avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Evaziune fiscală. Drepturi interzise cu titlu de pedeapsă accesorie.
 
Codul penal, art.64 lit. c
 
Lipsa înscrierii expresă a drepturilor ce sunt interzise cu titlu de pedeapsă accesorie atunci când este indicat întregul text de lege care le prevede nu poate atrage nelegalitatea respectivei hotărâri.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia civilă nr. 1627 din 5 decembrie 2012. 
 
Prin sentinţa penală nr. 172 din 02.07.2012, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în temeiul art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.3201 alin.7 Cod proc. penală a fost condamnat inculpatul P.O.C. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 şi 2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) şi lit.c) Cod penal.
Conform disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, care constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
Potrivit disp. art.359 Cod proc. penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza disp. art.3201 alin.5 Cod proc. penală s-a disjuns latura civilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada 25.03.2008-25.06.2009 inculpatul P.O.C. -în calitate de asociat şi administrator al S.C. N.C. S.RL. a reţinut dar nu a virat la bugetul consolidat de stat impozitele şi contribuţiile rezultând din salariilor angajaţilor societăţii, producând un prejudiciu în sumă de 13.155 lei.
Din probele administrate în cauză a menţionat instanţa de fond a reţinut existenţa vinovăţiei inculpatului P.O.C. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005.
La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art.72 Cod penal şi ale art.3201 Cod proc. penală.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, în temeiul art.81 Cod penal instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată compusă din cuantumul acesteia, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, constituit termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod proc. penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Potrivit disp. art.3201 al.5 Cod proc. penală s-a disjuns latura civilă a cauzei în vederea continuării judecăţii laturii civile.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printre motivele invocate unul dintre acestea a fost acela că instanţa de fond în dispozitivul hotărârii recurate nu a precizat care drepturi prev. de art. 64 alin.1 lit. c) Cod penal au fost interzise inculpatului.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele conform disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, aşa cum se va arăta în continuare.
Probele administrate în cauză, respectiv: certificatul de înregistrare, actul constitutiv, cât şi fişele sintetice ale conturilor 412, 432, 422, toate ale SC N.C. SRL, încheierea nr. 885/15.04.2006 prin care aceasta a fost înregistrat la Registrul Comerţului, declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor, dar şi din extrasele de cont, balanţa parţială şi diverse ştate de plată, au condus Curtea la concluzia că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, aşa cum aceasta s-a derulat în realitate.
Pe scurt s-a constatat că inculpatul, în calitate de administrator unic al societăţii menţionate anterior, a reţinut dar nu a vărsat la bugetul statului cu intenţie în termenul prevăzut de lege, impozitelor şi celorlalte contribuţii cu reţinere la sursă.
În drept, această faptă, în mod justificat s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Referitor la faptul că judecătorul fondului nu a specificat care anume drepturi îi sunt interzise inculpatului, în baza art. 64 lit. c) Cod penal, Curtea a apreciat că acestea sunt expres şi limitativ prevăzute de textul de lege.
Art. 64 lit. c) Cod penal, prevede că drepturile ce sunt interzise sunt: dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Observând că inculpatul a săvârşit infracţiunea în calitate de administrator unic al unei societăţi comerciale, este lesne de înţeles că toate aceste drepturi prevăzute de textul de lege mai sus menţionat i-au fost interzise.
În consecinţă, Curtea a considerat că lipsa exemplificării exprese a drepturilor ce i-au fost interzise inculpatului în temeiul art.64 lit.a) Cod penal, având în vedere cele de mai sus, nu poate fi considerată motiv pentru casarea sentinţei instanţei de fond, situaţie în care sub acest aspect recursul a fost respins ca nefondat.
        
(Judecător Florentin Teişanu)