avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Decizie de concediere. Desfiinţare post. Invocarea calităţii de post unic. Documentaţie incompletă. Efecte 
 
Decizie de concediere Desfiinţare post
 
Legislaţie relevantă: art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, art. 272 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii
 
Rezumat: Susţinerile recurentului nu sunt susţinute de probatoriul administrat în cauză, respectiv eroarea în care se invocă a fi fost instanţa nu este imputabilă acesteia, ci recurentului însuşi, care nu a depus la dosar organigramele anterior şi ulterior măsurii concedierii, astfel că instanţele nu au avut la dispoziţie documentele din care rezultă caracterul de post unic al locului de muncă al contestatoarei.
    (Decizia civilă nr. 1589 din 7 iunie 2012 a Curţii de apel Suceava)
 
 
 
Prin contestaţia introdusă la 10 august 2011, contestatoarea M. G. C. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului judeţului B., să se dispună anularea Ordinului Prefectului judeţului B. nr. 117 din 12 iulie 2011, prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă, reintegrarea în postul deţinut anterior şi obligarea intimaţilor la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită, indexate şi majorate, începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, a unor daune morale de 20.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei sale, contestatoarea a învederat că a ocupat funcţia de programator ajutor I A în cadrul Compartimentului Permise de Conducere şi Examinări şi că, prin ordinul contestat, i s-a desfăcut contractul de muncă, pe considerentul reducerii schemei de personal, dar fără a exista criterii clare de selecţie a personalului, în condiţiile în care postul pe care-l ocupa este absolut necesar bunei desfăşurări a activităţii Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al judeţului B. (S.P.C.R.P.C.I.V) datorită multiplelor sarcini specifice (soluţionarea dosarelor de preschimbare permise româneşti şi străine, actualizarea bazei de date şi a dosarelor cu anexe ale persoanelor care au fost admise la examen, implementarea datelor din dosarele personale programabile la examen, activitate la ghişeul de informaţii, eliberare dovezi, preluare imagini şi altele). De asemenea, contestatoarea a mai învederat că, iniţial, schema propusă cuprindea şi postul său, dar, ulterior, aceasta s-a modificat nelegal.
În dovedirea contestaţiei sale, contestatoarea a depus la dosar o serie de înscrisuri şi a şi a solicitat proba cu martori.
Intimata Instituţia Prefectului judeţului B. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea contestaţiei, cu motivarea că, în situaţia concedierii reglementate de art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii – republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorul instituţiei este abilitat să stabilească posturile ce urmează a fi restructurate, în vederea asigurării desfăşurării activităţii în condiţii optime, iar diminuarea schemei de personal s-a datorat măsurilor luate la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, de reducere a personalului din unităţile sale, în vederea încadrării în bugetul alocat.
Intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus, la rândul său, întâmpinare, solicitând a se reţine că nu are calitate procesuală pasivă.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 13 ianuarie 2012, contestatoarea a declarat că înţelege să renunţe la judecata şi în contradictoriu cu intimatul M.A.I., astfel încât, cadrul juridic instituit de contestatoare a rămas a fi stabilit doar între aceasta şi intimata Instituţia Prefectului judeţului Botoşani pe lângă care funcţionează serviciul la care a fost încadrată contestatoarea.
Prin sentinţa nr. 571 din 9 martie 2012, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, a constatat renunţarea contestatoarei la judecata contestaţiei în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a constatat ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea M. G. C. împotriva Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 emis de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Instituţia Prefectului Judeţului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule B., a anulat Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 cu privire la contestatoare, a obligat intimatul să reintegreze contestatoarea pe postul deţinut anterior şi să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective pe post, respingând ca nefondate capetele de cerere având în vedere acordarea de daune morale şi de plată a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, urmare măsurilor generale de reducere a personalului bugetar ca unul dintre mijloacele de combatere a crizei economice, Ministerul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr. I/669 din 30 iunie 2011, cu aplicabilitate de la 6 iulie 2011 (art. 4), care, la art. 1 lit. d, aprobă lista privind repartizarea posturilor la serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor (Anexa 2) – filele 34-35 dosar. Conform listei anexe (fila 36 dosar), pentru serviciul aferent judeţului B. au fost stabilite 11 posturi, din care 4 ofiţeri, 4 subofiţeri şi 3 personal civil, în acest din urmă caz un inginer de sistem (informatic) gr. II - I A şi doi analişti (programatori) ajutor II - I A din cadrul sistemului informatic. În raport cu vechiul stat de funcţii de la nivelul anului 2007, diminuarea totală este de 3 posturi - de la 14 la 11 - două la categoria agenţi şi unul la categoria personal civil. Prin Ordinul Prefectului judeţului B. nr. 117 din 12 iulie 2011 (fila 3 dosar), s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei, încadrată în funcţia de analist (programator) ajutor I A la Compartimentul Regim Permise de Conducere şi Examinări din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al judeţului B. Această măsură s-a luat ca urmare a faptului că, conducerea S.P.C.R.P.C.I.V. a considerat că, în ceea ce priveşte personalul civil, se impune reducerea postului deţinut de contestatoare, cu precizarea că atribuţiile acesteia vor fi preluate de celelalte două salariate.
Măsura desfacerii contractului de muncă a fost apreciată de prima instanţă ca nelegală, întrucât, în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. B., structură de specialitate în subordinea Instituţiei Prefectului au existat, până la adoptarea măsurii reducerii schemei de personal, 4 posturi în cadrul compartimentului informatic, din care, unul de inginer de sistem şi 3 de analist (programator) ajutor, unul dintre acestea din urmă ocupat de contestatoare. În măsura în care forul tutelar a avizat desfiinţarea unuia dintre aceste posturi, se impunea aplicarea unor criterii clare şi obiective de selecţie pentru a se putea stabili care dintre salariaţii în cauză urmează a fi afectat cum ar fi: organizarea unui concurs de evaluare a cunoştinţelor; evaluarea activităţii tuturor salariaţilor încadraţi pe posturi similare de la data încadrării lor la zi, cu luarea în considerare a calificativelor anuale, a eventualelor abateri şi sancţiuni, a conduitei generale în muncă; stabilirea unui punctaj care să ducă la departajare şi care să ia în considerare elemente de fapt (vechimea totală la acest loc de muncă, situaţia familială etc.). În lipsa unor criterii clare şi precis definite de selecţie, măsura reducerii unui post de analist (programator) cu nominalizarea expresă a contestatoarei apare ca fiind una arbitrară, fără motivaţie legală. Că iniţiatorul propunerii de nominalizare a posturilor ce urmau a fi desfiinţate efectiv a ezitat în găsirea celei mai bune soluţii şi că, în esenţă, toate aceste posturi din cadrul compartimentului informatic erau necesare rezultă din aceea că, iniţial, propunerea de reducere se referea la două posturi din cadrul salariaţilor de la atelierul de confecţionat numere de înmatriculare. Mai mult, că nominalizarea contestatoarei pentru demitere din cadrul compartimentului informatic nu apare ca fiind cea mai corectă rezultă şi din împrejurarea că aceasta are cea mai mare vechime la locul său de muncă, iar în activitatea sa a fost apreciată (fila 49 dosar). Chiar dacă, urmare a măsurilor economice generale luate de Statul Român pentru combaterea crizei economice s-a impus şi reducerea unor posturi de natură bugetară, grăbirea acestui demers făcându-se prin diminuarea fondurilor bugetare alocate ordonatorilor de credite cu titlul de cheltuieli de personal, măsura efectivă luată în cadrul serviciului cu care a avut raporturi de muncă contestatoarea trebuia să fie temeinic argumentată şi, mai ales, aşa cum s-a arătat, se impunea stabilirea unor criterii clare şi obiective de selecţie a personalului din cadrul compartimentului pentru a se înlătura orice acuze de arbitrariu şi subiectivism.
Aşa fiind, s-a admis contestaţia şi s-a dispus anularea Ordinului nr. 117 din 12 iulie 2011 al Prefectului judeţului B., cu consecinţa reintegrării contestatoarei în postul deţinut anterior şi plata despăgubirii reprezentând drepturile de personal de care aceasta a fost lipsită de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, aceasta a rămas fără obiect, contestatoarea renunţând expres la chemarea sa în judecată.
Celelalte capete de cerere au fost considerate ca nefondate, deoarece, cu privire la daunele morale, ele sunt legate de încălcarea dreptului la propria imagine publică şi un atare prejudiciu nu a fost dovedit, iar cu privire la cheltuielile de judecată, astfel de cheltuieli nu au fost efectuate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Instituţia Prefectului Judeţului B. – prin Prefect, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi, pe fond, respingerea contestaţiei. În motivarea recursului arată că, în mod eronat a reţinut prima instanţă, în considerente (fila 3 sentinţă, alin. 5) faptul că „în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. B., structură în subordinea Instituţiei Prefectului, au existat până la reducerea schemei de personal, 4 posturi în cadrul Compartimentului informativ, din care unul de inginer sistem şi 3 de analist (programator) ajutor, unul dintre acestea din urmă ocupat de contestatoare”. Or, compartimentul informatic din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Botoşani nu a suferit nici un fel de modificări ca urmare a reorganizării activităţii, conform Ordinului prefectului nr. 113/06.07.2011. Acest compartiment a avut, înainte şi după reorganizare, un număr total de 3 posturi, din care unul de inginer de sistem şi 2 de analist (programator) ajutor. Postul de analist (programator) ajutor III - I A, ce a fost deţinut de contestatoarea - intimată, figura în cadrul Compartimentului regim permise de conducere şi examinări conform Statului de funcţii al S.P.C.R.P.C.I.V. B. nr. 015/16.02.2007, înaintat de Direcţia Regim permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor potrivit adresei nr. 01115/14.02.2007. Precizează faptul că, anterior reorganizării, compartimentul sus amintit avea un număr total de 6 posturi, din care un singur post de angajat contractual analist (programator) ajutat III - I A post ce era deţinut de contestatoarea M.G. C. După desfiinţarea postului contestatoarei în cadrul Compartimentului regim permise de conducere şi examinări au rămas doar 5 posturi. În contextul în care primul argument al nelegalităţii concedierii a fost reţinut eronat de către instanţa de fond, considerentele nr. 2 şi nr. 3, potrivit cărora „se impunea aplicarea unor criterii clare şi obiective de selecţie” pentru a stabili care dintre angajaţi urmează a fi disponibilizat etc., sunt nefondate. Învederează faptul că nu existau mai multe posturi de analist (programator) ajutor III - I A în cadrul Compartimentului regim permise de conducere şi examinări, astfel încât, nu se impunea aplicarea unor criterii de selecţie, atâta vreme cât însuşi postul deţinut de contestatoare a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării. Conducătorul instituţiei avea posibilitatea să organizeze un concurs de testare a cunoştinţelor sau să aplice alte criterii de departajare doar în situaţia în care, la nivelul compartimentului supus reorganizării, ar fi existat două sau mai multe posturi similare şi se impunea o selecţie. Or, în speţa dedusă judecăţii, nu a existat această situaţie. Confuzia creată se datorează împrejurării în care instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că postul contestatoarei era în cadrul Compartimentului informatic, însă, din întreaga documentaţie depusă în apărare, a rezultat, fără echivoc, că postul desfiinţat nu era din cadrul Compartimentului informatic, structura acestui compartiment nu suferit modificări ca urmare a reorganizării. În motivarea sentinţei se mai reţine aspectul potrivit căruia, „iniţiatorul propunerii de nominalizare a posturilor ce urmau a fi desfiinţate efectiv a ezitat în găsirea celei mai bune soluţii". Reiterează faptul că, într-adevăr, reprezentanţii instituţiei au purtat discuţii cu Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în sensul ca, restructurarea celor două posturi să se realizeze din cadrul atelierului de confecţionat plăcuţe de înmatriculare (structură aflată direct în subordinea Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor) şi nu din rândul personalului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor B. Aceleaşi propuneri s-au formulat şi în cadrul discuţiilor purtate cu Ministrul Administraţiei şi Internelor cu prilejul unei vizite a acestuia în judeţul B. Însă, aceste argumente au fost prezentate instanţei tocmai pentru a dovedi faptul că s-a dorit evitarea disponibilizării unor persoane şi nici într-un caz pentru a justifica o „ezitare" în cadrul procesului de reorganizare. Apreciază că, în mod greşit şi nerespectând spiritul legii, instanţa a reţinut faptul că „nominalizarea contestatoarei pentru demitere ... nu apare ca fiind cea mai corectă pentru motivul că aceasta are „cea mai mare vechime la locul său de muncă" şi „în activitatea sa a fost apreciată". Ordinul prefectului nr. 117 din 12.07.2011 privind încetarea contractului de muncă al contestatoarei a fost emis în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003. Or, în situaţia concedierii reglementată de art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - republicată, cu modificările şi completările ulterioare - Codul muncii, conducătorul instituţiei este abilitat să stabilească posturile ce urmează a fi restructurate, în vederea asigurării desfăşurării activităţii în condiţii optime ulterior reducerii unor posturi, concedierea realizându-se ca urmare a desfiinţării postului, fără legătură cu persoana angajatului.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, contestatoarea intimată M. G. C. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa îl constată a fi neîntemeiat.
Principala critică adusă de recurent sentinţei pronunţate de către prima instanţă vizează confuzia ce se invocă a fi fost făcută cu privire la postul ocupat de contestatoare, respectiv că nu s-a reţinut că postul desfiinţat era post unic în compartimentul în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea, astfel că nu era necesară o procedură de selecţie a persoanei ce urma să fie disponibilizate.
Susţinerile recurentului nu sunt susţinute de probatoriul administrat în cauză, respectiv eroarea în care se invocă a fi fost instanţa nu este imputabilă acesteia, ci recurentului însuşi, care nu a depus la dosar organigramele anterior şi ulterior măsurii concedierii, astfel că instanţele nu au avut la dispoziţie documentele din care rezultă caracterul de post unic al locului de muncă al contestatoarei.
Potrivit dispoziţiilor art. 272 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”. În prezenta cauză, în vederea completării probatoriului s-au acordat mai multe termene, parte dintre acestea fiind motivate de lipsa organigramei şi statului de funcţii ale Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Botoşani, în cadrul căruia şi-a desfăşurat activitatea contestatoarea. Faţă de susţinerile recurentului că aceste documente au fost clasificate cu nivelul de secretizare „secret”, prin încheierea din 8 februarie 2012 a fost admisă cererea de abţinere a judecătorului căruia îi fusese repartizat aleatoriu cauza, dispunându-se repartizarea dosarului unui complet format prin includerea unui magistrat ce deţine certificat ORNISS. Chiar şi după luarea acestor măsuri, intimatul recurent nu a depus la dosar înscrisurile necesare verificării susţinerilor acestuia, faţă de cuprinsul Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 şi a listei anexă la acesta (nr. 4038148/12.12.2011 – fila 36 dosar fond), în mod corect reţinând nelegalitatea concedierii contestatoarei.
Susţinerile recurentului privind greşita anulare a ordinului contestat în măsura în care postul ocupat de contestatoare ar fi post unic, respectiv greşita reţinere în sarcina sa a neîndeplinirii condiţiilor legale de selecţie a personalului ce urma a fi disponibilizat, ar fi corecte dacă în cauză ar fi fost dovedită situaţia premisă: locul de muncă al contestatoarei are caracterul unui post unic. Însă, în prezentul litigiu nu au fost administrate, din culpa recurentului, probele care să demonstreze că postul desfiinţat nu era similar postului de analist programator ajutor II-IA repartizat a fi fost desfiinţat, conform listei depuse la dosar (fila 36 dosar fond), din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor B..
Constatând că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt, în raport de înscrisurile relevante prezentate de părţi, aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează a respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa va respinge cererea intimatei contestatoare de obligare a recurentului la plata de cheltuieli judiciare, întrucât nu au fost depuse dovezi privind efectuarea de cheltuieli în legătură cu judecata prezentei căi de atac.