Contencios administrativ. Anularea
autorizaţiei de construcţie.
Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, art.1 şi art. 7
Legiuitorul a prevăzut ca între
certificatul de urbanism, documentaţia tehnică şi autorizaţia de construire să
existe o identitate în ceea ce priveşte scopul emiterii acestor acte
administrative, respectiv lucrarea de construcţii ce urmează a fi executată. Emitentul
autorizaţiei nu poate reveni asupra condiţiilor stabilite prin certificatul de
urbanism, decât prin emiterea unui nou certificat, în baza unei noi
documentaţii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3323 din 6 iunie 2012.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6202/105/2010, reclamantul GD a
solicitat în contradictoriu cu pârâţii
Primarul Oraşului Ploieşti şi CMM SRL anularea autorizaţiei de construire nr.
932/07.12.2009 emisa de Primarul Mun. Ploieşti în beneficiul SC CMM SRL,
suspendarea autorizaţiei de construire nr. 932/07.12.2009 până la soluţionarea
pe fond a litigiului, precum şi oprirea de urgentă a lucrărilor de construcţie
executate în baza acestei autorizaţii pana la soluţionarea pe fond a
litigiului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 87 din 24
ianuarie 2012, Tribunalul Prahova – Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal, a respins acţiunea
formulată de reclamantul GD în
contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Ploieşti şi CMM SRL Ploieşti, ca
neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat
recurs recurentul reclamant GD, care a criticat-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei
recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată. În motivarea
recursului recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut
lipsa acordului vecinilor pentru amplasarea într-o zonă de construcţii cu
destinaţia de locuinţă a unei alte clădiri cu altă destinaţie. Recurentul apreciază că schimbarea destinaţiei s-a făcut
din mers, deşi întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de
construcţie (Certificat de Urbanism şi avizele şi acordurile solicitate prin
acesta) era întocmită pentru clădire P+2+M, cu destinaţia de clădire birouri şi
spaţiu garaj ambulanţe la parter. Schimbarea destinaţiei clădirii în clădire de
locuinţe
trebuia făcută în baza unui nou
certificat de urbanism, cu această destinaţie şi a tuturor avizelor şi
acordurilor aferente acestei destinaţii, potrivit procedurii şi etapelor reglementate
de Legea 50/1991 (în special art. art. 2 alin 2 indice 1), iar încălcarea
acestor dispoziţii atrage nulitatea absolută a autorizaţiei de construcţie.
Analizând sentinţa recurată prin
prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au
incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a
constat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.1 din
Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, executarea
lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de
construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la
solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau
construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu
dispune altfel.
Articolul 2, al aceluiaşi act
normativ, prevede că autorizaţia de construire constituie actul final de
autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă
executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege
referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi
postutilizarea construcţiilor. Autorizaţia de construire se emite în baza
documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea
prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.
În articolul 6 din lege
este definit certificatul de urbanism ca fiind actul de informare prin
care autorităţile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului
informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi
construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile
planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale
planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit
legii; b)
stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de
specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând
avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; d) încunoştinţează
investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere
şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea
autorizării. Certificatul
de urbanism se emite de autorităţile prevăzute la art. 4, abilitate să
autorizeze lucrările de construcţii, şi se eliberează solicitantului în termen
de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod
obligatoriu scopul emiterii acestuia (alin.2).
Articolul 7 din Legea
nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevede că autorizaţia de construire se emite
pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării
lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie,
următoarele documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, în copie legalizată, a
titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de
plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare
actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c) documentaţia tehnică - D.T.;
d) avizele şi acordurile
stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii
competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al
acesteia;
e) *** Abrogată prin L. Nr.
261/2009.
f) dovada privind achitarea
taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Documentaţia
tehnică - D.T. se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în
anexa nr. 1, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu
conţinutul actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia
mediului, al avizelor şi acordurilor cerute prin certificatul de urbanism şi se
întocmeşte, se semnează şi se verifică, potrivit legii (art.7 alin.2).
Autorizaţia de construire se
emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute prin prezenta lege
(alin.9).
Potrivit dispoziţiilor art. 46 din
Normele metodologice de aplicarea a Legii nr.50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, structurile de specialitate
organizate în cadrul consiliilor judeţene, Primăriei Municipiului Bucureşti şi
primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi, după
caz, ale comunelor, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul
urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de
construcţii din cadrul primăriilor comunale sau, după caz, structurile de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice centrale competente,
conform Legii, să emită autorizaţii de construire, au obligaţia de a verifica
dacă documentaţia este completă, constatând dacă:
a) cererea este adresată
autorităţii administraţiei publice locale competentă, potrivit Legii, să emită
autorizaţia;
b) formularul cererii şi anexa
sunt completate corespunzător;
c) certificatul de urbanism este
în valabilitate, iar scopul eliberării sale coincide cu obiectul cererii pentru
autorizare;
d) există dovada titlului
solicitantului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, precum şi, după
caz, a extrasului de plan cadastral şi a extrasului de carte funciară de
informare, actualizate la zi, dacă legea nu dispune altfel;
e) documentaţia tehnică - D.T.
este completă şi conformă cu prevederile anexei nr. 1 la Lege şi ale prezentelor norme metodologice;
f) există avizele şi acordurile
favorabile şi, după caz, studiile cerute prin certificatul de urbanism;
g) există referatele de
verificare a proiectului şi, după caz, referatele de expertizare tehnică/audit
energetic, după caz;
h) se face dovada achitării
taxelor legale necesare emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare; i)
este aplicată pe piesele scrise şi desenate parafa emisă de Ordinul
Arhitecţilor din România, care confirmă dreptul arhitectului/conductorului
arhitect, după caz, de a proiecta şi semna documentaţiile, în condiţiile
prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 24 alin. (1) lit. c) din Lege.
Din dispoziţiile legale
menţionate mai sus rezultă fără putinţă de tăgadă cerinţa legiuitorului ca
între certificatul de urbanism, documentaţia tehnică şi autorizaţia de
construire să existe o identitate în ceea ce priveşte scopul emiterii acestor
acte administrative, respectiv lucrarea de construcţii ce urmează a fi executată.
Or, în cauza de faţă certificatul
de urbanism nr. 2128/9.11.2007 a fost eliberat de Primăria Municipiului
Ploieşti pentru desfiinţare locuinţe existente şi construire sediu
administrativ S+P+2+M şi spaţiu garaj ambulanţe la parter (filele 29-31, dosar
fond).
Tot din certificatul de urbanism
rezultă că folosinţa actuală (la momentul eliberării certificatului) a ternului
este curţi-construcţii, iar destinaţia terenului stabilită prin planurile
urbanistice actuale: zonă locuinţe cu regim mixt de înălţime.
Faţă de scopul indicat în
certificatul de urbanism - construire sediu administrativ S+P+2+M şi spaţiu
garaj ambulanţe la parter –, care era altul decât zona cu locuinţe în regim
mixt de înălţime, în mod corect s-au solicitat acordurile legalizate la notariat ale vecinilor pentru destinaţia
propusă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor
din Anexa nr.1 lit. A pct. 2.5.6. din Legea nr.50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, „acordul vecinilor, conform prevederilor
legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi,
amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi
numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -,
pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în
clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă
destinaţie decât cea a clădirilor învecinate”.
Din dispoziţiile legale de mai
sus, rezultă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că acordul vecinilor
este obligatoriu în trei situaţii:
- pentru construcţiile noi,
amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi
numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora;
- pentru lucrări de construcţii
necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente;
- în cazul amplasării de
construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.
Este evident că acordul vecinilor
era obligatoriu şi pentru construcţia în cauză, întrucât avea altă destinaţie (sediu
administrativ) decât cea a clădirilor învecinate - zonă locuinţe.
Întreaga documentaţie tehnică a
fost obţinută pentru scopul declarat în certificatul de urbanism: desfiinţare
locuinţe existente şi construire sediu administrativ S+P+2+M şi spaţiu garaj
ambulanţe la parter (filele 42-175, dosar fond).
În lipsa acordului recurentului
pentru realizarea construcţiei, la data de 4.11.2009, intimata SC CMM SRL
formulează cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire, în vederea
executării lucrărilor de construire „locuinţe de servici P+2+M şi spaţiu garaj
ambulanţe parter”, anexându-se certificatul de urbanism nr. 2128/9.11.2007
având valabilitatea prelungită la 9.11.2009 (fila 24, dosar fond)
În baza acestei cereri şi a
actelor anexate, Primăria Municipiului Ploieşti emite autorizaţia de construire
nr. 932/7.12.2009 pentru executarea lucrărilor de construire pentru: Locuinţe
de serviciu P+2+M şi spaţiu garaj ambulanţe parter (fila 22, dosar fond).
Emitentul autorizaţiei, Primăria
Municipiului Ploieşti, nu putea reveni asupra condiţiilor stabilite prin
certificatul de urbanism nr. 2128/9.11.2007, decât prin emiterea unui nou
certificat, în baza unei noi documentaţii.
În acest sens s-a pronunţat şi
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal
prin decizia civilă nr. 163/27.01.2005 publicată în Culegerea de practică
judiciară în materia contenciosului administrativ şi fiscal, Ed. Universul
Juridic Bucureşti 2006.
Faţă de cele arătate, apare
evident faptul că autorizaţia de construire a fost emisă cu încălcarea
dispoziţiilor legale menţionate mai sus, impunându-se anularea acestui act
administrativ.
Pentru aceste considerente şi în
temeiul art. 3041 şi 312 C.proc.
civ., Curtea a admis recursul, va modificat în tot sentinţa recurată, în sensul
că a admis acţiunea şi a dispus anularea autorizaţiei de construire nr.
932/7.12.2009 emisă de Primarul Municipiului Ploieşti.
