Modalitatea şi cazurile în care
se pot îndrepta erorile materiale sau înlătura
unele omisiuni vădite sunt strict prevăzute de dispoziţiile art. 195 şi
art. 196 Cod procedură penală, astfel încât, solicitarea de a se dispune
confiscarea specială a unor bunuri în condiţiile în care pe fondul cauzei nu
s-a solicitat acest lucru, nefiind instituit un sechestru asupra lor, nu poate
fi soluţionată prin intermediul procedurii prevăzute de acest texte de lege.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 619 din 3 mai 2012.
Prin încheierea din camera de
consiliu din data de 28 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a
respins cererea formulată de I.P.J. Dâmboviţa - Serviciul Cazier Judiciar,
Statistică şi Evidenţa Operativă, privind îndreptarea erorii materiale
strecurate în sentinţa penală nr.70/16.01.2002 pronunţată de Judecătoria
Târgovişte în dosarul nr.9506/2001, iar în baza disp. art.192 alin.3 Cod
procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina
acestuia.
Pentru a pronunţa această
încheiere, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr.318056/12.01.2012
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa a comunicat instanţei că în
camera de corpuri delicte, arme şi muniţii a I.P.J. Dâmboviţa se află se află
mai multe arme şi muniţii care au făcut obiectul unor dosare penale soluţionate
de Judecătoria Târgovişte, printre care şi dosarul în care s-a pronunţat
sentinţa penală nr.70/16.01.2001, situaţie în care, a solicitat ca, în
conformitate cu prevederile art.195-196 Cod procedură penală, instanţa să se
pronunţe cu privire la armele şi muniţiile respective, în vederea clarificării
situaţiei juridice a acestora.
La dosarul cauzei a fost ataşată
copia sentinţei penale nr.70/16.01.2002 pronunţată în dosarul nr.9506/2001 al
Judecătoriei Târgovişte şi de asemenea, s-a ataşat dosarul de fond
nr.9506/2001.
Examinând solicitarea
Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa, instanţa de fond a constatat
că obiectul acesteia vizează îndreptarea unei erori materiale strecurată în
dispozitivul sentinţei penale nr.70/2002, în sensul pronunţării asupra
măsurilor de indisponibilizare a unor corpuri delicte cu regim special, arme şi
muniţii.
A mai reţinut instanţa de fond
că, din sentinţa penală nr.70/16.01.2002 rezultă că în baza art.279 alin.1 Cod
penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnată inculpata M. M. la
o pedeapsă de 6 luni închisoare, aceeaşi inculpată fiind condamnată la 1 an
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.39
alin.1 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
]Prin aceeaşi sentinţă, au fost
contopite pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute 1 an închisoare, iar
în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării
pedepsei.
De asemenea, instanţa de fond a
mai reţinut că, din considerentele sentinţei reiese că, la momentul săvârşirii
faptei, inculpata M. M. deţinea un pistol cu gaze marca “Rohiv RG8”, cal.8mm,
în stare de nefuncţionare, împreună cu 5 cartuşe din care doar 2 în stare de
funcţionare (aşa cum reiese din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.21653/28.06.2001), despre care inculpata a
afirmat că le deţinea în scop de autoapărare.
Instanţa de fond a mai reţinut că
nu a fost înaintat vreun document din care să rezulte că în cauză a fost luată
măsura indisponibilizării în vederea confiscării potrivit art.118 Cod penal.
Totodată, instanţa de fond a mai
reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.195 Cod procedură penală pot fi
îndreptate de către instanţa de judecată erorile materiale evidente din
cuprinsul unui act procesual.
S-a mai reţinut de către instanţa
de fond că, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art.196 Cod procedură
penală, care reglementează procedura înlăturării unor omisiuni vădite şi
potrivit cărora instanţa se poate pronunţa cu privire la restituirea lucrurilor
sau la ridicarea măsurilor întrucât din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi
dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunului mobil în
vederea confiscării speciale.
A constatat instanţa de fond că,
în cauza pedinte, se solicită a se dispune
măsura confiscării speciale, prevăzută de art.118 lit.f Cod penal,
respectiv cu privire la confiscarea bunurilor a căror deţinere este interzisă
de lege, măsură ce nu poate fi dispusă pe calea unei cereri de îndreptare
eroare materială sau de înlăturare a unei omisiuni vădite, întrucât aceasta
constituia obiectul deliberării instanţei investite cu soluţionarea fondului
cauzei.
Pentru aceste considerente,
instanţa de fond a respins cererea formulată de Inspectoratul de Poliţie a
Judeţului Dâmboviţa.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs petentul I.P.J. Dâmboviţa-Serviciul Cazier Judiciar, Statistică
şi Evidenţa Operativă, solicitând ca în urma admiterii căii de atac exercitate
în cauză, să se dispună completarea dispozitivului sentinţei penale
nr.70/16.01.2002, cu privire la dispunerea măsurii confiscării speciale a unui
pistol cu gaze marca Rohiv RG 8 calibru 8 mm şi muniţia aferentă (cinci cartuşe).
Curtea, examinând încheierea
recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de aspectele învederate de
recurent, dar şi sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură
penală, a constatat că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
În fapt, recurentul a solicitat
instanţei de fond, Judecătoria Târgovişte, ca pe calea îndreptării erorii
materiale, să se analizeze posibilitatea îndreptării erorii materiale
constatate în cuprinsul sentinţei penale nr. 70/16.01.2002 întrucât din aceasta
nu rezultă măsura confiscării sau restituirii bunurilor care constituie corpuri
delicte şi care se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmboviţa,
respectiv: un pistol cu gaze marca Rohiv RG 8 calibru 8 mm, trei cartuşe cu gaze
cal. 8 mm
şi două tuburi cartuşe cu gaze cal. 8 mm.
Curtea
a reţinut că aceste bunuri, constituind în fapt corpuri delicte cu regim
special, erau deţinute de numita M. M., la momentul săvârşirii faptei pentru
care s-a dispus condamnarea sa prin sentinţa penală nr. 70/16.01.2002 a
Judecătoriei Târgovişte.
Din actele dosarului nu rezultă
însă faptul că, în ceea ce priveşte aceste bunuri, care în prezent se află în
camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmboviţa s-ar fi luat măsura
indisponibilizării în vederea confiscării speciale conform dispoziţiilor art.
118 lit. a Cod penal care stabilesc că sunt supuse confiscării speciale
bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.
Curtea a constatat că aspectele
care ţin de măsura confiscării speciale a acestor bunuri nu pot fi analizate pe
calea instituită de dispoziţiile art. 195 respectiv art. 196 Cod procedură
penală care prevăd modalitatea şi cazurile în care se pot îndrepta erorile
materiale sau înlătura unele omisiuni vădite, aşa cum solicită recurentul, ci
reprezintă chiar parte a cauzei cu care instanţa Judecătoriei Târgovişte a fost
investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte nr.
2020/2001 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. M. cu
privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi
art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Or, a se dispune în 2012 măsura
confiscării speciale a unor bunuri care au constituit obiectul deliberării
instanţei în 2002, cu ocazia judecării pe fond a cauzei şi când nu s-a
solicitat acest lucru, nu poate fi apreciat ca o cauză care se circumscrie situaţiilor în care
se pot îndrepta erori materiale evidente din cuprinsul unui act procedural
conform dispoziţiilor art. 195 Cod procedură penală. Nu se poate aprecia nici
incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 196 Cod procedură penală care instituie
posibilitatea instanţei de a se pronunţa cu privire la restituirea lucrurilor
sau la ridicarea măsurilor
asigurătorii, întrucât, aşa cum
rezultă din actele dosarului, nu s-a dispus indisponibilizarea, prin
instituirea unui sechestru asupra bunurilor respective în vederea confiscării
speciale, aşa cum în mod corect a arătat şi instanţa de fond.
Prin urmare, constatând că
cererea recurentului nu poate fi soluţionată pe calea indicată de art. 195, 196
Cod procedură penală, aspect corect reţinut prin încheierea recurată, Curtea,
în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit.b Cod procedură
penală, a respins recursul ca nefondat, încheierea primei instanţe fiind legală
şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192
alin. 2 Cod procedură penală.
