Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, art. 2 alin.1 lit.f, art. 10 alin.1
Somaţia
de plată, ca şi titlul executoriu, sunt acte de executare şi nu acte
administrative, contestarea sau suspendarea lor putându-se cere în faţa
instanţei de executare şi nu în faţa instanţei de contencios administrativ.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 459 din 12 decembrie 2012.
Prin cererea înregistrată sub nr.
953/42/2012 la data de 27 noiembrie 2012,
reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Ploieşti, în
contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Finanţe Local Ploieşti, a solicitat
suspendarea executării somaţiei de plată nr. 33309/12.11.2012, emisă în baza
deciziei de impunere nr. 094800/01.10.2012 stabilită prin raportul de inspecţie
fiscală nr. 094 799 din 01.10.2012, emisă de Serviciul Public Finanţe Locale al
Municipiului Ploieşti, prin care s-au dispus obligaţii fiscale suplimentare în
cuantum total de 11.046.707 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra
contestaţiei formulată împotriva actului administrativ fiscal.
În temeiul dispoziţiilor art. 115
şi urm. Cod procedură civilă, pârâtul Serviciul Public Finanţe Locale Ploieşti,
a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a
Curţii de Apel Ploieşti, întrucât somaţia şi titlul executoriu
nr.33309/12.11.2012 sunt acte de executare şi nu acte administrative fiscale,
în sensul dispoziţiilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând excepţia invocată, faţă
de dispoziţiile art.137 C. pr. civ, Curtea a reţinut următoarele:
Contenciosul administrativ este
definit prin art. 2 alin. l lit. f din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind
activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre
părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau
încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din
nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din
prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei
de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10
alin.1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene,
precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale,
precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în
fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele
administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi
cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi
accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de
secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin
lege organică specială nu se prevede altfel".
Potrivit dispoziţiilor art. 2
lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul
administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de
o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea organizării
executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică
sau stinge raporturi juridice (…). Conform
dispoziţiilor art.14 din Legea nr.544/2004 a contenciosului administrativ, în
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condiţiile art. 7,
a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În speţă, instanţa a fost
investită cu o acţiune în contencios administrativ prin care reclamantul
solicită suspendarea somaţiei de plată nr. 33309/12.11.2012, emisă în baza
deciziei de impunere nr. 094800/01.10.2012 stabilită prin raportul de inspecţie
fiscală nr. 094 799 din 01.10.2012, emisă de Serviciul Public Finanţe Locale al
Municipiului Ploieşti, prin care s-au dispus obligaţii fiscale suplimentare în
cuantum total de 11.046.707 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra
contestaţiei formulată împotriva actului administrativ fiscal.
Or, somaţia de plată, ca şi
titlul executoriu, sunt acte de executare şi nu acte administrative,
contestarea sau suspendarea lor putându-se cere în faţa instanţei de executare
şi nu în faţa instanţei de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente şi în
temeiul art. 158 C.pr.
civ., Curtea a admis excepţia necompetenţeimateriale invocată de pârâtă şi a
declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
