avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Contencios administrativ. Competenţa materială.
 
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 2 alin.1 lit.f, art. 10 alin.1
Somaţia de plată, ca şi titlul executoriu, sunt acte de executare şi nu acte administrative, contestarea sau suspendarea lor putându-se cere în faţa instanţei de executare şi nu în faţa instanţei de contencios administrativ.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Sentinţa nr. 459 din  12 decembrie 2012.
          
Prin cererea înregistrată sub nr. 953/42/2012 la data de 27 noiembrie 2012,  reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Finanţe Local Ploieşti, a solicitat suspendarea executării somaţiei de plată nr. 33309/12.11.2012, emisă în baza deciziei de impunere nr. 094800/01.10.2012 stabilită prin raportul de inspecţie fiscală nr. 094 799 din 01.10.2012, emisă de Serviciul Public Finanţe Locale al Municipiului Ploieşti, prin care s-au dispus obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 11.046.707 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulată împotriva actului administrativ fiscal.
În temeiul dispoziţiilor art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, pârâtul Serviciul Public Finanţe Locale Ploieşti, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, întrucât somaţia şi titlul executoriu nr.33309/12.11.2012 sunt acte de executare şi nu acte administrative fiscale, în sensul dispoziţiilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând excepţia invocată, faţă de dispoziţiile art.137 C. pr. civ, Curtea a reţinut următoarele:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. l lit. f din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).                                                                          Conform dispoziţiilor art.14 din Legea nr.544/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În speţă, instanţa a fost investită cu o acţiune în contencios administrativ prin care reclamantul solicită suspendarea somaţiei de plată nr. 33309/12.11.2012, emisă în baza deciziei de impunere nr. 094800/01.10.2012 stabilită prin raportul de inspecţie fiscală nr. 094 799 din 01.10.2012, emisă de Serviciul Public Finanţe Locale al Municipiului Ploieşti, prin care s-au dispus obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 11.046.707 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulată împotriva actului administrativ fiscal.
Or, somaţia de plată, ca şi titlul executoriu, sunt acte de executare şi nu acte administrative, contestarea sau suspendarea lor putându-se cere în faţa instanţei de executare şi nu în faţa instanţei de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 158 C.pr. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţeimateriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
(Judecător Florentina Dinu)