avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Luarea de mită
 
Codul Penal
Titlul VI, Capitolul I, art. 254 Cod penal. Partea specială
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mita consta in fapta funcţionarului care, in condiţiile si scopurile prevăzute de art. 254 cp, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge.
Acesta poate fi săvârşit alternativ in oricare dintre cele patru modalităţi normative, printr-o acţiune (comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inacţiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde înseamnă a cere, a formula o anumita pretenţie. Pretinderea , ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mita, înseamnă pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările si scopurile prevăzute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare înţeleasă de cel căruia îi este adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea să poată fi înţeleasă de oricine) ocolitoare.
 
Curtea de Apel Bacău -Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie Decizia penală nr. 101 din 4 septembrie 2012
 
Asupra apelului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/D/17.02.2012 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:
În temeiul art. 254 alin. 1 C .pen. cu art. 41 alin. 2 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”, în formă continuată, a fost condamnat inculpatul B.G., profesor la G.Ş.E. Bacău, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II-a, lit. b şi c C. pen.
În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a , lit. b şi lit. c  C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventiv în perioada 03.06.2009-13.08.2010.
În temeiul art. 350 C. pr. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 477/13.08.2010.
În temeiul art. 109 C. pr. pen. s-a dispus păstrarea a două plicuri cu corpuri delicte conţinând bancnotele ridicate cu ocazia flagrantului, aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău, şi înregistrate la nr. 29/15.07.2009.
S-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: -1.430,00RON depusă la C. – Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561149/1 din 07.07.2009; -50 EUR depusă la C.– Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561153/1 din 07.07.2009; -59 USD depusă la C. – Bacău, cu recipisa de consemnare nr. 561156/1 din 07.07.2009; -1 USD depusă la C. – Bacău, cu chitanţa  nr.2288686/1 din 07.07.2009.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de :- 190 lei primiţi de la  H.L.;-150 lei primiţi de la F.E.; -80 lei primiţi de la R.A.; -80 lei primiţi de la M.A.I.; -100 lei primiţi de la Ş.C.;. -120 lei primiţi de la C.L.; -120 primiţi de la C.C.; ­80 lei primiţi de la M.G.; -120 lei primiţi de la D.G., şi care nu au servit la despăgubirea acestora.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B. A.; ­150 lei către B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; -200 lei de la B.R.; -200 lei de la V.C.;-280 lei de la G.P.;-240 lei de la I.A.;
S-a constatat restituită suma de  170 lei către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 347/P/2009 din 14.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen., constând în aceea că, în cursul anilor şcolari 2007-2008, 2008-2009, a pretins, în calitatea sa de profesor la G.Ş.E. Bacău, sume de bani cu titlu de mită, de la mai mulţi elevi, pentru a le asigura promovabilitatea.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 3969/110/2009 din 15.07.2009.
La instanţă a fost audiat inculpatul B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol. I, vol. II, martorii: P.I., D.P.T., D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M., P.G., P.B.I., B.Ş.D., H.L., B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L., C.C., L.M. (filele 274 vol. I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37, 38, 39, 40, 67, 68, 69, 179, 180, 183 , 184, 208, vol. II, vol. III, vol. IV).
În cele patru dosare ale instanţei, inculpatul a depus memorii şi cereri: pag. 4-8, 32-33, 36-37, 44-45, 73-76, 97-99, 112, 124-126, 139, 145, 160-161, 196-198 din vol. IV instanţă), pag. 16-17, 54, 64, 101-104, 130-133, 176-177, vol. III instanţă), pag. 302-308, 349-350, 356, 388-389, 456, 463, vol. II instanţă), pag. 28-69, 79-82, 90-94, 108, 120-121, un dosar conţinând 127 de file cu „Lucrări scrise de la clasele  XI F, XII G,  273 vol. I instanţă).
Aşa după cum s-a arătat mai sus, inculpatul, pe parcursul cercetării judecătoreşti a depus multe memorii, cereri şi probe în apărare. Parte din ele au fost admise, cele care s-au referit la probatorii, la audieri de martori. Prin alte cereri, inculpatul a solicitat să revină la locul de muncă, să se efectueze în cauză expertiză didactică asupra foştilor elevi în scopul de a demonstra reala necunoaştere a materiei pe care o preda şi astfel să justifice notele mici pe care le primeau aceştia. A solicitat un Interogatoriu asupra colegului său, d-l director al şcolii, martorul L.M., cuprinzând peste patruzeci de întrebări, care în majoritate nu aveau legătură cu cauza. A solicitat restituirea sumelor de bani consemnate la C. considerând că sunt bani ce au aparţinut soţiei sale.
A formulat şi cereri de recuzare asupra magistratului fondului, şi fiindcă a fost respinsă, a înţeles să formuleze recurs împotriva încheierii, deşi art. 52 c. pr. pen. prevede să acestea sunt definitive. La Curtea de Apel Bacău a fost soluţionat acest recurs ca inadmisibil şi totuşi a formulat un alt recurs, judecat de ICCJ, evident ca inadmisibil. Şi, mai departe, împotriva acesteia a formulat contestaţie la executare. Toate aceste cereri, au fost susţinute şi de apărătorul ales pe care l-a avut, d-l avocat M.A.. În această situaţie dosarul a rămas în nelucrare vreme de un an de zile, exclusiv din culpa inculpatului şi a apărătorului său, sens în care apreciem că nu se poate vorbi de o depăşire a unui termen rezonabil în soluţionarea cauzei din vina instanţei. Numeroasele cereri, memorii, plângeri depuse au făcut să fie îngreunată cercetarea judecătorească.
Aşa cum s-a arătat, în decursul acelui an cât dosarul s-a aflat pe rolul ICCJ inculpatul a formulat şi o excepţie de neconstituţionalitate, însă, până la întoarcerea dosarului, Legea specială nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale a suferit modificări, astfel că la reluarea cercetării judecătoreşti nu s-a mai putut suspenda dosarul pentru a fi trimis la Curtea Constituţională (aşa cum probabil şi-ar fi dorit inculpatul), fiindcă s-a dispus respingerea sesizării Curţii constituţionale cu excepţia arătată, recursul fiind şi el respins de Curtea de Apel Bacău.
Prin memoriul depus la dosar la data de 02.11.2010 (când cauza se afla la Î.C.C.J. pentru soluţionarea recursului promovat de inculpat împotriva deciziei de respingere ca inadmisibil a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării), inculpatul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzei pentru soluţionarea excepţiei sale invocate, respectiv a dispoziţiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală şi art. 264 alin. 3, 4 Cod procedură penală.
Excepţia nu a putut fi dezbătută, susţinută oral în faţa instanţei de fond până la această dată întrucât, aşa cum am arătat anterior cauza a rămas în nelucrare vreme de un an de zile cât s-a aflat pe rolul Î.C.C.J. (şi împotriva ultimei decizii de respingere ca inadmisibil a recursului, inculpatul a formulat contestaţie în anulare).
Reîntors dosarul la instanţa de fond s-au putut relua cercetările judecătoreşti, între care şi aceste excepţii depuse între termene.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. Înfapt :
La data de 28.05.2009, O.I.C., elev în clasa a XII-a G la Liceul G.A. Bacău, a formulat un denunţ din care rezultă faptul că, inculpatul, în calitatea pe care o avea, aceea de profesor, le pretinde elevilor sume de bani cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul şcolar următor după ce în timpul anului de curs le acorda note în aşa fel încât să-i aducă în situaţia de corigenţă.
La data de 29.05.2009, F.C.V., P.I., B.A.R., elevi în clasa a XII a al aceluiaşi grup şcolar, au formulat autodenunţuri împotriva inculpatului, din care rezulta faptul că, acesta pretinde sume de bani de la elevi pentru a le asigura promovabilitatea în anul şcolar următor.
Pentru aceste considerente, la data de 2.06.2009, a fost organizat un flagrant delict, având în vedere faptul că cei patru denunţători, ca urmare a atitudinii inculpatului, urmau să-i remită acestuia sumele de bani solicitate.
În urma flagrantului delict şi a percheziţiei domiciliare efectuată la data de 2.06.2009, s-a constatat faptul că, inculpatul B.G., în locuinţa sa, amplasată în Bacău, str…, a primit de la denunţătorul B.A.R. suma de 300 lei, reprezentând bani cu titlu de mită, mai precis 150 lei pentru el şi 150 lei pentru P.I., aşa cum a solicitat inculpatul.
Totodată, în aceleaşi împrejurări inculpatul a primit suma de 370 lei de la denunţătorul F.C.V., pentru el şi pentru colegul său O.C., sumă de bani remisă de către denunţător cu puţin înainte de constatare a infracţiunii de luare de mită în flagrant delict.
Sumele de bani au fost lăsate de către cei doi denunţători în domiciliul inculpatului, la indicaţia acestuia, fără a face vorbire despre destinaţia lor, având în vedere conduita inculpatului de prevedere excesivă în aceste momente de consumare a infracţiunii.
Sumele de bani descrise mai sus au fost descoperite de către echipa de cercetare în domiciliul inculpatului, în prezenţa martorilor asistenţi, aşa cum este menţionat în procesul­verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor au fost formulate autodenunţuri şi de către B.R., B.A., L.C., V.R., V.C., G.P. şi I.A., elevi în clasa a XI a F din cadrul aceluiaşi grup şcolar, din care rezultă faptul că aceştia au dat sume de bani inculpatului, cu titlu de mită, pentru a le asigura promovabilitatea în anul şcolar următor, având în vedere faptul că, în anul şcolar 2008-2009, inculpatul preda la această clasă un număr de 8 module.
Ca modalitate de a proceda, acesta a aplicat elevilor, în mod tendenţios note, în aşa fel încât să-i aducă în stare de corigenţă, urmând ca la sfârşitul anului să le solicite aşa zise „referate". Acestea din urmă reprezentau sume de bani în raport de cuantumul referatelor pe care fiecare elev trebuia să le predea profesorului şi având în vedere faptul că un referat era echivalentul unei sume cuprinse între 10-40 lei.
În cursul anului şcolar 2008-2009, mai precis în luna mai 2009, denunţătorii au remis sume de bani inculpatului, după cum urmează: B.A. -160 lei, V.D.R. -200 lei, L.C. -160 lei,
B.R. - 200 lei, V.C. - 200 lei, G.P. -280 lei, I.A. - 240 lei.
S-a constatat, de asemenea, că P.B.I., elev în clasa a XII a H a G.Ş.E. Bacău, a fost contactat de către inculpatul B.G., în luna mai 2009, când acesta i-a sugerat să fie intermediar în sensul de a strânge sume de bani de la elevii din clasă şi să-i remită acestuia, elevii fiind interesaţi în a-şi asigura promovabilitatea.
P.B.I. a transmis colegilor săi atitudinea inculpatului, iar în ziua de 21.05.2009, a primit de la S.I.C. suma de 80 lei şi de la B.A.M. suma de 40 lei. Acesta nu a mai remis suma de bani inculpatului ci a relatat tot ceea ce s-a întâmplat directorului grupului şcolar.
Rolul de intermediar l-a avut şi B.Ş.D., elev în clasa a XII a, cel care de altfel a strâns, de mai multe ori, sume de bani, în anul şcolar 2007-2008, după cum urmează: B.C. -180 lei,
H.L. -190 lei, F.E. -150 lei, R.A. -80 lei, S.C.E. -100 lei, C.L. -120 lei, C.C. -120 lei,
M.G.D. - 80 lei.
S-a constatat, de asemenea că, D.G. a, elevă în clasa a XII a, a remis inculpatului, personal, suma de 120 lei, pentru a-i asigura promovabilitatea în anul şcolar 2008-2009, sumă de bani pe care aceasta i-a  dat-o la locuinţa sa.
De asemenea, aceeaşi elevă, i-a remis inculpatului suma de 100 lei, la sfârşitul lunii mai 2009, împreună cu C.L. şi Ş.C., eleve la acelaşi grup şcolar.
Situaţia de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, respectiv, declaraţii denunţători (3-17, 69-70); proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante (22-29); planşe fotografice, anexă ale procesului-verbal (31-45); obiecte corp delict reprezentând sumele de bani remise cu titlu de mită şi descoperite la percheziţia domiciliară; declaraţii martori (71-96,101-121) + cel administrat la instanţă unde a fost audiat inculpatul B.G., fila 70,95, 322, 352,387, 457, vol.I, vol. II, martorii: P.I., D.P.T., D.M., V.D.R., L.C., B.A., B.A.R., F.C.V., B.A.M., C.A.M., D.M., P.G., P.B.I., B.Ş.D., H.L.,
B.C., M.G.D., D.G., F.E., C.L., C.C., L.M. (filele 274 vol.I, 402 , 403, 451, 452, 453, 454, 10, 36, 37, 38,  39, 40, 67, 68, 69, 179, 180,  183, 184, 208, vol.II, vol. III, vol. IV).
Apărătorul ales pentru inculpatul B.G. a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254, al. 1 Cod Penal; în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minim general cu suspendarea executării acesteia.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, reţinându-se că a pretins, în mod repetat sume de bani de la mai mulţi elevi, astfel încât în calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul şcolar următor.
În ceea ce priveşte probatoriile administrate în prezenta cauză, acestea au fost următoarele:
Proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante:
Declaraţiile denunţătorilor şi martorilor;
 
3. Obiecte corp delict reprezentând sumele de bani remise cu titlu de mită şl descoperite la percheziţia domiciliară.
1. În ceea ce priveşte procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante apărătorul inculpatului a solicitat să se observe că din conţinutul acestuia nu rezultă în nici un caz că s-ar fi săvârşit o infracţiune.
Din conţinutul acestuia a rezultat cu certitudine, că două persoane au intrat în locuinţa inculpatului şi că ulterior au plecat din locul respectiv. In nici un caz nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârşit o infracţiune.
Mai mult decât atât, a considerat că foarte important este şi cine a participat la efectuarea flagrantului; este vorba de B.A.R. şi F.C.. Din declaraţia numitului B.A.R., a rezultat cu certitudine faptul că între inculpat şi acesta exista un conflict mai vechi, inculpatulformulând o plângere penală împotriva acestuia, iar B. primind o amendă. În acest context a găsit prilejul ideal pentru a se răzbuna pe dl. B.G., mai mult decât atât, l-a convins şi pe martorul F. să participe la aşa numitul flagrant.
De asemenea, din declaraţia martorului B.A.R. a rezultat că acesta nici măcar nu ştia ce materii a studiat cu dl. profesor. în aceste condiţii ipoteza prezentată de parchet conform căreia inculpatul punea, în mod intenţionat note mici elevilor nu subzistă.
Din aceste considerente a apreciat că declaraţiile martorilor B.A.R. şi P.I. nu demonstrează în nici un caz vinovăţia inculpatului.
De asemenea, din declaraţiile martorilor asistenţi a rezultat că doi tineri au intrat în casa inculpatului, după care au ieşit şi în acel moment au intrat împreună cu organele de urmărire penală în apartamentul inculpatului, unde au găsit nişte bani. Din aceste declaraţii nu a rezultat în nici un caz că s-ar fi săvârşit vre-o infracţiune, dimpotrivă a rezultat că două persoane au lăsat sume de bani în casa inculpatului. Să nu uităm faptul că pe banii respectivi nu s-a descoperit nici o amprentă a inculpatului, prin urmare acesta nici nu a ştiut de existenţa acestor bani.
Mai mult decât atât, celălalt martor asistent P.G. a afirmat că „nici nu i-am văzut pe B.şi F.”. În aceste condiţii, practic nici nu au existat doi martori asistenţi ci doar unul. Prin urmare despre ce flagrant discutăm?
Inculpatul B.G. nu a ştiut nici un moment că cei doi elevi au lăsat sume de bani în bucătăria sa şi nu există nici o probă directă contrară care să susţină acest aspect. Nu există nici o înregistrare audio sau video care să confirme ipoteza prezentată de parchet.
2. În ceea ce priveşte probele testimoniale administrate în prezenta cauză apărătorul inculpatului a susţinut următoarele:
A observat că aproximativ toţi martorii audiaţi în faza de urmărire penală, foşti elevi ai d-lui profesor nu mai ştiau ce materii au studiat cu inculpatul. În aceste condiţii în nici un caz nu se poate reţine că inculpatul, ar fi pus note mici elevilor pentru a-i lăsa în stare de corigentă. Elevii au primit note mici deoarece erau slabi pregătiţi. Acest aspect a fost conturat şi de lucrările de control care au fost depuse la dosarul cauzei.
Aproximativ toţi martorii (B.A., V.D.R., L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I.), cu mici excepţii audiaţi fie în faza de urmărire penală fie în faza de judecată au afirmat că nu i-au remis niciodată bani d-lui profesor B.G. şi că nici nu li s-a cerut bani, în mod expres de către dl. profesor.
De asemenea, a observat că sumele de bani pe care aceştia i-au plătit lui B.Ş. sau
P.B.I. diferă, valoarea referatelor nu este aceeaşi pentru toţi elevii. În acest context apare întrebarea firească, oare B.Ş. şi P.B.I. nu-şi însuşeau banii de la colegii lor fără să aibă nici o legătură cu inculpatul? Mai mult decât atât B.Ş. nu-şi aminteşti ce sume de bani a remis inculpatului, în ce perioadă a remis sumele de bani.
A apreciat că dacă situaţia se prezintă astfel fireşte că nu ar fi afirmat niciodată că banii ar fi rămas la ei, au preferat varianta cea mai uşoară de a declara că au remis sume de bani d-lui profesor astfel încât în sarcina lor să nu poată fi reţinută nici o infracţiune.
Martorii B.A.R. şi F. au afirmat că singura dată când au remis bani direct d-lui profesor ar fi fost în momentul în care s-ar fi realizat flagrantul. Să fie o simplă coincidenţă?
A considerat că faptul că situaţia prezentată în rechizitoriu nu este cea reală o denotă şi faptul că martorii B.A.M., C.A. si D.M. au afirmat că nu au remis niciodată bani pentru a trece clasa; notele au fost întotdeauna acordate în funcţie de cât învăţau.
Foarte important a apreciat că este faptul că aceeaşi martori au confirmat că dl. profesor le solicita elevilor să aducă anumite referate tocmai pentru a putea fi evaluaţi. Prin referate nu se înţelegeau anumite sume de bani.
Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se poate realiza prin: pretinderea, primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin sau acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.
În speţă, martorii B.A., V.D.R., L.C., P.B.I., H.L., F.E., R.A., M.A.I., au afirmat că nu li s-a pretins niciodată bani, în mod direct de dl. profesor; aceeaşi martori nu au văzut niciodată ca dl profesor să fi primit bani iar cu privire la nerespingerea promisiunii unor foloase nici nu se face vorbire în rechizitoriu.
Singurii martori care au afirmat că au remis sume de bani sunt B.Ş., P. (afirmă că dl profesor i-a pretins bani însă nu i-a mai remis) B. şi P.
Elevii care au remis bani lui B.Ş. au afirmat că valoarea unui referat era diferită, ceea ce denotă că este foarte posibil ca acesta să-şi fi însuşit sumele de bani fără ca dl. profesor să ştie nimic despre acest aspect. Martorii P. şi B., a arătat anterior de ce consideră inculpatul că declaraţiile lor nu pot fi luate in considerare. Iar în ceea ce-1 priveşte pe P. este o simplă afirmaţie nedovedită în nici un fel.
Având în vedere cele descrise anterior apărătorul inculpatului a apreciat că faptei imputate inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă. De asemenea, inculpatul nu a intenţionat niciodată să îndeplinească un anumit act (respectiv promovarea elevilor) în legătură cu atribuţiile de serviciu în schimbul unor sume de bani, prin urmare a apreciat că nici latura subiectivă a infracţiunii pentru care a fost trimis inculpatul în judecată nu există.
Foarte important a considerat că este şi faptul că elevii care au fost martori, în sprijinul acuzării, în prezentul dosar sunt elevi foarte slabi, nu s-au interesat niciodată de şcoală, nu mai ştiu nici măcar ce materie au studiat cu dl. profesor cu toate că unii au dat examenul de bacalaureat la aceste materii.
Cu toate acestea elevii au absolvit liceul inclusiv examenul de bacalaureat; în acest context ipoteza prezentată de inculpat cum că elevii ar fi fost manipulaţi de directorul şcolii pentru a efectua denunţurile devine plauzibilă. Mai mult decât atât, între dl. profesor şi director au existat numeroase disensiuni, după cum a rezultat şi din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste aspecte a apreciat că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită motiv pentru care a solicitat instanţei să dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d. coroborat cu art. 11, pct. 2, lit a, CPP.
De asemenea a rugat instanţa de judecată să ţină cont şi de următoarele aspecte referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Art. 5.2 din Codul de procedura penala consacră Prezumţia de nevinovăţie „Orice persoana este considerat a fi nevinovata pana la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Mai mult decât atât, potrivit art. 66 (1) „Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie si nu este obligat sa-si dovedească nevinovăţia".
Art. 6 pct. 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului statuează asupra prezumţiei de nevinovăţie, astfel „Orice persoana acuzată de o infracţiune este prezumata nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită".
În virtutea acestor prezumţii, reglementate atât la nivel intern cât şi la nivel internaţional, acela împotriva căruia a fost pornit un proces penal este prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăţiei intr-un proces public.
Din aceasta prezumţie rezultă implicit faptul că inculpatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia, aplicându-se principiul ejus incubit probatio qui dicii, nan qui negai, organele judiciare având obligaţia administrării probelor in procesul penal.
Prezumţia de nevinovăţie fiind însă o prezumţie relativă, aceasta poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăţiei în cursul activităţii de probaţiune, însă inculpatul poate să probeze lipsa de temeinicie a probelor în vinovăţie.
Potrivit literaturii de specialitate „Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcuta numai prin probe certe de vinovăţie" a se vedea I. Neagu Drept procesual penal. Tratat. ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p.91.
Consecinţa prezumţiei de nevinovăţie este ca trece sarcina probaţiunii asupra celui care învinuieşte, cu obligaţia de a dovedi în mod cert vinovăţia inculpatului, altfel se aplica consecinţa acestei prezumţii, potrivit căreia îndoiala profita inculpatului -in dubi o pro reo.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a a-II-a penala, a pronunţat decizia penala nr. 235/A/1997 prin care afirma că „în dreptul nostru, inculpatul nu trebuie sa-si dovedească nevinovăţia; organele judiciare sunt cele cărora, potrivit art. 66 Cod procedura penală le revine obligaţia administrării probelor de vinovăţie, iar învinuitul sau inculpatul are dreptul sa dovedească lipsa lor de temeinicie. Când se ajunge la îndoiala asupra vinovăţiei si aceasta îndoiala nu este înlăturata după administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie subzista, căci orice îndoială profita învinuitului sau inculpatului".
Mai mult decât atât prin Sentinţa penală nr. 345 din 25 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, menţinută prin Decizia penala nr. 57 din 6 martie 2007 pronunţata de Curtea de Apel Bacău, ambele fiind menţinute si de către instanţa de recurs Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, s-a statuat că „Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat in ari 3 Codul de procedura penala, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnica tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-1 achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunţa, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauza, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur si simplu nu există, şi totuşi îndoiala persista în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă, de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat. "
A precizat că în cauza DIDU Contra României, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 740 din 30/10/2000 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat că dacă din întreg probatoriul se indică o simplă "stare de suspiciune".... sau anumite fapte enunţate în rechizitoriu sunt puse sub semnul întrebării" se încalcă art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor.
Având în vedere ansamblul probelor administrate în prezenta cauză coroborate cu prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul a solicitat instanţei să constate că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d, coroborat cu art. 11, pct. 2, lit a, CPP.
În subsidiar, în condiţiile în care s-ar aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni a solicitat instanţei să ţină cont de toate circumstanţele personale ale inculpatului şi anume: vârsta inculpatului (58 de ani), faptul că este la primul contact cu legea penală, este cunoscut în societate ca o persoană respectabilă, care din momentul finalizării studiilor universitare (absolvent al Facultăţii de Automatică, secţia Automatică, a Institutului Politehnic Bucureşti, promoţia 1976) până a fost arestat preventiv a lucrat în permanenţă (peste 32 de ani), (Acest aspect este confirmat şi de martorii D.P.T. şi D.M.), inculpatul s-a aflat în stare de arest de arest aproximativ 1 an, în acest moment este bolnav, după cum rezultă din scrisoarea medicală pe care a anexat-o la dosarul cauzei.
Din toate caracterizările (de la vecini, de la fostul loc de muncă, de la Parohia Romano Catolică din care face parte) depuse la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul este cunoscut în societate ca o persoană liniştită care nu a creat probleme niciodată.
Având în vedere toate aceste aspecte a solicitat instanţei să ţină cont de toate aceste circumstanţe şi să dispună aplicarea unei sancţiuni orientate sub minimul special cu suspendarea executării acesteia.
De asemenea a solicitat restituirea sumelor de bani reţinute cu ocazia percheziţiei domiciliare (1450 lei; 50 Euro; şi 60$) deoarece nu s-a făcut dovada că sumele respective ar fi fost obţinute din activitatea infracţională. Nu există nici o probă administrată, în faza de urmărire penală sau în faza de judecată care să confirme că aceşti bani provin dintr-o activitate infracţională. Nici unul dintre elevi nu a afirmat că ar fi remis inculpatului dolari sau euro. Mai mult decât atât cea mai mare parte din bani erau ai soţiei inculpatului.
Această apărare a fost respinsă, apreciind că din materialul probator acumulat la urmărirea penală, administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti, completat cu probele în apărare ce i-au fost admise inculpatului, rezultă că inculpatul de multă vreme, de aproximativ cinci ani de zile a practicat această „metodă” de a examina elevii. Avem în vedere depoziţiile directorului şcolii d-l L.M., elevii claselor XI şi a XII audiaţi în cauză (care au transmis instanţei că exista acele „zvonuri”, care circulau între „bobocii” liceului, cum că „Dacă faceţi informatica cu B., trebuie să dai bani ca să treci materia lui”.
Pe de altă parte s-a apreciat că temeiul achitării invocat, în drept de apărător este art. 10 lit. d C. pr. pen., ori motivarea acesteia s-a bazat pe argumente de felul: ”din conţinutul acestuia nu rezultă în nici un caz că s-ar fi săvârşit o infracţiune”, „pe banii respectivi nu s-au descoperit nici o amprentă a inculpatului” ceea ce presupune un alt temei posibil art. 10 lit. a Cpp.
Faptul că pe aceste bancnote nu s-au găsit amprentele inculpatului, s-a apreciat că nu are relevanţă, întrucât în pregătirea flagrantului ei au fost marcaţi procedural, astfel că imediat după ce denunţătorii au părăsit imobilul în care locuieşte inculpatul, în sertarul dulapului din bucătărie au fost găsiţi banii respectivi. Chiar denunţătorii au afirmat că inculpatul era un om precaut şi niciodată nu punea mâna efectiv pe bani, ci îi îndruma pe elevi să pună ei singuri banii în sertar, bani înveliţi şi ei într-un ziar avem în vedere declaraţii autodenunţ filele 9-17, procese verbale de capcanare chimică pag.18-21, proces verbal de constatare a infracţiunii flagrantă, filele 22-29, planşele foto aferente momentului flagrant filele 45, declaraţiile denunţătorilor date în faţa instanţei, a elevilor ce au depus plângeri la organul de cercetare penală).
A susţinut apărarea că elevii erau foarte slab pregătiţi la această disciplină şi, prin urmare îşi meritau notele mici. Instanţa a avut în vedere însă depoziţiile elevilor date în sala de judecată prin care relatează că d-l profesor B. avea un stil necorespunzător de examinare, că una vorbea la tablă, alta le dădea să înveţe pentru orele următoare şi alte îi întreba la tablă, de exemplu: „d-l profesor mă scotea la tablă şi mă întreba:? Ai radio acasă?, -Da. –Bine, atunci spune care este schema de funcţionare”., deşi această temă nu o aveam de pregătit”. Că elevii nu erau chiar atât de slabi pregătiţi stau dovada examinării ce le-a fost făcută, după reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, când elevii au dat examen cu d-na profesoară S..
Apărarea a arătat că de fapt, elevii nu au văzut efectiv ca cei doi elevi B.Ş. şi P., care au fost aleşi de inculpat pentru a colecta banii pentru „referate”, au remis efectiv banii inculpatului. Instanţa a observat că elevii în declaraţiile lor spun că atâta timp cât au primit notele de trecere se subînţelege că banii au fost daţi.
Elevul P.B., în declaraţia dată în faţa instanţei la 18.05.2010 a arătat faptul că .” Am fost ales de către inculpat care era profesorul nostru, ca reprezentant al clasei mele ca să predau „referatele”.; „ mi-a scris atunci pe o hârtie: < un referat-4 pag – 40 RON >.”.
Elevul B.Ş., în declaraţia dată în faţa instanţei la 14.06.2010, a declarat că „Cred că am strâns de la 4-5 colegi bani şi i-am dat domnului profesor”.
Faptul că după atâta vreme martorii, foşti elevi ai inculpatului, nu-şi mai amintesc disciplina ce le-o preda, ce note aveau, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă în cauză. Parte din ei şi-au continuat studiile fiind în prezent studenţi la facultăţi în ţară.
Apărarea, în „concluziile depuse”, a contestat că „prin referate se înţelegeau anumite sume de bani”, ori, numai din cele două exemple indicate mai sus, martorii s-au exprimat clar ce reprezenta un referat, însă acelaşi termen şi explicaţia conţinutului său se găseşte la fiecare martor audiat, la fiecare elev audiat.
S-a constatat ca fiind evident că, d-l profesor având încredere doar în cei doi elevi P. şi
B. colabora doar cu aceştia, şi prin urmare nu are suport afirmaţia apărării cum că martorii ar fi declarat că nu au văzut niciodată pe cei doi elevi să remită banii inculpatului, dar atâta vreme cât au primit note de trecere toţi elevii au dedus că banii au fost daţi iar profesorul i-a primit şi le-a încheiat mediile şcolare. Chiar şi cu ocazia organizării flagrantului, după ce a văzut inculpatul că elevii au venit cu banii, le-a spus unde să pună banii după care „le-a urat succes la bacalaureat”.
Prin Notele de concluzii, apărarea a solicitat achitarea inculpatului, pe temeiul art. 10 lit. d c.pr.pen. apreciind că faptei îi lipseşte elementele constitutive ale infracţiunii, însă nu s-a dezvoltat această teză, ceea ce s-a expus în paginile anterioare (1-5) a susţinut ideea unei achitări în baza art. 10 lit.a C.pr.pen. Din apărarea formulată, instanţa nu a dedus care ar fi acele element constitutiv al infracţiunii care lipseşte şi care atrage achitarea inculpatului pe acest temei. Chiar şi în lipsa unei argumentări, instanţa prin probatoriile expuse a apreciat că infracţiunea de luare de mită în formă continuată există, a fost săvârşită de inculpat, cu intenţie directă, pe o perioadă mare de timp (vreme de aproape cinci ani de zile, din anul şcolar 2005, aşa cum declară martorul L. M.). În legătură cu acest martor, inculpatul a afirmat că se află în relaţii de duşmănie, că este contracandidatul său la postul de conducere al şcolii, că el este răspunzător de acest dosar, de flagrantul organizat şi de dosarul de faţă. Cu toate acestea, nu a existat şi a solicitat instanţei că-l cheme pentru a da declaraţie, este o probă solicitată de inculpat în apărarea sa. Instanţa a încuviinţat proba, s-a administrat, inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată pregătit cu un „interogatoriu” foarte stufos cuprinzând întrebări pe care instanţa trebuia să le pună martorului (ceea ce s-a şi întâmplat), parte din întrebări neavând legătură cu cauza, de exemplu întrebarea nr. 38.”Câinele REX îl aduceaţi frecvent în şcoală şi în cancelarie?, sau întrebările 25,26 ,.” Fumaţi, consumaţi cafele, produse de lux”, „Aveţi două  vile, maşini de lux?”.
Instanţa a avut în vedere că cele relatate de acest din urmă martor sunt în deplină concordanţă şi au fost confirmate anterior de declaraţiile tuturor martorilor ce au fost audiaţi în cauză, şi prin urmare nu există suspiciuni şi motive pentru a fi considerată ca nesinceră şi că ar trebui înlăturată.
2. În drept:
Fapta inculpatului B.G. de a pretinde, în mod repetat, sume de bani de la mai mulţi elevi, astfel încât în calitatea acestuia de profesor să le asigure promovabilitatea în anul şcolar următor, constituie infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen.
Constatându-se întrunite condiţiile răspunderii penale, pentru infracţiune, s-a dispus tragerea la răspundere penală a acestuia aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72
C. pen., faptul că are o vârstă înaintată, de suferind (aşa cum rezultă din actele medicale pe care le-a ataşat la dosar de-a lungul timpului), are studii superioare, este căsătorit, nu are copii, nu a recunoscut săvârşirea faptei, a desfăşurat activitatea infracţională vreme îndelungată, instanţa i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, în condiţiile în care limitele de pedeapsă prevăzută de această infracţiune în Codul penal este închisoarea de la 3-12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c„ se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială ainfractorilor. În consecinţă inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza 2, lit. ”b” şi lit. c cod penal, potrivit art.71 alin. 2 C. pen.
De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a , lit. b şi c C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada ce a executa-o inculpatul până acum, prin reţinere şi arest preventiv, de la 03.06.2009 şi până la data de 13.08.2010, când Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 477/ 13.08.2010 a admis recursul inculpatului şi i-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, potrivit art. 145 ind.1 C. pr. pen.
Cu privire la această ultimă măsura, instanţa a considerat necesară menţinerea acestei măsuri şi a tuturor obligaţiilor ce i-au fost impuse până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, existând temerea că ar putea împiedica buna desfăşurare a procesului penal, în continuare. Aşa după cum s-a arătat, inculpatul nu a recunoscut învinuirea ce i-a fost adusă, probele ce susţin actul de acuzare şi prezenta sentinţă penală de condamnare, motiv pentru care s-a considerat că ar putea lua legătura cu martorii pentru influenţarea acestora în favoarea sa, în etapele următoare, în apel şi recurs.
II. LATURA CIVILĂ
Cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost ridicate din domiciliul inculpatului următoarele sume de bani, reprezentând obiecte corp delict ale infracţiunii de luare de mită, după cum urmează: 1 x 100 lei seria 083E 4453837, 1 x 50 lei seria 086E 5597055, 1x50 lei seria 055B 1738924, 1 x 50 lei seria 072B 4678034, 1 x 10 lei seria 056E 1637319, 1 x 10 lei seria 057C 3178892, 1 x 10 lei seria 053B 1247027, 1 x 10 lei seria 052D 2682708, 1 x 10 lei seria 053B 0526820, 1 x 100 lei seria 077C 3453525, 1 x 100 lei seria 067D 1869386, 1 x50 lei seria 054E 0965866, 1 x 50 lei seria 055E 1736302, 1 x50 lei seria 076D 3621586, 1 x 10 lei seria 059D 3740113, 1 x 10 lei seria 058D 2506299.
De asemenea, din locuinţa inculpatului au fost ridicate sumele de 1430 lei, 50 Euro şi 59 USD, sume de bani consemnate la C. -Bacău cu recipisa nr. 561149/1 din 7.07.2009, 561153/1 din 7.07.2009 şi nr. 561156/1 din 7.07.2009, sume pentru care s-a dispus confiscarea.
Prin buletinul de schimb valutar nr. 2288686/1 din 7.07.2009 emis de C. a fost consemnată suma de 1 (unu) USD în valoare de 3,6 RON ridicat de asemenea din locuinţa inculpatului şi pus la dispoziţia instanţei în vederea confiscării.
La fila 69 a primului volum de urmărire penală, elevii B. R., B. A., L.C., V.B., V. C.I, G.P., au solicitat restituirea sumelor de bani, aşa cum au menţionat în tabelul alăturat, sau sumele de bani pe care le pretinde că le-ar fi dat fiecare domnului profesor. Raportat la acest tabel, la declaraţiile pe care le-au dat la urmărirea penală, şi în faţa instanţei, tribunalul a stabilit pentru care dintre aceşti se impune restituirea sumelor de bani, care nu au mai dorit acest lucru (şi prin urmare sumele au fost confiscate), pentru care s-a restituit deja de către inculpat.
Astfel, a rezultat faptul că în temeiul art. 118 lit. e C. pen. s-a apreciat că se impune confiscarea de la inculpat a sumelor de: -190 lei primiţi de la H.L.; -150 lei primiţi de la F.E.; - 80 lei primiţi de la R.A.; - 80 lei primiţi de la M.A.I.; - 100 lei primiţi de la Ş.C.; - 120 lei primiţi de la C.L.; -120 primiţi de la C.C.; -80 lei primiţi de la M.G.; -120 lei primiţi de la D.G., şi care nu au servit la despăgubirea acestora.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de: 160 lei către L.C.; -160 lei către B.A.; ­150 lei către B.A.R.; -200 lei de la V.D.R.; -200 lei de la B.R.; -200 lei de la V.C.; -280 lei de la G.P.; -240 lei de la I..A. şi să constatăm restituită suma de 170 lei către B.C.;
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales iar în baza art. 191 C. pr. pen., fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând pe cele efectuate la urmărirea penală.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată a declarat apel în termen legal inculpatul B.G., pentru netemeinicie, motivele de apel fiind detaliate în considerentele prezentei decizii penale.
Analizând sentinţa penală apelată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzut de art. 371 C. Pr. Pen., Curtea constată că apelul declarat este întemeiat doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mita consta in fapta funcţionarului care, in condiţiile si scopurile prevăzute de art. 254 cp, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge.
Acesta poate fi săvârşit alternativ in oricare dintre cele patru modalităţi normative, printr-o acţiune (comisiune) constând in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inacţiune (omisiune) , nerespingerea unei asemenea promisiuni. A pretinde înseamnă a cere, a formula o anumită pretenţie. Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luării de mită, înseamnă pretenția, cererea formulata de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, in împrejurările si scopurile prevăzute de lege. Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comunicare înţeleasă de cel căruia îi este adresata, putând fi atât expresa cat si aluziva, (nu este necesar ca ea sa poată fi înţeleasă de oricine) ocolitoare.
Din conţinutul întregului material probator administrat în cauză-depoziţii de martori, denunţători, procese verbale de capcanare, inclusiv capcanare chimică, -a se vedea pr. vb.
aflat la fila 18 ds. urm. pen., din care rezultă că bancnotele au fost inscripţionate înaintea realizării flagrantului, respectiv, proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante –fila 22 ds. urm. pen., din conţinutul căruia rezultă că sumele de bani inscripţionate şi pretinse de inculpat, potrivit declaraţiilor denunţătorilor au fost găsite în locuinţa inculpatului în sertarul mobilierului indicat ca şi loc de depozitare de inculpat denunţătorilor cu ocazia vizitei acestora în aceeaşi seară în locuinţa cadrului didactic şi planşe foto privind examinarea bancnotelor marcate cu inscripţia MITA-fl. 39-45 ds.urm. pen.,, rezultă că inculpatul B.G., în pofida unei conduite constant nesincere, a pretins în mod repetat diferite sume de bani, (pe care le primea la domiciliul său, urmare a unei vigilenţe şi precauţii calificate), de la mai mulţi elevi în scopul asigurării promovării anului şcolar.
Acţiunea de pretindere a fost neechivoca şi a manifestat neîndoielnic intenția inculpatului de a condiţiona de ea îndeplinirea efectuării unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu (promovarea elevilor denunţători).
Inculpatul a înţeles semnificaţia penala a faptei, dovedind o precauţie extremă dar şi dacă nu a realizat semnificaţia penală a fiecărei fapte, a ştiut ca prin această pretindere se condiţionează îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale de serviciu.
Inculpatul nu numai că a pretins diferitele sume de bani dar le-a şi primit, tăgăduind în continuare caracterul infracţional al faptelor sale.
Inculpatul s-a prevalat în apărarea sa de împrejurarea că pe bancnotele inscripționate prin cuvântul MITĂ, nu s-au identificat urmele sale papilare dar, infracţiunea de luare de mită realizează elementul regens şi doar prin actul de conduită manifestat în indicarea locului de convenit de el, astfel încât acesta să aibă abia la îndemână, sumele de bani sau bunurile pretinse, aşa încât să le poată prelua oricând şi să poată dispune de ele.
Pentru toate aceste considerente Curtea de Apel Bacău urmează să constate că poziţia inculpatului de nerecunoaştere a faptei comise în formă continuată este nesinceră şi urmăreşte exonerarea de răspundere penală.
Prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a, b şi c C. pen., întrucât a apreciat întemeiat că inculpatul nu a avut o conduita frumoasă anterior trimiterii sale în judecată, a fost condamnat anterior, fapte pentru care a intervenit reabilitarea de drept, (fişa de cazier aflat la fila 66-67ds. urm pen.,) nu a manifestat regret după trimiterea sa în faţa organelor de cercetare penală şi justificat a fost sancţionată şi comportarea procesual nesinceră în faţa instanţei de judecată.
Dispoziţiile art. 72 C. pen., reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancţiunea aplicată să răspundă cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.
Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare şi să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severităţii excesive.
Raportat la persoana făptuitorului, cadru didactic, aflat la vârsta pensionării, persoană care nu  a mai cunoscut repercusiunea penală, la valoarea socială lezată, urmările imediate ale infracţiunii, mobilul şi scopul urmărit, se constată că pedeapsa aplicată este excesivă şi nu este de natură să realizeze, scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei, considerent pentru care urmează a fi redusă ca şi cuantum.
Sancţiunile de drept penal nu pot fi nici prea uşoare, dar nici prea severe faţă de infracţiunea săvârşită (justiţia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato, or în cauza pendente, cu siguranţă, pedeapsa este excesivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 379 pct.2 lit. a c. pr. pen., va admite apelul declarat, va desfiinţa în parte hotărârea primei instanţe şi va dispune în sensul celor mai sus înfăţişate.