Evaziune fiscală. Drepturi
interzise cu titlu de pedeapsă accesorie.
Codul penal, art.64 lit. c
Lipsa înscrierii expresă a
drepturilor ce sunt interzise cu titlu de pedeapsă accesorie atunci când este
indicat întregul text de lege care le prevede nu poate atrage nelegalitatea
respectivei hotărâri.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia civilă nr. 1627 din 5
decembrie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 172 din
02.07.2012, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în temeiul art.6 din
Legea nr.241/2005 cu aplic.art.3201 alin.7 Cod proc. penală a fost condamnat
inculpatul P.O.C. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 şi 2 Cod
penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a)
teza a II-a, lit.b) şi lit.c) Cod penal.
Conform disp. art.81 Cod penal
s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, care
constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal, iar în baza art.71
alin.5 Cod penal, s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
Potrivit disp. art.359 Cod proc.
penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal
privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza disp. art.3201 alin.5 Cod
proc. penală s-a disjuns latura civilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această
sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada 25.03.2008-25.06.2009
inculpatul P.O.C. -în calitate de asociat şi administrator al S.C. N.C. S.RL. a
reţinut dar nu a virat la bugetul consolidat de stat impozitele şi
contribuţiile rezultând din salariilor angajaţilor societăţii, producând un
prejudiciu în sumă de 13.155 lei.
Din probele administrate în cauză
a menţionat instanţa de fond a reţinut existenţa vinovăţiei inculpatului P.O.C.
în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu
intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite
sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de art.6 din Legea
nr.241/2005.
La individualizarea pedepsei
prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art.72 Cod penal şi ale art.3201
Cod proc. penală.
Având în vedere că inculpatul nu
este cunoscut cu antecedente penale şi apreciind că scopul pedepsei poate fi
atins şi fără executarea efectivă a acesteia, în temeiul art.81 Cod penal
instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o
durată compusă din cuantumul acesteia, la care s-a adăugat un interval de timp
de 2 ani, constituit termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal,
pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi
executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod proc.
penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal
privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Potrivit disp. art.3201 al.5 Cod
proc. penală s-a disjuns latura civilă a cauzei în vederea continuării
judecăţii laturii civile.
Împotriva acestei soluţii a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printre motivele invocate unul
dintre acestea a fost acela că instanţa de fond în dispozitivul hotărârii
recurate nu a precizat care drepturi prev. de art. 64 alin.1 lit. c) Cod penal
au fost interzise inculpatului.
Examinând recursul formulat, prin
prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, cât şi sub
toate aspectele conform disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea
apreciază că această cale de atac este nefondată, aşa cum se va arăta în
continuare.
Probele administrate în cauză,
respectiv: certificatul de înregistrare, actul constitutiv, cât şi fişele
sintetice ale conturilor 412, 432, 422, toate ale SC N.C. SRL, încheierea nr.
885/15.04.2006 prin care aceasta a fost înregistrat la Registrul Comerţului,
declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor, dar şi din extrasele de
cont, balanţa parţială şi diverse ştate de plată, au condus Curtea la concluzia
că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, aşa cum aceasta s-a
derulat în realitate.
Pe scurt s-a constatat că
inculpatul, în calitate de administrator unic al societăţii menţionate
anterior, a reţinut dar nu a vărsat la bugetul statului cu intenţie în termenul
prevăzut de lege, impozitelor şi celorlalte contribuţii cu reţinere la sursă.
În drept, această faptă, în mod
justificat s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Referitor la faptul că
judecătorul fondului nu a specificat care anume drepturi îi sunt interzise
inculpatului, în baza art. 64 lit. c) Cod penal, Curtea a apreciat că acestea
sunt expres şi limitativ prevăzute de textul de lege.
Art. 64 lit. c) Cod penal,
prevede că drepturile ce sunt interzise sunt: dreptul de a ocupa o funcţie sau
de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de
care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Observând că inculpatul a
săvârşit infracţiunea în calitate de administrator unic al unei societăţi
comerciale, este lesne de înţeles că toate aceste drepturi prevăzute de textul
de lege mai sus menţionat i-au fost interzise.
În consecinţă, Curtea a
considerat că lipsa exemplificării exprese a drepturilor ce i-au fost interzise
inculpatului în temeiul art.64 lit.a) Cod penal, având în vedere cele de mai
sus, nu poate fi considerată motiv pentru casarea sentinţei instanţei de fond,
situaţie în care sub acest aspect recursul a fost respins ca nefondat.
