Liberare sub control judiciar. Aprecierea admisibilității acesteia prin prisma hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție în recursul în interesul legii, nr. 17/2011.

Liberare sub control judiciar. Aprecierea admisibilității acesteia prin prisma hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție în recursul în interesul legii, nr. 17/2011. Motive de temeinicie

Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă,rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârsite din culpă, precum si în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăseste 18 ani si nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfăsurare a procesului penal.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare si încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârsi si alte infractiuni.

Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut si nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în acelasi sens dispozițiile art.1606 alin.2 C.proc.pen.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte,temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 si 160/6 C.proc.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum si din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.proc.pen.

Secția penală si de minori, încheierea nr. 3 din 8 martie 2012

Curtea, după deliberare, a admis in principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.N., urmand să verifice dacă sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru a fi fondată o astfel de solicitare, apreciind-o prin prisma dispozițiilor recursului in interesul legii a ICCJ nr.17/2011, potrivit cărora magistrații trebuie să cerceteze dacă subzistă in continuare temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si dacă o astfel de măsură ar fi oportună pentru buna desfăsurare a procesului penal si pentru continuarea cercetărilor in cauză.

Verificand actele si lucrările dosarului, Curtea reține că față de inculpatul P.N. s-a luat măsura arestării preventive prin incheierea penală 60/2011 a Tribunalului Cluj, la propunerea DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, apreciindu-se că sunt in vigoare cerințele temeiului de arestare vizate de art.148 lit.f C.proc.pen., rap.la art.143 C.proc.pen., in sensul că există probe si indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta incepand cu luna iunie 2010, a constituit impreună cu inculpații M.V.G., O.T., A.C.F., S.P.D. si alte persoane, un grup infracționalcondus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A., activitate ce intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de inițieresau constituire a unui grup infracțional organizatprev. de art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr. 39/2003. S-a mai reținut in sarcina aceluiasi inculpat că, impreună cu inculpații M.V.G. si B.R.D., in perioada iunie –august 2010, a transportat-o pe partea vătămată A.A.C. in Olanda, in scopul exploatării prin prostituție, impreună cu ceilalți membri ai grupului infracțional, a supravegheat-o pe ceasta pe durata practicării acestei activități, impreună cu coinculpații a căutat-o atunci cand victima a fugit si a amenințat-o pentru a o determina să se intoarcă la inculpatul B.R.D., in scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției,ceea ce intruneste elementele constituive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. si ped de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

De asemenea, in sarcina acestuia s-a stabilit că in cursul lunii iunie 2010 a preluat-o peH.N. de la inculpatul O.T., in scopul obținerii de beneficii din activitatea acesteia, de prostituție; impreună cuinculpatul M.V.G.le-a transportat pe numitele H.C.I. si H.N. in Olanda, impreună cu ceilalți inculpați in perioada iunie – octombrie 2010, le-a supravegheat pe H.C.I., H.N., V.L.A., M.C.A., K.R.P. si A.A.C. pe durata cat acestea practicau prostituția, in perioada iunie 2010 – mai 2011, a beneficiat de sume de bani si foloase materiale din activitatea de prostituție desfăsurată de H.N. si in cursul lunii aprilie 2011 impreună cu inculpatul M.V.G. le-a recrutat pe F.A., F.C. si N.E.K., in vederea transportării lor in Olanda pentru practicarea prostituției, ceea ce intruneste elementele infracțiunii deproxenetism prev. de art. 329 alin. 1, alin. 2 teza I, C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

In urma desfăsurării cercetării judecătoresti, Tribunalul Cluj a pronunțat sentința penală 17 din 20.01.2012 prin care inculpatul P.N. a fost condamnat la 4 (patru) ani inchisoare siinterzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.pen., pe o perioadă de 3 ani incepand cu data terminării executării pedepsei,pentru săvarsirea infracțiunii de inițiere sau constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 si 3 din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a si 76 lit. b C.pen.; la 4 (patru) ani inchisoaresi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.pen., pe o perioadă de 3 ani incepand cu data terminării executării pedepsei, pentru săvarsirea infracțiunii de trafic de persoaneprev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. adin Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen.si art. 74 lit.a si 76 lit. b C.pen. si la 2 (doi) inchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.pen., pe o perioadă de 3 ani incepand cu data terminării executării pedepsei, pentru săvarsirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen.si art. 74 lit.a si 76 lit. c C.pen. In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b si 35 C.pen. s-a constatat că infracțiunile reținute in sarcina inculpatului sunt concurente si s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul executand-o pe cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) aniînchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, în regim de detenție.

Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă,rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță in cazul infracțiunilor săvarsite din culpă, precum si in cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depăseste 18 ani si nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar incerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a inlocui arestarea preventivă cu o constrangere mai puțin gravă, suficientă insă pentru a asigura buna desfăsurare a procesului penal.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica in cazul unor infracțiuni mai puțin grave luandu-se in considerare si increderea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat in libertate nu va săvarsi si alte infractiuni.

Acordarea liberării sub controljudiciar nu este un drept absolut si nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii in raport cu probele administrate in cauză; in acelasi sens dispozițiile art.1606 alin.2 C.proc.pen.fac distincție intre condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte,temeinicia acesteia. Analiza in cazul cererii de liberare sub control judiciar are in vedere indeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 si 160/6 C.proc.pen., ceea ce inseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat in cauză, precum si din verificarea indeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.proc.pen.

In acord cu jurisprudența CEDO se constatăcă instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune:riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca in cazul eliberării, acesta să incerce să impiedice desfăsurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 si Letellier contra Franței-26 iunie 1991).

In privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C.proc.pen.reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar si in ipoteza in care inculpatul nu s-ar afla in vreunul dintre cazurile de impiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza in mod discreționar de această facultate, intrucat ar incălca in mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C.proc.pen., art.23 alin.10 din Constituția Romaniei si art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel incat, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Intr-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar inceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, inlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunandu-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. Logic, această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decat cele avute in vedere, indeobste, la luarea măsuriiarestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului in libertate, sub control judiciar, nu este totusi oportună. Interpretand sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, in corelație si cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale si ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța de recursconsideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfăsurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decat cele avute in vedere de art.1602 rap.la art.1606 C.proc.pen.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul si mijloacele de săvarsire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra constiinței publicului, astfel incat

liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială si de neincredere in actul de justiție.

O mare pondere in aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

In acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), si in

cauza Jose Gomes Pires Coelho c/a Spaniei din 28.03.2006, care a statuat că la menținerea unei persoane in detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci si la alte circumstanțe, in special cu privire la caracterul persoanei in cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.

In speță, inculpatul P.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani inchisoare in regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane si proxenetism, temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C.proc.pen.,de către Tribunalul Cluj, in prezent cauza aflandu-se in calea devolutivă a apelului promovat de către DIICOT si de către inculpați.

S-a reținut că, incepand cu luna iunie 2010, a constituit impreună cu inculpații M.V.G., O.T., A.C.F., S.P.D. si alte persoane, un grup infracționalcondus de inculpatul B.R.D., cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A.. S-a mai reținut in sarcina aceluiasi inculpat că, impreună cu inculpații M.V.G. si B.R.D., in perioada iunie –august 2010, a transportat-o pe partea

vătămată A.A.C. in Olanda, in scopul exploatării prin prostituție, impreună cu ceilalți

membri ai grupului infracțional, a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități, impreună cu coinculpații, a căutat-o atunci cand victima a fugit si a amenințat-o pentru a o determina să se intoarcă la inculpatul B.R.D., in scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut infracțiunile imputate.

Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că in speță există imprejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, Curtea constată că punerea in libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfăsurare a procesului penal putand fi compromisă prin faptul că instanța se află in faza cercetării judecătoresti a apelurilor, ce permite administrarea de probe noi si reexaminarea celorlalte, astfel că este de presupus că mai sunt de efectuat si alte acte procesuale, judecata in al doilea ciclu procesual nefiind incă finalizată.

In acest sens, Curtea reține atat declarațiile date de către inculpat, in cursul cărora acesta nu a recunoscut implicarea sa in activitatea infracțională, cat si aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică in cazul lăsării in libertate a acestuia, care rezultă din modul si imprejurările in care se presupune că faptele pentru care este cercetat, au fost săvarsite.

Instanța de apel constată că raportat la natura infracțiunilor presupus a fi comise, (trafic de persoane, proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat), de crimă organizatăsi care aduc atingere relațiilor ce vizează conviețuirea socială, la imprejurarea că acesta este in varstă de 31 de ani, fără ocupație, lăsarea sa in libertate, chiar si sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică si ar induce o stare de temere si de neincredere a cetățenilor, in general, si a celor implicați in cauză, in special, in infăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori ce urmează a mai fi ascultați in această cale devolutivă de atac, dosarul aflandu-se in faza primelor cercetări, in fața Curții.

Prin prisma hotărarii CEDO „N contra Austriei din 27 iunie 1968” instanța de apel reține că inculpatul desi nu are antecedente penale, si posedă un domiciliu stabil, nu are un loc de muncă util, fiind in varstă de 31 de ani, asigurandu-si existența materială din comiterea de acte antisociale.

In concluzie, avand in vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul P.N., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că in această fază a procesului penal, si ținand cont de poziția nesinceră avută de inculpat si a imprejurării că formal, cererea acestuia indeplineste condițiile legale, se impune cercetarea sa, in continuare, in stare de arest. Imprejurarea că nu posedă antecedente penale, nu indreptățeste instanța a pronunța o soluție favorabilă in speță, raportandu-se la imprejurarea că ceilalți coinculpați sunt recidivisti.

Atata timp cat sunt intrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.proc.pen. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, intrucat lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică.

In acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de

lege respectiv art.1602 rap.la art.1606 C.proc.pen.nu sunt de natură a inlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a celui arestat.

In schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică si garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de procedură penală, cat si cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, in acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care il reprezintă lăsarea in libertate a inculpatului, este prezent si actual, intrucat, odată cu punerea acestuia in libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de crimă organizată, ar periclita infăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvarsi noi fapte de natură penală, de acelasi gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor ce mai urmează a fi audiați, punand la indoială capacitatea de rispostă a organelor de urmărire penală si ale instanței de judecată, de a nu fi fermi in reprimarea unor asemenea activități ilicite.

Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.proc.pen.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat si prin admiterea unei astfel de cereri. In cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocandu-se ca temei disp.art.148 lit.f C.proc.pen., in principal luandu-se in discuție aspectul că lăsarea in libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente pană in prezent in dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii si presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile detrafic de persoane, proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat, pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedand antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt insă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării si sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfăsurare a procesului penal si protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpat, imprejurările in care acestea ar fi fost săvarsite, a rezultat că pană la acest moment in care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. In plus, in speță, in această fază a procesului penal, urmează să se administreze si alte probe, audieri de martori, reaudierea unor părți vătămate. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar la data de 17 mai 2011, nu este oportună pentru buna derulare a cercetării judecătoresti, lăsarea in libertate a inculpatului, existand pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către Curte si a unor părți vătămate.

De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul avand o varstă tanără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul Romaniei si să nu se prezinte la proces, de asemenea asa cum am arătat liber fiind, să incerce să impiedice in acest moment derularea judecății, să comită alte infracțiuni de acelasi gen, ori să tulbure ordinea publică.

Atunci cand o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, in cazul reținerii unor indicii temeinice de săvarsire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susținecă nu s-a produs un impact turbulent in climatul social firesc al relațiilor interumane si asupra stării de siguranță, securitate, de liniste si de respect al drepturilor cetățenilor. Intr-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfăsoare in condițiile in care să fie asigurată aflarea adevărului.

In raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmand a fi respinsă conform art.160/8 C.proc.pen.

Văzand disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare. (Judecător Delia Purice)