Legea nr. 85/2006, republicată.
Legea nr.
85/2006, republicată, art. 4, art. 24 alin. 1 şi 21 alin. 1, 11
Toate
cheltuielile aferente procedurii insolvenţei vor fi suportate din averea
debitorului, iar în categoria cheltuielilor aferente procedurii se încadrează
cheltuielile cu administrarea acesteia sau alte cheltuieli efectuate din
fondurile existente în averea debitorului precum şi renumeraţia practicianului
în insolvenţă.
Persoanele cărora
le este imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitoarei pot fi obligaţi să
suporte pasivul debitorei şi nu sunt texte legale care să limiteze cuantumul
cheltuielilor aferente procedurii prin raportare la o sumă, la o fracţiune sau
la prejudiciul cauzat.
Instanţa nu
are temei a dispune limitarea acestor cheltuieli decât prin raportare la hotărârile
de stabilire a renumeraţiei, la hotărârile adunării creditorilor, la procedura
stabilită de art. 21 alin. 1, 11 din
legea nr. 85/2006, republicată.
Judecătorul
sindic nu poate nici stabili şi nici schimba ordinea plăţii stabilită de
legiuitor, deci nu poate dispune ca suma ce se va încasa ca urmare a admiterii
cererii de angajare a răspunderii să fie utilizată într-un anume mod.
Secţia a II-a Civilă, de
Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 80/R din 13 ianuarie 2012
Prin Sentinţa
nr. 991/15 iunie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3064/1371/2010 al Tribunalului
Mureş, judecătorul sindic a hotărât: admiterea cererii formulate de
lichidatorul judiciar S.S.L.C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul M.M.;
angajarea răspunderii personale a pârâtului până la concurenţa sumei de 4.673
lei, la care se adaugă cheltuielile de procedură, însă nu mai mult de 1.082
lei; obligarea pârâtului să acopere prejudiciul cauzat debitoarei prin plata
sumei de 4.673 lei şi a cheltuielilor de procedură, însă nu mai mult de 1.082
lei, sumă ce va fi utilizată pentru satisfacerea creanţelor existente împotriva
debitoarei.
În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă,
următoarele aspecte:
• deschiderea
procedurii simplificate a falimentului a avut loc în urma cererii formulate de
lichidatorul S.S.L.C. SPRL, desemnat în această calitate după ce – datorită
nepreschimbării certificatului de înmatriculare – s-a dispus dizolvarea
debitoarei, în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004; potrivit
tabelului definitiv, obligaţiile debitoarei sunt în cuantum de 4.673 lei;
• cu ocazia
executării silite fiscale asupra debitoarei, derulată în anul 2005, s-a
valorificat un chioşc de lemn (bun prin care debitoarea îşi desfăşura
activitatea comercială), terenul pe care fusese amplasat chioşcul fiind
concesionat de Municipiul Târnăveni pârâtului, potrivit contractului de
închiriere nr. 2944/3 iunie 1996; din
acest contract şi din Sentinţa nr. 707/20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Târnăveni
rezultă că raporturile contractuale de locaţiune au fost asumate de pârât în
nume propriu, iar nu pe seama debitoarei;
• deşi
activitatea debitoarei a încetat în anul 2005, pârâtul a menţinut societatea în
fiinţă, în scopul recuperării creanţelor acesteia, în sumă de 5.755 lei, scop
atins în luna decembrie 2009; din suma încasată, pârâtul a stins obligaţiile
personale faţă de Municipiul Târnăveni, iar nu obligaţiile bugetare ale
debitoarei (în sumă de 4.673 lei); acţiunile pârâtului i-au produs debitoarei
un prejudiciu în valoare de 5.775 lei şi au fost apte să ducă (alături de
executarea silită) la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă; faptele
pârâtului se încadrează în dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. a, c din Legea
nr. 85/2006;
• pârâtul a
fost, deci, obligat la suportarea întregului pasiv al debitoarei, în sumă de
4.673 lei, precum şi la suportarea cheltuielilor generate de procedura
falimentului (pentru care s-a constituit dos. nr. 643/1371/2010 al Tribunalului
Comercial Mureş), dar nu mai mult decât prejudiciul cauzat debitoarei, în
cuantum de 5.775 lei.
Împotriva Sentinţei
nr. 991/15 iunie 2011 a declarat recurs lichidatorul judiciar, invocând dispoziţiilor
art. 299, 304 pct. 8, 9 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi
modificarea în parte a hotărârii, pentru a se menţine remuneraţia
lichidatorului judiciar, aşa cum a fost stabilită de Adunarea Creditorilor,
prin adăugarea (în hotărâre) la cuantumul sumei de la masa credală (4.673 lei) şi
a remuneraţiei aprobate a lichidatorului judiciar, precum şi a cheltuielilor făcute
în cadrul procedurii. În esenţă, recurentul a susţinut următoarele motive: prin
cererea de angajare a răspunderii personale, lichidatorul judiciar a solicitat
obligarea pârâtului la plata sumei de 4.673 lei – totalul creanţelor din
tabelul definitiv consolidat -, precum şi a onorariului lichidatorului
judiciar, cât şi a cheltuielilor de procedură; limitarea cuantumului
cheltuielilor aferente procedurii la suma de 1.082 lei (care nu se ştie dacă
include şi remuneraţia lichidatorului judiciar) contravine, pe de o parte,
Încheierii nr. 102/C/22 februarie 2010; prin această Încheiere s-a deschis
procedura, judecătorul sindic stabilind o remuneraţie provizorie a
lichidatorului judiciar în sumă de 3.000 lei/lună, dar şi plata cheltuielilor
procedurii avansate de lichidator în beneficiul insolvenţei, pe toată perioada
lichidării judiciare provizorii ori potrivit negocierilor purtate cu debitoarea
sau cu creditorii; prin Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 7 aprilie
2010 a fost confirmat lichidatorul judiciar şi s-a stabilit remuneraţia
acestuia, Hotărârea fiind consfinţită de judecătorul sindic prin Încheierea din
28 aprilie 2010; având o componentă variabilă (calculându-se în raport de
sumele ce urmează a fi distribuite creditorilor), cuantumul onorariului
lichidatorului judiciar nu a putut fi indicat cu exactitate în cererea de
angajare a răspunderii personale, după cum nici cuantumul cheltuielilor de
procedură nu a putut fi arătat, de vreme ce urmează a fi efectuate şi alte
cheltuieli, până la închiderea procedurii; hotărârea atacată contravine şi
dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul-intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele
şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului
potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de
dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele
aspecte:
Referitor la
limitele învestirii instanţei, Curtea constată că lichidatorul judiciar nu a
formulat recurs împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de angajare a răspunderii
personale a pârâtului M.M., până la concurenţa sumei de 4.673 lei noi, precum şi
a spezelor procedurale avansate în cadrul procedurii simplificate a
falimentului deschise în contra falitei, pentru care s-a constituit dos. nr.
643/1371/2010 la Tribunalul Comercial Mureş, neformulând recurs nici împotriva
dispoziţiei de obligare a pârâtului să acopere prejudiciul cauzei falitei, prin
plata sumei de 4.673 lei noi, precum şi a spezelor procedurale avansate în
cadrul procedurii simplificate a falimentului deschise în contra falitei,
pentru care s-a constituit dos. nr. 643/1371/2010 la Tribunalul Comercial Mureş.
De altfel, Curtea constată că lichidatorul judiciar nu avea interes să atace
aceste dispoziţii – la care a achiesat tacit, neexercitând calea de atac.
Prin cererea de
recurs, lichidatorul judiciar a solicitat a se dispune modificarea în parte a
hotărârii, în sensul acordării tuturor cheltuielilor efectuate în procedură –
adică a remuneraţiei, astfel cum a fost stabilită de Adunarea Creditorilor şi
confirmată de judecătorul sindic, precum şi a cheltuielilor de procedură.
Curtea a constat
că prin Încheierea nr. 102/C/22 februarie 2010, judecătorul sindic a deschis
procedura simplificată a falimentului faţă de debitoarea SC T.J.C. SRL,
desemnând, în calitate de lichidator judiciar provizoriu, practicianul în
insolvenţă S.S.L.C. SPRL. În alineatul al cincilea al dispozitivului Încheierii
s-a stabilit remuneraţia lichidatorului judiciar provizoriu la suma de 3.000,00
lei noi, dar şi a spezelor avansate de el în beneficiul insolvenţei, pe toată
perioada lichidării judiciare provizorii ori potrivit negocierilor purtate cu
debitoarea ori creditorii.
De asemenea,
Curtea a constat că Adunarea Creditorilor, întrunită la 7 aprilie 2010, a
confirmat lichidatorul judiciar – singurul creditor, şi anume D.G.F.P. Mureş,
votând pentru confirmarea lichidatorului judiciar S.S.L.C. SPRL.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în art. 4 alin. 1 din Legea
nr. 85/2006 s-a prevăzut în mod expres: toate cheltuielile aferente procedurii,
instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi
comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau
de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
Din coroborarea
prevederilor art. 24 alin. 1 cu cele ale art. 21 alin. 1, 11 din Legea nr. 85/2006,
rezultă că în categoria cheltuielilor aferente procedurii se încadrează
cheltuielile cu administrarea procedurii sau alte cheltuieli efectuate din
fondurile existente în averea debitorului, precum şi remuneraţia
administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Conform dispoziţiilor
art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, persoanele cărora le este imputabilă
apariţia stării de insolvenţă a debitoarei pot fi obligate – la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar – să suporte pasivul
debitoarei.
Niciunul dintre
textele de lege anterior evocate nu limitează cuantumul cheltuielilor aferente
procedurii (incluzând cheltuielile cu administrarea procedurii, alte cheltuieli
şi remuneraţia administratorului/lichidatorului judiciar) prin raportare la o
sumă, la o fracţiune sau la prejudiciul cauzat de una ori mai multe dintre
persoanele enumerate la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De vreme ce,
prin Sentinţa nr. 991/15 iunie 2011, Tribunalul Comercial Mureş a admis cererea
lichidatorului judiciar, dispunând angajarea răspunderii personale a pârâtului
M.M., ca urmare a constatării existenţei faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1
lit. a, c, din Legea nr. 85/2006 - prin urmare, pârâtului fiindu-i imputabilă
apariţia stării de insolvenţă a debitoarei SC T.J.C. SRL -, limitarea
cheltuielilor aferente procedurii la suma de 1.082 lei nu are suport legal. O
asemenea limitare este contrazisă şi de alineatul al cincilea din dispozitivul
Încheierii nr. 102/C/22 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Mureş (hotărâre
deja menţionată).
Concluzia se
impune cu atât mai mult cu cât, prima instanţă a reţinut, în mod corect, faptul
că suma reprezentând pasivul debitoarei – astfel cum a fost înscrisă în tabelul
definitiv al obligaţiilor – este în cuantum de 4.673 lei şi, în consecinţă, a
dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru această sumă, la care
a adăugat cheltuielile aferente procedurii. Aşadar, pasivul rezultând din
starea de insolvenţă a debitoarei, respectiv suma (reprezentând datoriile SC
T.J.C. SRL) pentru care s-a derulat procedura insolvenţei, şi care a determinat
antrenarea cheltuielilor aferente acestei proceduri, este în cuantum de 4.673
lei, fiind înscrisă, ca atare, în tabelul definitiv al obligaţiilor
debitoarei.
Cu toate acestea,
judecătorul sindic a considerat, după ce a dispus angajarea răspunderii
personale a pârâtului pentru suma de 4.673 lei, că acţiunile comisive ale
pârâtului au produs falitei în mod cert determinat în valoare de 5.775 lei. Pe
de altă parte, judecătorul sindic a considerat că suma la care pârâtul trebuie
obligat, cu titlu de cheltuieli aferente procedurii, se raportează direct la
cuantumul de 5.575 lei (din care s-a scăzut suma de 4.673 lei, reprezentând
datoriile debitoarei, rămânând suma de 1.082 lei, cuantum la care prima instanţă
a limitat cheltuielile aferente procedurii).
Eroarea constă în faptul că – dintr-o perspectivă – pasivul
debitoarei este cel înscris în tabelul definitiv al obligaţiilor (adică 4.673
lei), instanţa neputându-se raporta la un alt pasiv, cu ocazia analizării unei
cereri de angajare a răspunderii personale, întemeiate pe dispoziţiilor art.
138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum şi în faptul că – dintr-o altă
perspectivă – instanţa nu poate stabili un prag superior al cheltuielilor
aferente procedurii, cu atât mai mult cu cât, în speţă, limita superioară a
fost astfel stabilită încât este egală cu un prejudiciu reprezentat de o altă
sumă (5.775 lei) decât pasivul debitoarei, din care s-a scăzut pasivul înscris
în tabelul definitiv (4.673 lei), rezultând suma de 1.082 lei (calculul conţinând
şi o eroare aritmetică, dat fiind că 5.775 lei – 4.673 lei = 1.102 lei, iar nu
1.082 lei).
Raportarea
directă a cheltuielilor aferente procedurii la suma de 5.775 lei rezultă din
considerentele hotărârii în care se arată că
urmează a se dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv
al falitei în cuantum de 4.673,00 lei, precum şi a spezelor generate de
procedura falimentului falitei pentru care s-a constituit dosarul nr. 64371371/2010
la Tribunalul Comercial Mureş, dar nu mai mult decât prejudiciul cauzat falitei
în cuantum identificat cert şi fără echivoc de 5.775,00 lei. Cu alte cuvinte,
deşi prima instanţă menţionează expres că pasivul falitei este în cuantum de
4.673 lei, totuşi se raportează, pentru acordarea cheltuielilor aferente
procedurii, la prejudiciul cauzat falitei, care nu corespunde pasivului
acesteia, ci este mai mare, în cuantum identificat cert şi fără echivoc de
5.775 lei.
Având în vedere
considerentele anterior expuse, Curtea a reţinut că, odată cu admiterea cererii
de angajare a răspunderii personale, în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. 1
din Legea nr. 85/2006, şi obligarea pârâtului la suportarea pasivului
debitoarei şi a cheltuielilor aferente procedurii (cheltuieli administrative,
alte cheltuieli şi remuneraţia administratorului/lichidatorului judiciar),
instanţa nu are temei pentru a dispune limitarea acestor cheltuieli – decât
prin raportare la hotărârile de stabilire a remuneraţiei, la hotărârile adunărilor
creditorilor, la procedura stabilită de art. 21 alin. 1, 11 din Legea nr. 85/2006. Oricum, procedura insolvenţei fiind încă
în derulare la data soluţionării cererii de angajare a răspunderii personale,
cheltuielile aferente procedurii nu pot fi stabilite cu exactitate, dar, cu
ocazia aprobării decontului final, judecătorul sindic are abilitarea de a
proceda la verificarea cuantumului acestora.
În ce priveşte
dispoziţia cuprinzând modalitatea de utilizare a cheltuielilor aferente
procedurii, la care pârâtul a fost obligat – cu referire expresă la suma de
1.082,00 lei, prima instanţă dispunând: sumă ce va fi utilizată pentru
satisfacerea creanţelor recunoscute în contra falitei -, Curtea a reţinut că,
potrivit ordinii stabilite de legiuitor prin dispoziţiilor art. 121, 123 din
Legea nr. 85/2006, cheltuielile aferente procedurii, inclusiv remuneraţia
lichidatorului judiciar, se plătesc în mod prioritar, fiind înscrise la pct. 1
din art. 121 şi din art.123. Aşa fiind, judecătorul sindic nu poate nici
stabili şi nici schimba ordinea plăţii statornicite de legiuitor, deci nu poate
dispune ca suma ce se va încasa ca urmare a admiterii cererii de angajare a răspunderii
personale a pârâtului M.M. (pasiv plus cheltuieli aferente procedurii) să fie
utilizată într-un anume mod – pentru satisfacerea creanţelor recunoscute în
contra falitei – faţă de dispoziţiile exprese deja relevate.
În consecinţă, recursul
lichidatorului judiciar fiind fondat, a fost admis - art. 312 alin. 1 teza a I Cod proc. civ. -, Curtea a modificat în
parte Sentinţa atacată – art. 312 alin. 2 teza a II-a Cod proc. civ. -, în
sensul eliminării dispoziţiilor prin care s-au limitat cheltuielile de procedură
şi prin care s-a stabilit modul de distribuire a acestor cheltuieli. |
