avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Drept procesual penal.
 
Cod procedură penală, art. 195, art. 196
 
Modalitatea şi cazurile în care se pot îndrepta erorile materiale sau înlătura  unele omisiuni vădite sunt strict prevăzute de dispoziţiile art. 195 şi art. 196 Cod procedură penală, astfel încât, solicitarea de a se dispune confiscarea specială a unor bunuri în condiţiile în care pe fondul cauzei nu s-a solicitat acest lucru, nefiind instituit un sechestru asupra lor, nu poate fi soluţionată prin intermediul procedurii prevăzute de acest texte de lege.
                               
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 619 din 3 mai 2012.
 
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a respins cererea formulată de I.P.J. Dâmboviţa - Serviciul Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţa Operativă, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa penală nr.70/16.01.2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr.9506/2001, iar în baza disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr.318056/12.01.2012 Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa a comunicat instanţei că în camera de corpuri delicte, arme şi muniţii a I.P.J. Dâmboviţa se află se află mai multe arme şi muniţii care au făcut obiectul unor dosare penale soluţionate de Judecătoria Târgovişte, printre care şi dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.70/16.01.2001, situaţie în care, a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art.195-196 Cod procedură penală, instanţa să se pronunţe cu privire la armele şi muniţiile respective, în vederea clarificării situaţiei juridice a acestora.
La dosarul cauzei a fost ataşată copia sentinţei penale nr.70/16.01.2002 pronunţată în dosarul nr.9506/2001 al Judecătoriei Târgovişte şi de asemenea, s-a ataşat dosarul de fond nr.9506/2001.
Examinând solicitarea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa, instanţa de fond a constatat că obiectul acesteia vizează îndreptarea unei erori materiale strecurată în dispozitivul sentinţei penale nr.70/2002, în sensul pronunţării asupra măsurilor de indisponibilizare a unor corpuri delicte cu regim special, arme şi muniţii.
A mai reţinut instanţa de fond că, din sentinţa penală nr.70/16.01.2002 rezultă că în baza art.279 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnată inculpata M. M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, aceeaşi inculpată fiind condamnată la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.39 alin.1 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
]Prin aceeaşi sentinţă, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute 1 an închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, din considerentele sentinţei reiese că, la momentul săvârşirii faptei, inculpata M. M. deţinea un pistol cu gaze marca “Rohiv RG8”, cal.8mm, în stare de nefuncţionare, împreună cu 5 cartuşe din care doar 2 în stare de funcţionare (aşa cum reiese din raportul de constatare  tehnico-ştiinţifică  nr.21653/28.06.2001), despre care inculpata a afirmat că le deţinea în scop de autoapărare.
Instanţa de fond a mai reţinut că nu a fost înaintat vreun document din care să rezulte că în cauză a fost luată măsura indisponibilizării în vederea confiscării potrivit art.118 Cod penal.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.195 Cod procedură penală pot fi îndreptate de către instanţa de judecată erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procesual.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art.196 Cod procedură penală, care reglementează procedura înlăturării unor omisiuni vădite şi potrivit cărora instanţa se poate pronunţa cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor întrucât din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunului mobil în vederea confiscării speciale.
A constatat instanţa de fond că, în cauza pedinte, se solicită a se dispune  măsura confiscării speciale, prevăzută de art.118 lit.f Cod penal, respectiv cu privire la confiscarea bunurilor a căror deţinere este interzisă de lege, măsură ce nu poate fi dispusă pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială sau de înlăturare a unei omisiuni vădite, întrucât aceasta constituia obiectul deliberării instanţei investite cu soluţionarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea formulată de Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Dâmboviţa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul I.P.J. Dâmboviţa-Serviciul Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţa Operativă, solicitând ca în urma admiterii căii de atac exercitate în cauză, să se dispună completarea dispozitivului sentinţei penale nr.70/16.01.2002, cu privire la dispunerea măsurii confiscării speciale a unui pistol cu gaze marca Rohiv RG 8 calibru 8 mm şi muniţia aferentă (cinci cartuşe).
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de aspectele învederate de recurent, dar şi sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, a constatat că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
În fapt, recurentul a solicitat instanţei de fond, Judecătoria Târgovişte, ca pe calea îndreptării erorii materiale, să se analizeze posibilitatea îndreptării erorii materiale constatate în cuprinsul sentinţei penale nr. 70/16.01.2002 întrucât din aceasta nu rezultă măsura confiscării sau restituirii bunurilor care constituie corpuri delicte şi care se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmboviţa, respectiv: un pistol cu gaze marca Rohiv RG 8 calibru 8 mm, trei cartuşe cu gaze cal. 8 mm şi două tuburi cartuşe cu gaze cal. 8 mm.
  Curtea a reţinut că aceste bunuri, constituind în fapt corpuri delicte cu regim special, erau deţinute de numita M. M., la momentul săvârşirii faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentinţa penală nr. 70/16.01.2002 a Judecătoriei Târgovişte.
Din actele dosarului nu rezultă însă faptul că, în ceea ce priveşte aceste bunuri, care în prezent se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmboviţa s-ar fi luat măsura indisponibilizării în vederea confiscării speciale conform dispoziţiilor art. 118 lit. a Cod penal care stabilesc că sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.
Curtea a constatat că aspectele care ţin de măsura confiscării speciale a acestor bunuri nu pot fi analizate pe calea instituită de dispoziţiile art. 195 respectiv art. 196 Cod procedură penală care prevăd modalitatea şi cazurile în care se pot îndrepta erorile materiale sau înlătura unele omisiuni vădite, aşa cum solicită recurentul, ci reprezintă chiar parte a cauzei cu care instanţa Judecătoriei Târgovişte a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte nr. 2020/2001 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. M. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Or, a se dispune în 2012 măsura confiscării speciale a unor bunuri care au constituit obiectul deliberării instanţei în 2002, cu ocazia judecării pe fond a cauzei şi când nu s-a solicitat acest lucru, nu poate fi apreciat ca o  cauză care se circumscrie situaţiilor în care se pot îndrepta erori materiale evidente din cuprinsul unui act procedural conform dispoziţiilor art. 195 Cod procedură penală. Nu se poate aprecia nici incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 196 Cod procedură penală care instituie posibilitatea instanţei de a se pronunţa cu privire la restituirea lucrurilor sau la  ridicarea  măsurilor  asigurătorii, întrucât, aşa  cum rezultă din actele dosarului, nu s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor respective în vederea confiscării speciale, aşa cum în mod corect a arătat şi instanţa de fond.
Prin urmare, constatând că cererea recurentului nu poate fi soluţionată pe calea indicată de art. 195, 196 Cod procedură penală, aspect corect reţinut prin încheierea recurată, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins recursul ca nefondat, încheierea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
 
(Judecător Ioana Cristina Ţolu)