avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Decizie de concediere. Cauză neserioasă. Anularea deciziei, reintegrarea în postul avut anterior şi acordarea de despăgubiri
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 12/R din 7 ianuarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 10.547 din 15.10.2012 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă actiunea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta R.A.T. CLUJ şi a fost obligat reclamantul la plata sumei de 10.922, 91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată­onorar avocatial.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 101/31.08.2011 pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 06.10.2011, întrucât conditiile economice actuale, respectiv reducerea bugetului de venituri şi cheltuieli ale unitătii şi reducerea de alocări bugetare stabilite prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj­Napoca nr.36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salariu şi scăderea numărului de clienti ai serviciului centralizat de producerea energiei termice, precum şi gestionarea din punct de vedere economic a costurilor, realizate de clientii actuali, au condus la o scădere a productiei realizate în unitate, situatie care are influente în bugetul unitătii precum şi asupra activitătii de relatii cu clientii din cadrul regiei.
Din organigrama unitătii la data de 22.07.2011 (anterior desfiintării locului de muncă al reclamantului) şi la data de 31.08.2011 – data desfiintării locului de muncă rezultă că în cadrul serviciului comercial existau 12 salariati TESA şi 14 salariati muncitori din care la biroul relatii cu clientii erau 7 salariati TESA şi 2 salariati muncitori la data de 22.07.2011, iar la data de 31.08.2011 în cadrul aceluiaşi serviciu existau 11 salariati TESA şi 13 salariati muncitori, din care la biroul relatii clienti erau 6 salariati TESA şi 1 salariat muncitor.
Această structură de personal se regăseşte şi în prezent în cadrul biroului relatii cu clientii, respectiv 6 salariati TESA şi un salariat muncitor.
După cum se poate observa, numărul salariatilor TESA este mai putin cu unul începând cu 31.08.2011 fată de 22.07.2011.
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj­Napoca nr.36/2011 a fost alocat pârâtei un buget privitor la cheltuielile de personal pentru anul 2011 diminuat cu 20% fată de anul 2010, iar din planul resurselor bugetare în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul rezultă o scădere a productiei de energie termică realizată/vândută de la 321.042 gigacalorii energie realizată în anul 2010 la 300.000 gigacalorii energie realizată în anul 2011 şi o scădere a veniturilor regiei de la 100.480(mii lei) realizate în 2010 la 90.500 (mii lei) în anul 2011.
Ca urmare a sumei alocate şi ca urmare a scăderii productiei de energie termică şi a veniturilor, Consiliul de administratie al pârâtei a decis la data de 31.08.2011 o restructurare a unor zone de activitate, aşa cum rezultă din nota de fundamentare nr. 5356/31.08.2011. Prin Hotărârea nr.9/31.08.2011 Consiliul de administratie al pârâtei a hotărât desfiintarea unui post de economist şi a unui post de ajutor programator din zona adiacentă serviciilor de relatii cu clientii din cadrul serviciului comercial.
Reducerea alocărilor bugetare privind cheltuielile cu personalul regiei stabilite de Consiliul Local al mun. Cluj­Napoca prin Hotărârea nr.36/2011 şi scăderea productiei de energie termică realizată şi vândută şi scăderea veniturilor regiei în anul 2011 fată de anul 2010 constituie cauze reale şi serioase care au determinat desfiintarea unui post de economist din cadrul serviciului relatii cu clientii.
Sub acest aspect decizia contestată întruneşte conditiile prevăzute de art. 65 din Codul Muncii şi urmează să fie mentinută.
Din declaratia martorei propusă de către reclamant rezultă că pârâta i­ar fi cerut acestuia să semneze un act aditional la contractul individual de muncă care se referea la reducerea drepturilor salariale, că reclamantul ar fi solicitat un termen de gândire după care a fost chemat să semneze decizia contestată pe care martora a văzut­o, că directorul pârâtei i­a adus reclamantului la cunoştintă faptul că s­a emis decizia contestată datorită nesemnării actului aditional şi nu datorită reducerii productiei şi că volumul de muncă din cadrul biroului relatii cu clientii nu a scăzut, ci dimpotrivă este acelaşi, datorită reducerii productiei şi a scăderii n umărului de clienti.
Această declaratie urmează să fie înlăturată, întrucât din actele existente la dosar rezultă cu certitudine scăderea numărului de clienti ai regiei, scăderea productiei, scăderea veniturilor regiei şi micşorarea bugetului alocat de autoritatea publică locală.
Deoarece, instanta nu a dispus anularea ca nelegală sau netemeinică a deciziei de concediere, reclamantul nu a putut fi pus în situatia anterioară emiterii deciziei de concediere şi nici nu este îndreptătit la plata drepturilor salariale solicitate, întrucât nu au fost întrunite conditiile prevăzute de art. 80 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii republicat. Văzând şi prevederile art. 274 C.pr.civ..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.D., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă modificarea în tot a sentintei şi să se dispună admiterea actiunii, anularea deciziei de concediere nr. 101 din 31.08.2011, reîncadrarea recurentului în functia avută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în baza contractului individual de muncă nr. 16948/2000, de 6.11.2011 şi până la reîncadrarea efectivă; înlăturarea din sentintă a obligării acestuia să achite intimatei suma de 10.922,91 lei cheltuieli de judecată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.
În motivarea recursului s­a arătat în esentă că desfiintarea locului de muncă al reclamantului nu a avut o cauză serioasă întrucât în perioada aprilie – iunie 2011 în cadrul Serviciului Comercial au fost înfiintate şi ocupate 2 posturi de economist, respectiv postul nr. 48 din statul de functii a fost ocupat de P.A.E., iar postul nr. 54 din statul de functii a fost ocupat de G.A.M..
În opinia recurentului desfiintarea postului său nu a avut o cauză reală întrucât prin Hotărârea nr. 8/22.07.2011, adoptată urmare referatului nr. 4508/22.07.2011 întocmit de directorul tehnic­productie, Consiliul de administratie al intimatei a hotărât concedierea a 27 de salariati pentru atingerea obiectivului de încadrare în bugetul de venituri şi cheltuieli, a aprobat noua structură a unitătii în organigrama căreia reclamantul ocupa postul nr. 57, a aprobat măsurile de organizare ale serviciilor, iar în cadrul Serviciului Comercial a fost unificată activitatea birourilor comercial, achizitii publice şi relatii clienti.
S­a mai invocat referitor la caracterul efectiv al desfiintării locului de muncă, că una dintre persoanele nou angajate i­a fost dată recurentului spre îndrumare, iar ulterior a fost concediat, fiind evidentă intentia pe care angajatorul o avea încă din aprilie 2011 de a­l concedia, însă la acea dată nu avea o altă persoană care să îi preia sarcinile de serviciu.
Contrar celor mentionate în preambulul deciziei de concediere, în cadrul Regiei erau disponibile locuri de muncă compatibile cu pregătirea profesională a recurentului, respectiv era vacant postul nr. 39 din statul de functii – contabil la Serviciul Financiar ­Contabil.
Recurentul a criticat hotărârea instantei de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată arătând că acestea nu au fost dovedite (factura fiscală depusă fiind pentru un alt contract de asistentă decât cel mentionat pe delegatia avocatială), sunt exagerate fată de activitatea concretă desfăşurată de avocat şi au fost acordate cu încălcarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În drept s­au invocat dispozitiile art. 274, 304 pct. 9, 3041, 312 Cod procedură civilă, art. 65 alin. 2 şi 83 din Codul muncii.
Intimata R.A.T. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinta recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel retine următoarele:
Conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinată de desfiintarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia”. Alin.(2) din acelaşi articol prevede că „Desfiintarea locului de munca trebuie să fie efectivă şi sa aibă o cauză reală şi serioasă”.
Desfiintarea locului de muncă este reală când este determinată de motive obiective, cum ar fi de exemplu dificultăti economice, transformări tehnologice, reorganizarea activitătii. De asemenea, pentru a fi îndeplinită conditia de legalitate a cauzei serioase a desfiintării locului de muncă aceasta trebuie să aibă la bază studii temeinice vizând îmbunătătirea activitătii şi să nu disimuleze realitatea.
Aşa cum a retinut şi instanta de fond, în cuprinsul deciziei de concediere (fila 45 dosar fond) s­a mentionat că motivele pentru care s­a dispus desfiintarea locului de muncă al recurentului sunt: „conditiile economice actuale, respectiv reducerea bugetului de venituri şi cheltuieli a unitătii şi reducerile de alocări bugetare stabilite prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj­Napoca nr. 36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salarii al Regiei pentru anul în curs” şi, respectiv „scăderea numărului de clienti ai serviciului centralizat de producere a energiei termice, precum şi gestionarea, din punct de vedere economic a costurilor, realizată de clientii actuali, au condus la o scădere a productiei realizate de unitate, situatie ce are influente în bugetul unitătii, precum şi asupra activitătii de relatii cu clientii din cadrul Regiei”.
Referitor la primul dintre cele două motive, Curtea constată în primul rând că bugetul de venituri şi cheltuieli al intimatei pentru anul 2011 a fost aprobat de Consiliul Local Cluj­Napoca prin Hotărârea nr. 36/22.02.2011 (filele 52­54), iar concedierea recurentului a fost dispusă după aproximativ 6 luni în 31.08.2011, astfel încât măsura reducerii bugetului intimatei, inclusiv cu privire la cheltuielile de personal, nu poate justifica prin ea însăşi desfiintarea postului.
În plus, aşa cum s­a arătat în memoriul de recurs, prin Hotărârea nr. 8/22.07.2011 a Consiliului de administratie al R.A.T. Cluj s­a aprobat reorganizarea intimatei pe baza Notei de fundamentare nr.
4508/22.07.2011, dispunându­se ca măsuri de reducere a cheltuielilor de personal reducerea primelor de vacantă, de Crăciun şi de Paşti, anularea ajutorului pentru energia termică, reducerea zilelor de concediu de odihnă, reducerea programului de lucru al tuturor salariatilor cu 6 zile lucrătoare în perioada august­decembrie 2011. Deşi din nota de fundamentare mentionată anterior rezultă, contrar celor mentionate în recurs, că intimata a dispus concedierea a 27 de salariati anterior datei de 22.07.2011, sustinerile recurentului în sensul că cea de­a doua reorganizare disimulează realitatea pentru a se crea aparenta desfiintării legale a postului său întrucât la un interval foarte scurt de timp după reorganizarea intimatei s­a dispus în 31.08.2011 o nouă reorganizare a acesteia, sunt întemeiate în opinia instantei de recurs.
Astfel, fără a pune în discutie oportunitatea reorganizării în sine, din probele administrate în cauză nu rezultă care este motivul pentru care în data de 22.07.2011 s­a considerat că se poate mentine numărul angajatilor pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, luându­se alte măsuri de reducere a cheltuielilor de personal, iar în 31.08.2011 s­a desfiintat postul recurentului tot pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Mai mult, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă de la filele 58­61, în data de 29.07.2011 intimata a angajat pe o functie similară cu a reclamantului, de economist, o altă persoană (P.A.E.), care şi­a început activitatea în 30.08.2011, cu o zi înainte de emiterea deciziei de concediere a recurentului, ceea ce reprezintă încă o dovadă în sensul că desfiintarea postului ocupat de recurent nu a avut o cauză serioasă. Faptul că anterior această salariată şi­a desfăşurat în fapt activitatea în cadrul
R.A.T. Cluj, care avea un contract de prestări servicii cu fostul său angajator, SC M.C.E. SRL, nu poate să conducă la o altă concluzie, întrucât intimata nu avea obligatia să încheie raporturi de muncă cu această persoană.
Referitor la al doilea motiv mentionat în decizia de concediere pentru desfiintarea postului recurentului, Curtea retine că atât în decizia de concediere, cât şi în Nota de fundamentare nr. 5356/31.08.2011 se mentionează în mod generic scăderea numărului de clienti şi a productiei realizate de unitate, fără ca aceste motive să fie detaliate pentru a se aprecia în concret, circumstantiat şi riguros asupra legalitătii măsurii dispuse, în conditiile în care art. 79 din Codul muncii prevede în mod expres că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”. În raport de aceste dispozitii depunerea în cursul exercitării controlului judecătoresc cu privire la decizia de concediere a unor înscrisuri pentru a dovedi situatia economică a intimatei nu este de natură a complini omisiunea mentionată anterior din decizia de concediere.
De asemenea, aşa cum a arătat recurentul, având în vedere dispozitiile exprese ale art. 45 şi 46 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, Curtea apreciază că, în conditiile în care anterior datei de 31.08.2011 în cadrul Biroului Relatii Clienti erau două posturi de economist (unul ocupat de recurent, iar altul de G.A.M.) intimata trebuia să respecte la aplicarea efectivă a concedierii criteriile prevăzute de art. 46 din contractul colectiv de muncă mentionat, prevedere care a fost, de altfel, mentionată în decizia de concediere, fără însă să se indice în mod concret care este criteriul care a determinat desfiintarea postului recurentului şi nu cel al celeilalte persoane angajate ca economist. Apărările pârâtei formulate prin întâmpinarea de la fondul cauzei în sensul că s­a avut în vedere criteriul prevăzut de art. 46 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitor la desfacerea contractelor colective de muncă ale angajatilor care au fost sanctionati în ultimele 24 de luni anterioare momentului concedierii nu pot fi luate în considerare fată de dispozitiile exprese ale art. 79 din Codul muncii (citate anterior) întrucât nu au fost cuprinse în decizia de concediere şi, oricum, sunt nefondate întrucât sanctionarea disciplinară a reclamantului a fost dispusă anterior termenului de 24 luni, respectiv în 09.06.2009.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că intimata nu a respectat dispozitiile art. 65 din Codul muncii, concedierea recurentului fiind nelegală, motiv pentru care urmează a fi anulată în temeiul art. 78 din Codul muncii.
Drept urmare, retinând incidenta în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozitiilor legale mentionate anterior şi a art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva sentintei civile nr.
10.547 din 15.10.2012 a Tribunalului Cluj, care va fi modificată în întregime, în sensul că se va admite actiunea civilă formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta R.A.T. CLUJ şi, în consecintă, se va anula Decizia nr. 101/31.08.2011 emisă de pârâtă.
În temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii se va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.
În conformitate cu dispozitiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii se va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul detinut anterior concedierii ­economist.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga pârâta, ca parte aflată în culpă procesuală, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.