Faptă comisă în perioada termenului de încercare. Reţinerea recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a Cod Penal, cu consecinţa revocării pedepsei anterioare conform art. 83 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 37 lit. a Cod penal, există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

Inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii la data de 07.12.2008, înainte de expirarea termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă nu a fost considerată executată, ţinând seama de dispoziţiile art. 86 C. pen., dat fiind că operează şi dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 83 alin. 1 C. pen., aplicabil şi în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, "instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune". Sintagma "executare în întregime a pedepsei" urmăreşte executarea pedepsei într-un loc de deţinere, aşa încât prin revocarea primei suspendări nu mai este posibilă menţinerea modalităţii de individualizare a pedepsei, în sensul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.

Această interpretare a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 C. pen. a fost dată şi prin decizia nr. 1/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Prin decizia menţionată s-a stabilit că „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.

Art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002

Art.37 lit. a şi art. 83 alin. 1 Cod penal

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2011

Prin sentinţa penală nr. 669/24.06.2011, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 11327/212/2011, s-au hotărât următoarele:

În baza art.86 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere condamnă inculpatul R.M., născut la data de 14.07.1982 în mun. Constanţa, domiciliat în Ovidiu, jud.Constanţa, la o pedeapsă de 1(unu) an închisoare.

În baza art. 83 alin.1 C.pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sen. pen. nr.197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alăturat cu pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, aplicată prin prezenta, în final inculpatul R.M. va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Pedeapsa va fi executată în regim de detenţie, conform art.57 C.pen.

În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a 2-a şi b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul R.M. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 C.pr.pen. onorariu apărător oficiu (B.G.) în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul R.M., în declaraţia dată pe parcursul judecăţii, a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaşte, şi le însuşeşte şi nu a solicitat administrarea altor probe.

Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii aduse a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art.3201 C.pr.pen., respectiv „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”, astfel că, în temeiul art. 3201 alin.2 C.pr.pen nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că inculpatul R.M. în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr. 978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dolj.

Astfel, în acea zi, în jurul orelor 16,13 lucrătorii poliţiei rutiere, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DN2A, la km.202 l-au depistat cu aparatul Radar pe inculpatul R.M., în timp ce acesta rula cu o viteză de 124 km/h, fiind înregistrat pe caseta B1099, astfel că s-a procedat la scoaterea din trafic, prin oprirea acestuia de către echipajul de poliţie. La volan se afla inculpatul, iar în autoturismul condus de acesta alte două persoane, respectiv A.R. şi M.A.

În prezenţa martorilor asistenţi T.I. şi D.C., inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere, dar a condus autoturismul de la domiciliul său, în scopul verificării stării de funcţionare, deoarece dorea să-l vândă lui A.R.

Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat, prin adresa nr.978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducare şi Înmatriculare a Vehiculelor Dolj emisă la data de 30.12.2008 că inculpatul R.M. nu figura ca posesor al permisului de conducere auto.

Situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii ce i se aduce, atât cea din faza urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de depistare, cu planşe foto, proces verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate, declaraţiile martorilor T.I., D.C., adresa nr.978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducare şi Înamtriculare a Vehiculelor Dolj, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăţia inculpatului R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii faţă de care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Deoarece inculpatul a comis o nouă infracţiune, în condiţiile în care anterior fusese condamnat tot pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi beneficiase de clemenţa legii, pedeapsa fiind dispusă de judecător cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, clemenţă pe care inculpatul nu a înţeles-o, în sensul de a nu mai încălca legea penală, aspecte ce duc la un pericol social mai crescut, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi nici suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

De altfel, dispoziţiile art.83 C.pen. nu fac vorbire de posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, remarcând voinţa legii, ca în atare situaţii, în care inculpatul săvârşeşte o altă infracţiune în interiorul termenului de încercare, cele două pedepse că nu se contopească, ci să se execute alăturat o sancţiune impusă de lege pentru perseverenţa infracţională a inculpatului.

În drept, fapta inculpatului R.M. care în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr.978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dolj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG.195/2002.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R.M. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin.1 şi art.86 alin.2 din OUG.195/2002, dispoziţiile procedurale prevăzute de art.3201 alin.7 C.pr.pen., inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile faţă de care s-a dispus trimiterea sa în judecată, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat – care în ziua de 07.12.2008 a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202 fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr.978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dolj - dar şi de aspectul că inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i s-a adus, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă între limitele de pedeapsă prevăzute de lege-reduse cu o treime, spre minimul special astfel redus, aceea de 1 an închisoare.

Împotriva sentinţei penale nr. 669/24.06.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 11327/212/2011 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul R.M.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a criticat omisiunea primei instanţe de aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a C. pen., dat fiind că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag.

Inculpatul R.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă, în considerarea datelor personale favorabile, a distanţei scurte parcurse, a atitudinii sincere avută pe parcursul procesului penal.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat.

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului R.., fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speţa prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt

Sub aspectul stării de fapt, se constată că în data de 07.12.2008 inculpatul R.M. a condus autoturismul marca Dacia pe DN2A la km.202, fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr. 978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dolj. Inculpatul a declarat că se deplasa dinspre loc. Ovidiu către mun. Constanţa, când a fost depistat de organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul Dacia, deşi nu poseda permis de conducere.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. şi art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, rezultând că limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea comisă sunt cuprinse între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare.

Prima instanţă a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare, care se încadrează în limitele speciale reduse potrivit art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.

Argumentele prezentate de inculpat pentru reducerea pedepsei nu sunt relevante, în condiţiile în care se invocă datele sale personale şi distanţa parcursă, elemente avute în vedere de prima instanţă.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului.

Inculpatul a condus autoturismul pe un drum public intens circulat, care face legătura între loc. Ovidiu şi mun. Constanţa, pe timp de zi, când valorile de trafic nu pot fi reduse, a circulat cu o viteză deosebit de mare – 124 Km/h, deşi nu are permis de conducere, care să ateste abilităţile sale de a conduce un autoturism. Viteza mare de deplasare a autoturismului condus de inculpat, coroborată cu lipsa de experienţă a inculpatului în conducerea autoturismelor, dat fiind că nu deţine permis de conducere, dar şi cu specificul categoriei de drum pe care a circulat, a făcut ca pericolul pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice să fie semnificativ, astfel că pericolul social al faptei comise este suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare. Deşi inculpatul invocă faptul că a urmat cursurile unei şcoli de şoferi în anul 2006, justificând în parte abilităţile sale de a conduce autoturisme, nu a făcut dovada afirmaţiilor sale.

Datele personale ale inculpatului îi sunt parţial favorabile acestuia, întrucât este tânăr, studii 6 clase, are un loc de muncă, dar, pe de altă parte, are antecedente penale, fiind condamnat în anul 2006 la o pedeapsă de 1 an închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., tot pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Dat fiind că inculpatul se afla încă în cadrul termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă responsabilitate, cunoscând consecinţele săvârşirii unei infracţiuni în cadrul termenului de încercare.

Atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaştere a faptei a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. pr. pen. şi stabilirea unei pedepse în limite reduse cu o treime. Conduita procesuală sinceră a fost valorificată suficient de instanţă în cadrul procedurii prev. de 3201 C. pr. pen., dat fiind că s-a aplicat o pedeapsă egală minimului special care ar fi fost aplicabil în ipoteza în care nu se aplica procedura acordului de vinovăţie. Acest cuantum nu se justifica, în măsura în care limitele nu ar fi fost reduse în condiţiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.

În concluzie, ţinând seama de toate aceste elemente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului respectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., aşa încât nu se impune reducerea acesteia.

Aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei nu este permisă în cauză. În conformitate cu art. 83 alin. 1 C. pen., aplicabil şi în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, "instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune". Sintagma "executare în întregime a pedepsei" urmăreşte executarea pedepsei într-un loc de deţinere, aşa încât prin revocarea primei suspendări nu mai este posibilă menţinerea modalităţii de individualizare a pedepsei, în sensul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.

Această interpretare a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 C. pen. a fost dată şi prin decizia nr. 1/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie în recurs în interesul legii. Prin decizia menţionată s-a stabilit că „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.

În consecinţă, inculpatul nu poate beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în condiţiile în care a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag.

Ca atare, criticile formulate de inculpatul R.M. nu sunt întemeiate.

Curtea constată întemeiată critica procurorului privind omisiunea primei instanţe de a face aplicarea 37 lit. a C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie.

Prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag inculpatul a fost condamnat o pedeapsă de 1 an închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., termenul de încercare fiind de 3 ani.

Potrivit art. 37 lit. a C. pen., există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile privind primul termen al recidivei postcondamnatorii – în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, care nu cade sub incidenţa art. 38 C. pen., dar şi cu privire la al doilea termen al recidivei postcondamnatorii – infracţiunea din prezenta cauza a fost comisă cu intenţie şi este pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an.

Inculpatul R.M. a comis fapta dedusă judecăţii la data de 07.12.2008, înainte de expirarea termenului de încercare stabilit de 3 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă nu a fost considerată executată, ţinând seama de dispoziţiile art. 86 C. pen., dat fiind că operează şi dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Drept urmare, se impune a se reţine că inculpatul a comis prezenta fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. a C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. Pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – inculpat R.M. împotriva sentinţei penale nr. 669/24.06.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 11327/212/2011.

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va fi admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 669/24.06.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 11327/212/2011.

În baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. Pen. se va casa în parte sentinţa penală recurată, şi, rejudecând, se va face aplicare dispoziţiilor art. 37 lit. a C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 C. pr. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen. va fi obligat recurentul – inculpat R.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Dosar nr. 11327/212/2011

Decizia penală nr. 120/P/03.02.2012

Judecător redactor Marius Damian Mitea