., B.A., L.C., V.R., V.C., G.P. şi I.A.,
elevi în clasa a XI a F din cadrul aceluiaşi grup şcolar, din care rezultă
faptul că aceştia au dat sume de bani inculpatului, cu titlu de mită, pentru a
le asigura promovabilitatea în anul şcolar următor, având în vedere faptul că,
în anul şcolar 2008-2009, inculpatul preda la această clasă un număr de 8
module.
Ca modalitate de a proceda,
acesta a aplicat elevilor, în mod tendenţios note, în aşa fel încât să-i aducă
în stare de corigenţă, urmând ca la sfârşitul anului să le solicite aşa zise
„referate". Acestea din urmă reprezentau sume de bani în raport de
cuantumul referatelor pe care fiecare elev trebuia să le predea profesorului şi
având în vedere faptul că un referat era echivalentul unei sume cuprinse între
10-40 lei.
În cursul anului şcolar
2008-2009, mai precis în luna mai 2009, denunţătorii au remis sume de bani
inculpatului, după cum urmează: B.A. -160 lei, V.D.R. -200 lei, L.C. -160 lei,
B.R. - 200 lei, V.C. - 200 lei,
G.P. -280 lei, I.A. - 240 lei.
S-a constatat, de asemenea, că
P.B.I., elev în clasa a XII a H a G.Ş.E. Bacău, a fost contactat de către
inculpatul B.G., în luna mai 2009, când acesta i-a sugerat să fie intermediar
în sensul de a strânge sume de bani de la elevii din clasă şi să-i remită
acestuia, elevii fiind interesaţi în a-şi asigura promovabilitatea.
P.B.I. a transmis colegilor săi
atitudinea inculpatului, iar în ziua de 21.05.2009, a primit de la S.I.C. suma
de 80 lei şi de la B.A.M. suma de 40 lei. Acesta nu a mai remis suma de bani
inculpatului ci a relatat tot ceea ce s-a întâmplat directorului grupului
şcolar.
Rolul de intermediar l-a avut şi
B.Ş.D., elev în clasa a XII a, cel care de altfel a strâns, de mai multe ori,
sume de bani, în anul şcolar 2007-2008, după cum urmează: B.C. -180 lei,
H.L. -190 lei, F.E. -150 lei,
R.A. -80 lei, S.C.E. -100 lei, C.L. -120 lei, C.C. -120 lei,
M.G.D. - 80 lei.
S-a constatat, de asemenea că,
D.G. a, elevă în clasa a XII a, a remis inculpatului, personal, suma de 120
lei, pentru a-i asigura promovabilitatea în anul şcolar 2008-2009, sumă de bani
pe care aceasta i-a dat-o la locuinţa
sa.
De asemenea, aceeaşi elevă, i-a
remis inculpatului suma de 100 lei, la sfârşitul lunii mai 2009, împreună cu
C.L. şi Ş.C., eleve la acelaşi grup şcolar.
Situaţia de fapt a rezultat din
probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească,
respectiv, declaraţii denunţători (3-17, 69-70); proces verbal de constatare a
infracţiunii flagrante (22-29); planşe fotografice, anexă ale procesului-verbal
(31-45); obiecte corp delict reprezentând sumele de bani remise cu titlu de
mită şi descoperite la percheziţia domiciliară; declaraţii martori
(71-96,101-121) + cel administrat la instanţă unde a fost audiat inculpatul
B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol.I, vol. II, martorii: P.I., D.P.T.,
D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M., P.G., P.B.I.,
B.Ş.D., H.L.,
B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L.,
C.C., L.M. (filele 274 vol.I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37,
38, 39, 40, 67, 68, 69, 179, 180, 183, 184, 208, vol.II, vol. III, vol. IV).
Apărătorul ales pentru inculpatul
B.G. a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare
de mită, prev. de art. 254, al. 1 Cod Penal; în subsidiar, aplicarea unei
pedepse orientate spre minim general cu suspendarea executării acesteia.
Inculpatul a fost trimis în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, reţinându-se că a
pretins, în mod repetat sume de bani de la mai mulţi elevi, astfel încât în
calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul şcolar
următor.
În ceea ce priveşte probatoriile
administrate în prezenta cauză, acestea au fost următoarele:
Proces verbal de constatare a
infracţiunii flagrante:
Declaraţiile denunţătorilor şi
martorilor;
3. Obiecte corp delict
reprezentând sumele de bani remise cu titlu de mită şl descoperite la
percheziţia domiciliară.
1. În ceea ce priveşte procesul
verbal de constatare a infracţiunii flagrante apărătorul inculpatului a
solicitat să se observe că din conţinutul acestuia nu rezultă în nici un caz că
s-ar fi săvârşit o infracţiune.
Din conţinutul acestuia a
rezultat cu certitudine, că două persoane au intrat în locuinţa inculpatului şi
că ulterior au plecat din locul respectiv. In nici un caz nu a rezultat că
inculpatul ar fi săvârşit o infracţiune.
Mai mult decât atât, a considerat
că foarte important este şi cine a participat la efectuarea flagrantului; este
vorba de B.A.R. şi F.C.. Din declaraţia numitului B.A.R., a rezultat cu
certitudine faptul că între inculpat şi acesta exista un conflict mai vechi,
inculpatulformulând o plângere penală împotriva acestuia, iar B. primind o
amendă. În acest context a găsit prilejul ideal pentru a se răzbuna pe dl.
B.G., mai mult decât atât, l-a convins şi pe martorul F. să participe la aşa
numitul flagrant.
De asemenea, din declaraţia
martorului B.A.R. a rezultat că acesta nici măcar nu ştia ce materii a studiat
cu dl. profesor. în aceste condiţii ipoteza prezentată de parchet conform
căreia inculpatul punea, în mod intenţionat note mici elevilor nu subzistă.
Din aceste considerente a
apreciat că declaraţiile martorilor B.A.R. şi P.I. nu demonstrează în nici un
caz vinovăţia inculpatului.
De asemenea, din declaraţiile
martorilor asistenţi a rezultat că doi tineri au intrat în casa inculpatului,
după care au ieşit şi în acel moment au intrat împreună cu organele de urmărire
penală în apartamentul inculpatului, unde au găsit nişte bani. Din aceste
declaraţii nu a rezultat în nici un caz că s-ar fi săvârşit vre-o infracţiune,
dimpotrivă a rezultat că două persoane au lăsat sume de bani în casa
inculpatului. Să nu uităm faptul că pe banii respectivi nu s-a descoperit nici
o amprentă a inculpatului, prin urmare acesta nici nu a ştiut de existenţa
acestor bani.
Mai mult decât atât, celălalt
martor asistent P.G. a afirmat că „nici nu i-am văzut pe B.şi F.”. În aceste
condiţii, practic nici nu au existat doi martori asistenţi ci doar unul. Prin
urmare despre ce flagrant discutăm?
Inculpatul B.G. nu a ştiut nici
un moment că cei doi elevi au lăsat sume de bani în bucătăria sa şi nu există
nici o probă directă contrară care să susţină acest aspect. Nu există nici o
înregistrare audio sau video care să confirme ipoteza prezentată de parchet.
2. În ceea ce priveşte probele
testimoniale administrate în prezenta cauză apărătorul inculpatului a susţinut
următoarele:
A observat că aproximativ toţi
martorii audiaţi în faza de urmărire penală, foşti elevi ai d-lui profesor nu
mai ştiau ce materii au studiat cu inculpatul. În aceste condiţii în nici un
caz nu se poate reţine că inculpatul, ar fi pus note mici elevilor pentru a-i
lăsa în stare de corigentă. Elevii au primit note mici deoarece erau slabi
pregătiţi. Acest aspect a fost conturat şi de lucrările de control care au fost
depuse la dosarul cauzei.
Aproximativ toţi martorii (B.A.,
V.D.R., L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I.), cu mici excepţii audiaţi fie
în faza de urmărire penală fie în faza de judecată au afirmat că nu i-au remis
niciodată bani d-lui profesor B.G. şi că nici nu li s-a cerut bani, în mod
expres de către dl. profesor.
De asemenea, a observat că sumele
de bani pe care aceştia i-au plătit lui B.Ş. sau
P.B.I. diferă, valoarea
referatelor nu este aceeaşi pentru toţi elevii. În acest context apare
întrebarea firească, oare B.Ş. şi P.B.I. nu-şi însuşeau banii de la colegii lor
fără să aibă nici o legătură cu inculpatul? Mai mult decât atât B.Ş. nu-şi
aminteşti ce sume de bani a remis inculpatului, în ce perioadă a remis sumele
de bani.
A apreciat că dacă situaţia se
prezintă astfel fireşte că nu ar fi afirmat niciodată că banii ar fi rămas la
ei, au preferat varianta cea mai uşoară de a declara că au remis sume de bani
d-lui profesor astfel încât în sarcina lor să nu poată fi reţinută nici o
infracţiune.
Martorii B.A.R. şi F. au afirmat
că singura dată când au remis bani direct d-lui profesor ar fi fost în momentul
în care s-ar fi realizat flagrantul. Să fie o simplă coincidenţă?
A considerat că faptul că
situaţia prezentată în rechizitoriu nu este cea reală o denotă şi faptul că
martorii B.A.M., C.A. si D.M. au afirmat că nu au remis niciodată bani pentru a
trece clasa; notele au fost întotdeauna acordate în funcţie de cât învăţau.
Foarte important a apreciat că
este faptul că aceeaşi martori au confirmat că dl. profesor le solicita
elevilor să aducă anumite referate tocmai pentru a putea fi evaluaţi. Prin
referate nu se înţelegeau anumite sume de bani.
Latura obiectivă a infracţiunii
de luare de mită se poate realiza prin: pretinderea, primirea de bani sau alte
foloase ce nu i se cuvin sau acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.
În speţă, martorii B.A., V.D.R.,
L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I., au afirmat că nu li s-a pretins
niciodată bani, în mod direct de dl. profesor; aceeaşi martori nu au văzut
niciodată ca dl profesor să fi primit bani iar cu privire la nerespingerea
promisiunii unor foloase nici nu se face vorbire în rechizitoriu.
Singurii martori care au afirmat
că au remis sume de bani sunt B.Ş., P. (afirmă că dl profesor i-a pretins bani
însă nu i-a mai remis) B. şi P.
Elevii care au remis bani lui
B.Ş. au afirmat că valoarea unui referat era diferită, ceea ce denotă că este
foarte posibil ca acesta să-şi fi însuşit sumele de bani fără ca dl. profesor
să ştie nimic despre acest aspect. Martorii P. şi B., a arătat anterior de ce
consideră inculpatul că declaraţiile lor nu pot fi luate in considerare. Iar în
ceea ce-1 priveşte pe P. este o simplă afirmaţie nedovedită în nici un fel.
Având în vedere cele descrise
anterior apărătorul inculpatului a apreciat că faptei imputate inculpatului îi lipseşte
unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă. De
asemenea, inculpatul nu a intenţionat niciodată să îndeplinească un anumit act
(respectiv promovarea elevilor) în legătură cu atribuţiile de serviciu în
schimbul unor sume de bani, prin urmare a apreciat că nici latura subiectivă a
infracţiunii pentru care a fost trimis inculpatul în judecată nu există.
Foarte important a considerat că
este şi faptul că elevii care au fost martori, în sprijinul acuzării, în
prezentul dosar sunt elevi foarte slabi, nu s-au interesat niciodată de şcoală,
nu mai ştiu nici măcar ce materie au studiat cu dl. profesor cu toate că unii
au dat examenul de bacalaureat la aceste materii.
Cu toate acestea elevii au
absolvit liceul inclusiv examenul de bacalaureat; în acest context ipoteza
prezentată de inculpat cum că elevii ar fi fost manipulaţi de directorul şcolii
pentru a efectua denunţurile devine plauzibilă. Mai mult decât atât, între dl.
profesor şi director au existat numeroase disensiuni, după cum a rezultat şi
din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste aspecte a
apreciat că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare
de mită motiv pentru care a solicitat instanţei să dispună achitarea inculpatului
în temeiul art. 10 lit. d. coroborat cu art. 11, pct. 2, lit a, CPP.
De asemenea a rugat instanţa de
judecată să ţină cont şi de următoarele aspecte referitoare la prezumţia de
nevinovăţie.
Art. 5.2 din Codul de procedura
penala consacră Prezumţia de nevinovăţie „Orice persoana este considerat a fi
nevinovata pana la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală
definitivă".
Mai mult decât atât, potrivit
art. 66 (1) „Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie
si nu este obligat sa-si dovedească nevinovăţia".
Art. 6 pct. 2 din Convenţia
Europeana a Drepturilor Omului statuează asupra prezumţiei de nevinovăţie,
astfel „Orice persoana acuzată de o infracţiune este prezumata nevinovată până
ce vinovăţia va fi legal stabilită".
În virtutea acestor prezumţii,
reglementate atât la nivel intern cât şi la nivel internaţional, acela
împotriva căruia a fost pornit un proces penal este prezumat nevinovat până la
dovedirea vinovăţiei intr-un proces public.
Din aceasta prezumţie rezultă
implicit faptul că inculpatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia,
aplicându-se principiul ejus incubit probatio qui dicii, nan qui negai, organele
judiciare având obligaţia administrării probelor in procesul penal.
Prezumţia de nevinovăţie fiind
însă o prezumţie relativă, aceasta poate fi răsturnată prin dovedirea
vinovăţiei în cursul activităţii de probaţiune, însă inculpatul poate să
probeze lipsa de temeinicie a probelor în vinovăţie.
Potrivit literaturii de
specialitate „Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcuta numai prin
probe certe de vinovăţie" a se vedea I. Neagu Drept procesual penal. Tratat.
ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p.91.
Consecinţa prezumţiei de
nevinovăţie este ca trece sarcina probaţiunii asupra celui care învinuieşte, cu
obligaţia de a dovedi în mod cert vinovăţia inculpatului, altfel se aplica
consecinţa acestei prezumţii, potrivit căreia îndoiala profita inculpatului -in
dubi o pro reo.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia
a a-II-a penala, a pronunţat decizia penala nr. 235/A/1997 prin care afirma că
„în dreptul nostru, inculpatul nu trebuie sa-si dovedească nevinovăţia;
organele judiciare sunt cele cărora, potrivit art. 66 Cod procedura penală le
revine obligaţia administrării probelor de vinovăţie, iar învinuitul sau
inculpatul are dreptul sa dovedească lipsa lor de temeinicie. Când se ajunge la
îndoiala asupra vinovăţiei si aceasta îndoiala nu este înlăturata după
administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie subzista, căci orice
îndoială profita învinuitului sau inculpatului".
Mai mult decât atât prin Sentinţa
penală nr. 345 din 25 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, menţinută prin
Decizia penala nr. 57 din 6 martie 2007 pronunţata de Curtea de Apel Bacău,
ambele fiind menţinute si de către instanţa de recurs Înalta Curte de Casaţie
si Justiţie, s-a statuat că „Regula in dubio pro reo constituie un complement
al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în
care principiul aflării adevărului, consacrat in ari 3 Codul de procedura
penala, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în
măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat
conţin o informaţie îndoielnica tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în
legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o
convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie
să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-1 achite.
Înainte de a fi o problemă de
drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. înfăptuirea justiţiei
penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le
pronunţa, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe
decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta
supusă judecăţii).
Numai aşa se formează
convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauza, că realitatea
obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o
înfăţişează realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au
administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori
pur si simplu nu există, şi totuşi îndoiala persista în ce priveşte vinovăţia,
atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă, de nevinovăţie" şi
deci inculpatul trebuie achitat. "
A precizat că în cauza DIDU
Contra României, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 740 din
30/10/2000 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat că dacă din întreg
probatoriul se indică o simplă "stare de suspiciune".... sau anumite
fapte enunţate în rechizitoriu sunt puse sub semnul întrebării" se încalcă
art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor.
Având în vedere ansamblul
probelor administrate în prezenta cauză coroborate cu prezumţia de nevinovăţie
de care se bucură inculpatul a solicitat instanţei să constate că faptei îi
lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită motiv pentru
care a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.
d, coroborat cu art. 11, pct. 2, lit a, CPP.
În subsidiar, în condiţiile în
care s-ar aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea acestei
infracţiuni a solicitat instanţei să ţină cont de toate circumstanţele
personale ale inculpatului şi anume: vârsta inculpatului (58 de ani), faptul că
este la primul contact cu legea penală, este cunoscut în societate ca o
persoană respectabilă, care din momentul finalizării studiilor universitare
(absolvent al Facultăţii de Automatică, secţia Automatică, a Institutului
Politehnic Bucureşti, promoţia 1976) până a fost arestat preventiv a lucrat în
permanenţă (peste 32 de ani), (Acest aspect este confirmat şi de martorii
D.P.T. şi D.M.), inculpatul s-a aflat în stare de arest de arest aproximativ 1 an,
în acest moment este bolnav, după cum rezultă din scrisoarea medicală pe care a
anexat-o la dosarul cauzei.
Din toate caracterizările (de la
vecini, de la fostul loc de muncă, de la Parohia Romano Catolică din care face
parte) depuse la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul este cunoscut în
societate ca o persoană liniştită care nu a creat probleme niciodată.
Având în vedere toate aceste
aspecte a solicitat instanţei să ţină cont de toate aceste circumstanţe şi să
dispună aplicarea unei sancţiuni orientate sub minimul special cu suspendarea
executării acesteia.
De asemenea a solicitat
restituirea sumelor de bani reţinute cu ocazia percheziţiei domiciliare (1450
lei; 50 Euro; şi 60$) deoarece nu s-a făcut dovada că sumele respective ar fi
fost obţinute din activitatea infracţională. Nu există nici o probă
administrată, în faza de urmărire penală sau în faza de judecată care să
confirme că aceşti bani provin dintr-o activitate infracţională. Nici unul
dintre elevi nu a afirmat că ar fi remis inculpatului dolari sau euro. Mai mult
decât atât cea mai mare parte din bani erau ai soţiei inculpatului.
Această apărare a fost respinsă,
apreciind că din materialul probator acumulat la urmărirea penală, administrat
pe parcursul cercetării judecătoreşti, completat cu probele în apărare ce i-au
fost admise inculpatului, rezultă că inculpatul de multă vreme, de aproximativ
cinci ani de zile a practicat această „metodă” de a examina elevii. Avem în
vedere depoziţiile directorului şcolii d-l L.M., elevii claselor XI şi a XII
audiaţi în cauză (care au transmis instanţei că exista acele „zvonuri”, care
circulau între „bobocii” liceului, cum că „Dacă faceţi informatica cu B.,
trebuie să dai bani ca să treci materia lui”.
Pe de altă parte s-a apreciat că
temeiul achitării invocat, în drept de apărător este art. 10 lit. d C. pr.
pen., ori motivarea acesteia s-a bazat pe argumente de felul: ”din conţinutul
acestuia nu rezultă în nici un caz că s-ar fi săvârşit o infracţiune”, „pe
banii respectivi nu s-au descoperit nici o amprentă a inculpatului” ceea ce
presupune un alt temei posibil art. 10 lit. a Cpp.
Faptul că pe aceste bancnote nu
s-au găsit amprentele inculpatului, s-a apreciat că nu are relevanţă, întrucât
în pregătirea flagrantului ei au fost marcaţi procedural, astfel că imediat
după ce denunţătorii au părăsit imobilul în care locuieşte inculpatul, în
sertarul dulapului din bucătărie au fost găsiţi banii respectivi. Chiar
denunţătorii au afirmat că inculpatul era un om precaut şi niciodată nu punea
mâna efectiv pe bani, ci îi îndruma pe elevi să pună ei singuri banii în
sertar, bani înveliţi şi ei într-un ziar avem în vedere declaraţii autodenunţ
filele 9-17, procese verbale de capcanare chimică pag.18-21, proces verbal de
constatare a infracţiunii flagrantă, filele 22-29, planşele foto aferente
momentului flagrant filele 45, declaraţiile denunţătorilor date în faţa
instanţei, a elevilor ce au depus plângeri la organul de cercetare penală).
A susţinut apărarea că elevii
erau foarte slab pregătiţi la această disciplină şi, prin urmare îşi meritau
notele mici. Instanţa a avut în vedere însă depoziţiile elevilor date în sala
de judecată prin care relatează că d-l profesor B. avea un stil necorespunzător
de examinare, că una vorbea la tablă, alta le dădea să înveţe pentru orele
următoare şi alte îi întreba la tablă, de exemplu: „d-l profesor mă scotea la
tablă şi mă întreba:? Ai radio acasă?, -Da. –Bine, atunci spune care este
schema de funcţionare”., deşi această temă nu o aveam de pregătit”. Că elevii
nu erau chiar atât de slabi pregătiţi stau dovada examinării ce le-a fost
făcută, după reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, când elevii au
dat examen cu d-na profesoară S..
Apărarea a arătat că de fapt,
elevii nu au văzut efectiv ca cei doi elevi B.Ş. şi P., care au fost aleşi de
inculpat pentru a colecta banii pentru „referate”, au remis efectiv banii
inculpatului. Instanţa a observat că elevii în declaraţiile lor spun că atâta
timp cât au primit notele de trecere se subînţelege că banii au fost daţi.
Elevul P.B., în declaraţia dată
în faţa instanţei la 18.05.2010 a arătat faptul că .” Am fost ales de către
inculpat care era profesorul nostru, ca reprezentant al clasei mele ca să
predau „referatele”.; „ mi-a scris atunci pe o hârtie: < un referat-4 pag –
40 RON >.”.
Elevul B.Ş., în declaraţia dată
în faţa instanţei la 14.06.2010, a declarat că „Cred că am strâns de la 4-5
colegi bani şi i-am dat domnului profesor”.
Faptul că după atâta vreme
martorii, foşti elevi ai inculpatului, nu-şi mai amintesc disciplina ce le-o
preda, ce note aveau, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă în cauză. Parte din
ei şi-au continuat studiile fiind în prezent studenţi la facultăţi în ţară.
Apărarea, în „concluziile
depuse”, a contestat că „prin referate se înţelegeau anumite sume de bani”,
ori, numai din cele două exemple indicate mai sus, martorii s-au exprimat clar
ce reprezenta un referat, însă acelaşi termen şi explicaţia conţinutului său se
găseşte la fiecare martor audiat, la fiecare elev audiat.
S-a constatat ca fiind evident
că, d-l profesor având încredere doar în cei doi elevi P. şi
B. colabora doar cu aceştia, şi
prin urmare nu are suport afirmaţia apărării cum că martorii ar fi declarat că
nu au văzut niciodată pe cei doi elevi să remită banii inculpatului, dar atâta vreme
cât au primit note de trecere toţi elevii au dedus că banii au fost daţi iar
profesorul i-a primit şi le-a încheiat mediile şcolare. Chiar şi cu ocazia
organizării flagrantului, după ce a văzut inculpatul că elevii au venit cu
banii, le-a spus unde să pună banii după care „le-a urat succes la
bacalaureat”.
Prin Notele de concluzii,
apărarea a solicitat achitarea inculpatului, pe temeiul art. 10 lit. d
c.pr.pen. apreciind că faptei îi lipseşte elementele constitutive ale
infracţiunii, însă nu s-a dezvoltat această teză, ceea ce s-a expus în paginile
anterioare (1-5) a susţinut ideea unei achitări în baza art. 10 lit.a C.pr.pen.
Din apărarea formulată, instanţa nu a dedus care ar fi acele element
constitutiv al infracţiunii care lipseşte şi care atrage achitarea inculpatului
pe acest temei. Chiar şi în lipsa unei argumentări, instanţa prin probatoriile
expuse a apreciat că infracţiunea de luare de mită în formă continuată există,
a fost săvârşită de inculpat, cu intenţie directă, pe o perioadă mare de timp
(vreme de aproape cinci ani de zile, din anul şcolar 2005, aşa cum declară
martorul L. M.). În legătură cu acest martor, inculpatul a afirmat că se află
în relaţii de duşmănie, că este contracandidatul său la postul de conducere al
şcolii, că el este răspunzător de acest dosar, de flagrantul organizat şi de
dosarul de faţă. Cu toate acestea, nu a existat şi a solicitat instanţei că-l
cheme pentru a da declaraţie, este o probă solicitată de inculpat în apărarea
sa. Instanţa a încuviinţat proba, s-a administrat, inculpatul s-a prezentat la
termenul de judecată pregătit cu un „interogatoriu” foarte stufos cuprinzând
întrebări pe care instanţa trebuia să le pună martorului (ceea ce s-a şi
întâmplat), parte din întrebări neavând legătură cu cauza, de exemplu întrebarea
nr. 38.”Câinele REX îl aduceaţi frecvent în şcoală şi în cancelarie?, sau
întrebările 25,26 ,.” Fumaţi, consumaţi cafele, produse de lux”, „Aveţi
două vile, maşini de lux?”.
Instanţa a avut în vedere că cele
relatate de acest din urmă martor sunt în deplină concordanţă şi au fost
confirmate anterior de declaraţiile tuturor martorilor ce au fost audiaţi în
cauză, şi prin urmare nu există suspiciuni şi motive pentru a fi considerată ca
nesinceră şi că ar trebui înlăturată.
2. În drept:
Fapta inculpatului B.G. de a
pretinde, în mod repetat, sume de bani de la mai mulţi elevi, astfel încât în
calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul şcolar
următor, constituie infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 C. pen.
cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen.
Constatându-se întrunite
condiţiile răspunderii penale, pentru infracţiune, s-a dispus tragerea la
răspundere penală a acestuia aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea. La
individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de
art. 72
C. pen., faptul că are o vârstă
înaintată, de suferind (aşa cum rezultă din actele medicale pe care le-a ataşat
la dosar de-a lungul timpului), are studii superioare, este căsătorit, nu are
copii, nu a recunoscut săvârşirea faptei, a desfăşurat activitatea
infracţională vreme îndelungată, instanţa i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea
orientată spre minimul special, în condiţiile în care limitele de pedeapsă
prevăzută de această infracţiune în Codul penal este închisoarea de la 3-12 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Art. 71 cod penal, astfel cum a
fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art.
64 alin. 1 lit. „a-c„ se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11
alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament
fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile
omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de
a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1
al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din
30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata
pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea
persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o
legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii
săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială
ainfractorilor. În consecinţă inculpatului i s-au interzis numai drepturile
prevăzute de art. 64 alin. 1 teza 2, lit. ”b” şi lit. c cod penal, potrivit
art.71 alin. 2 C. pen.
De asemenea, fiind obligatorie,
s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,
potrivit art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b şi c C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada
ce a executa-o inculpatul până acum, prin reţinere şi arest preventiv, de la
03.06.2009 şi până la data de 13.08.2010, când Curtea de Apel Bacău, prin
decizia nr. 477/ 13.08.2010 a admis recursul inculpatului şi i-a înlocuit
măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, potrivit
art. 145 ind.1 C. pr. pen.
Cu privire la această ultimă
măsura, instanţa a considerat necesară menţinerea acestei măsuri şi a tuturor
obligaţiilor ce i-au fost impuse până la rămânerea definitivă a prezentei
hotărâri, existând temerea că ar putea împiedica buna desfăşurare a procesului
penal, în continuare. Aşa după cum s-a arătat, inculpatul nu a recunoscut
învinuirea ce i-a fost adusă, probele ce susţin actul de acuzare şi prezenta
sentinţă penală de condamnare, motiv pentru care s-a considerat că ar putea lua
legătura cu martorii pentru influenţarea acestora în favoarea sa, în etapele
următoare, în apel şi recurs.
II. LATURA CIVILĂ
Cu ocazia percheziţiei
domiciliare au fost ridicate din domiciliul inculpatului următoarele sume de
bani, reprezentând obiecte corp delict ale infracţiunii de luare de mită, după
cum urmează: 1 x 100 lei seria 083E 4453837, 1 x 50 lei seria 086E 5597055,
1x50 lei seria 055B 1738924, 1 x 50 lei seria 072B 4678034, 1 x 10 lei seria
056E 1637319, 1 x 10 lei seria 057C 3178892, 1 x 10 lei seria 053B 1247027, 1 x
10 lei seria 052D 2682708, 1 x 10 lei seria 053B 0526820, 1 x 100 lei seria
077C 3453525, 1 x 100 lei seria 067D 1869386, 1 x50 lei seria 054E 0965866, 1 x
50 lei seria 055E 1736302, 1 x50 lei seria 076D 3621586, 1 x 10 lei seria 059D
3740113, 1 x 10 lei seria 058D 2506299.
De asemenea, din locuinţa
inculpatului au fost ridicate sumele de 1430 lei, 50 Euro şi 59 USD, sume de
bani consemnate la C. -Bacău cu recipisa nr. 561149/1 din 7.07.2009, 561153/1
din 7.07.2009 şi nr. 561156/1 din 7.07.2009, sume pentru care s-a dispus
confiscarea.
Prin buletinul de schimb valutar
nr. 2288686/1 din 7.07.2009 emis de C. a fost consemnată suma de 1 (unu) USD în
valoare de 3,6 RON ridicat de asemenea din locuinţa inculpatului şi pus la
dispoziţia instanţei în vederea confiscării.
La fila 69 a primului volum de
urmărire penală, elevii B. R., B. A., L.C., V.B., V. C.I, G.P., au solicitat
restituirea sumelor de bani, aşa cum au menţionat în tabelul alăturat, sau
sumele de bani pe care le pretinde că le-ar fi dat fiecare domnului profesor.
Raportat la acest tabel, la declaraţiile pe care le-au dat la urmărirea penală,
şi în faţa instanţei, tribunalul a stabilit pentru care dintre aceşti se impune
restituirea sumelor de bani, care nu au mai dorit acest lucru (şi prin urmare
sumele au fost confiscate), pentru care s-a restituit deja de către inculpat.
Astfel, a rezultat faptul că în
temeiul art. 118 lit. e C. pen. s-a apreciat că se impune confiscarea de la
inculpat a sumelor de: -190 lei primiţi de la H.L.; -150 lei primiţi de la
F.E.; - 80 lei primiţi de la R.A.; - 80 lei primiţi de la M.A.I.; - 100 lei
primiţi de la Ş.C.; - 120 lei primiţi de la C.L.; -120 primiţi de la C.C.; -80
lei primiţi de la M.G.; -120 lei primiţi de la D.G., şi care nu au servit la
despăgubirea acestora.
Inculpatul a fost obligat la
plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B.A.; 150 lei către
B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; -200 lei de la B.R.; -200 lei de la V.C.; -280
lei de la G.P.; -240 lei de la I..A. şi să constatăm restituită suma de 170 lei
către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a
avut apărător ales iar în baza art. 191 C. pr. pen., fiind în culpă procesuală
a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând pe cele
efectuate la urmărirea penală.
Împotriva sentinţei penale mai
sus menţionată a declarat apel în termen legal inculpatul B.G., pentru
netemeinicie, motivele de apel fiind detaliate în considerentele prezentei
decizii penale.
Analizând sentinţa penală
apelată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept existente, în virtutea caracterului
devolutiv al apelului prevăzut de art. 371 C. Pr. Pen., Curtea constată că
apelul declarat este întemeiat doar sub aspectul individualizării judiciare a
pedepsei principale aplicate inculpatului, pentru considerentele ce se vor
dezvolta în continuare.
Elementul material al laturii
obiective a infracţiunii de luare de mita consta in fapta funcţionarului care,
in condiţiile si scopurile prevăzute de art. 254 cp, pretinde ori primeşte bani
sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de
foloase sau nu o respinge.
Acesta poate fi săvârşit
alternativ in oricare dintre cele patru modalităţi normative, printr-o acţiune
(comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu
i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o
inacţiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde
înseamnă a cere, a formula o anumită pretenţie. Pretinderea, ca modalitate de
realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mită,
înseamnă pretenția, cererea formulata de către subiectul activ de a i se da
bani sau alte foloase necuvenite, in împrejurările si scopurile prevăzute de
lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de
comunicare, gesturi, semne, comunicare înţeleasă de cel căruia îi este
adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea sa
poată fi înţeleasă de oricine) ocolitoare.
Din conţinutul întregului
material probator administrat în cauză-depoziţii de martori, denunţători,
procese verbale de capcanare, inclusiv capcanare chimică, -a se vedea pr. vb.
aflat la fila 18 ds. urm. pen.,
din care rezultă că bancnotele au fost inscripţionate înaintea realizării
flagrantului, respectiv, proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante
–fila 22 ds. urm. pen., din conţinutul căruia rezultă că sumele de bani
inscripţionate şi pretinse de inculpat, potrivit declaraţiilor denunţătorilor
au fost găsite în locuinţa inculpatului în sertarul mobilierului indicat ca şi
loc de depozitare de inculpat denunţătorilor cu ocazia vizitei acestora în aceeaşi
seară în locuinţa cadrului didactic şi planşe foto privind examinarea
bancnotelor marcate cu inscripţia MITA-fl. 39-45 ds.urm. pen.,, rezultă că
inculpatul B.G., în pofida unei conduite constant nesincere, a pretins în mod
repetat diferite sume de bani, (pe care le primea la domiciliul său, urmare a
unei vigilenţe şi precauţii calificate), de la mai mulţi elevi în scopul
asigurării promovării anului şcolar.
Acţiunea de pretindere a fost
neechivoca şi a manifestat neîndoielnic intenția inculpatului de a condiţiona
de ea îndeplinirea efectuării unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu (promovarea elevilor denunţători).
Inculpatul a înţeles semnificaţia
penala a faptei, dovedind o precauţie extremă dar şi dacă nu a realizat
semnificaţia penală a fiecărei fapte, a ştiut ca prin această pretindere se
condiţionează îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale de serviciu.
Inculpatul nu numai că a pretins
diferitele sume de bani dar le-a şi primit, tăgăduind în continuare caracterul
infracţional al faptelor sale.
Inculpatul s-a prevalat în
apărarea sa de împrejurarea că pe bancnotele inscripționate prin cuvântul MITĂ,
nu s-au identificat urmele sale papilare dar, infracţiunea de luare de mită
realizează elementul regens şi doar prin actul de conduită manifestat în
indicarea locului de convenit de el, astfel încât acesta să aibă abia la
îndemână, sumele de bani sau bunurile pretinse, aşa încât să le poată prelua
oricând şi să poată dispune de ele.
Pentru toate aceste considerente
Curtea de Apel Bacău urmează să constate că poziţia inculpatului de
nerecunoaştere a faptei comise în formă continuată este nesinceră şi urmăreşte
exonerarea de răspundere penală.
Prima instanţă nu a reţinut în
favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 alin.1
lit. a, b şi c C. pen., întrucât a apreciat întemeiat că inculpatul nu a avut o
conduita frumoasă anterior trimiterii sale în judecată, a fost condamnat
anterior, fapte pentru care a intervenit reabilitarea de drept, (fişa de cazier
aflat la fila 66-67ds. urm pen.,) nu a manifestat regret după trimiterea sa în
faţa organelor de cercetare penală şi justificat a fost sancţionată şi
comportarea procesual nesinceră în faţa instanţei de judecată.
Dispoziţiile art. 72 C. pen.,
reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret
individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancţiunea
aplicată să răspundă cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ
prevăzute de art. 52 C. pen.
Pedeapsa aplicată trebuie să
reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi
modalităţii de executare şi să nu arate în nici un caz un efect intimidant,
datorită severităţii excesive.
Raportat la persoana
făptuitorului, cadru didactic, aflat la vârsta pensionării, persoană care
nu a mai cunoscut repercusiunea penală,
la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracţiunii, mobilul şi
scopul urmărit, se constată că pedeapsa aplicată este excesivă şi nu este de
natură să realizeze, scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei,
considerent pentru care urmează a fi redusă ca şi cuantum.
Sancţiunile de drept penal nu pot
fi nici prea uşoare, dar nici prea severe faţă de infracţiunea săvârşită (justiţia
in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato, or în cauza
pendente, cu siguranţă, pedeapsa este excesivă.
Pentru toate aceste considerente,
Curtea în temeiul art. 379 pct.2 lit. a c. pr. pen., va admite apelul declarat,
va desfiinţa în parte hotărârea primei instanţe şi va dispune în sensul celor
mai sus înfăţişate.
|