avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare. Efecte.
 
Dispoziţiile art. 80 din Codul penal trebuie interpretate în sensul că legiuitorul nu a urmărit ca, în situaţia în care în care se reţin mai multe împrejurări care sunt în defavoarea inculpatului, cum ar fi circumstanţele agravante şi starea de recidivă, în cazul primului alineat, să fie obligatorie aplicarea dispoziţiilor art. 76 Cod penal, cu efect de reducere a pedepsei sub minimul special, iar atunci când se reţine doar o împrejurare în defavoarea inculpatului, respectiv, doar circumstanţele agravante, ca în cazul celui de-al doilea alineat, aplicarea acestor dispoziţii să fie facultativă.
                                                              (Decizia penală nr. 200/ 29 februarie 2012 Secţia penală şi pentru cauze cu minori)
 
 
 
Prin sentinţa penală nr.208 din 30 ianuarie 2012, Judecătoria Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni de „furt calificat” în stare de recidivă postexecutorie cu aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei,  prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. (d),(e) C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., art. 3201 C.proc.pen.,  art. 74 lit. c, art. 80 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de  câte 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen. a contopit  pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu acordarea unui spor de pedeapsă de 6 luni.
  În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 1,2 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a şi lit. (b) C.pen.  
În temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului VN. În temeiul art. 88 C.pen. a dedus perioada reţinerii din data de 02.11.2011, şi a arestării preventive de la data de 03.11.2011 la zi.
S-a luat act că partea vătămată TPI, reprezentant legal al minorei TI,   nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ. s-a  admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SS, reprezentant legal al minorei SB, şi a obligat inculpatul la plata sumei de 225 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. În ziua de 19.10.2011, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în apropierea şcolii, inculpatul le-a observat pe minorele TID şi TD, ambele în vârstă de 8 ani, care locuiesc în acelaşi bloc şi sunt colege de clasă. Inculpatul s-a apropiat de acestea şi, observând că minora TID purta cercei de aur, s-a hotărât să-i sustragă. În acest sens, i-a spus să-i scoată din urechi şi să-i înmâneze lui pentru a-i pune în ghiozdan, întrucât exista pericolul de a-i fi sustraşi de nişte tineri de etnie romă care s-ar afla în zonă.
Fără a exercita acte de violenţă sau ameninţare asupra minorei TID, inculpatul i-a scos acesteia cerceii din urechi, apoi i-a deschis ghiozdanul, sub pretextul că vrea să-i ascundă în interiorul acestuia. În realitate, inculpatul a ascuns cerceii în mâneca hainei cu care era îmbrăcat, apoi s-a îndepărtat. În timpul discuţiilor purtate cu minora TID, inculpatul a aflat că tatăl acesteia este lucrător de poliţie, motiv pentru care s-a întors la minoră, cu intenţia de a-i restitui cerceii sustraşi. I-a spus acesteia că vrea să-i ascundă cerceii într-un loc mai sigur şi, deschizându-i ghiozdanul, inculpatul a pus în interior doar un cercel, pe celălalt scăpându-l pe jos. După plecarea fetelor, inculpatul a luat cercelul, pe care l-a amanetat în aceeaşi zi, la un magazin de profil, obţinând suma de 45 lei.
Inculpatul a fost observat în prezenţa celor două minore de către martora ŢN care locuieşte în acelaşi bloc cu părţile vătămate, care l-a recunoscut pe inculpat cu ocazia interogării sistemului automat de recunoaştere facială Imagetrak.
2. În ziua de 01.11.2011, în jurul orelor 12.00, inculpatul VN a observat-o pe minora SB în vârstă de 8 ani, care terminase cursurile şcolare şi se îndrepta spre casă. Aceasta purta cercei de aur, iar inculpatul s-a hotărât să-i sustragă. Procedând în acelaşi mod descris la fapta anterioară, inculpatul s-a apropiat de minoră şi a atenţionat-o că ar fi urmărită de nişte tineri de etnie romă, care ar intenţiona să-i sustragă cerceii. În continuare acesta a condus-o pe minoră până în scara unui bloc din apropiere, unde a convins-o să-i dea lui cerceii pentru a-i ascunde în ghiozdan. Minora i-a înmânat un cercel, iar pe celălalt l-a scos inculpatul din ureche, apoi acesta i-a deschis ghiozdanul, simulând că-i ascunde în interior. În fapt, inculpatul a pus cerceii în buzunarul său, după care s-a deplasat la casa de amanet, obţinând în schimbul cerceilor suma de 185 lei.
La primul termen de judecată inculpatul a solicitat judecarea în baza probatoriului de la urmărirea penală, pe care şi l-a însuşit, cu aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei, cu soluţionarea laturii civile în prezenta cauză.
Împotriva sentinţei judecătoriei, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate.
Instanţa a constatat că recursurile sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin.(1) Cod penal, „ în caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă”.
La alineatul 2 al aceluiaşi articol, se stipulează că, „ în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie”.
În speţă, prima instanţă a reţinut în mod corect dispoziţiile art. 80 alin.(1) Cod penal, în considerarea faptului că a aplicat, pe de o parte, circumstanţa atenuantă prevăzută la art. 74 alin.(1) lit. c) Cod penal, iar, pe de altă parte, a reţinut şi cauza de agravare a recidivei postexecutorii, dar acest text de lege trebuie coroborat cu alineatul 2 al aceluiaşi articol, întrucât nu se poate interpreta primul alineat în sensul obligativităţii reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii şi al circumstanţelor atenuante.
Acest lucru se desprinde din însăşi conţinutul celor două texte legale, respectiv, că legiuitorul nu a urmărit ca, în situaţia în care în care se reţin mai multe împrejurări care sunt în defavoarea inculpatului, cum ar fi circumstanţele agravante şi starea de recidivă, în cazul primului alineat, să fie obligatorie aplicarea dispoziţiilor art. 76 Cod penal, cu efect de reducere a pedepsei sub minimul special, iar atunci când se reţine doar o împrejurare în defavoarea inculpatului, respectiv, doar circumstanţele agravante, ca în cazul celui de-al doilea alineat, aplicarea acestor dispoziţii să fie facultativă.
Prin urmare, nu se poate reţine că prima instanţă ar fi aplicat pedepse nelegale inculpatului, aşa cum susţine parchetul, atâta timp cât, nici în cazul prevăzut la alin.(1) al art. 80 Cod penal, aplicarea disp. art. 76 Cod penal nu este obligatorie, ci facultativă, potrivit interpretării corecte a dispoziţiilor legale mai sus citate.
Soluţia este însă netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că, deşi în acest caz, este facultativă aplicarea dispoziţiilor art. 76 Cod penal, faţă de cuantumul relativ redus al prejudiciului cauzat prin cele două infracţiuni de furt calificat, persoana inculpatului care este căsătorit, are doi copii, gradul redus de instrucţie al acestuia, precum şi conduita sa procesuală sinceră, pedepsele prevăzute de textul incriminator, în urma reducerii cu câte 1/3 a limitelor sale ca urmare a aplicării art. 320/1 Cod procedură penală, pot fi reduse sub minimul special nou rezultat.
De asemenea, sentinţa recurată este şi nelegală în sensul că prima instanţă a omis să dispună confiscarea specială a sumei de 45 de lei, în conformitate cu disp. art. 118 alin.(1) lit. e) Cod penal, sumă obţinută prin valorificarea unui cercel sustras de la partea vătămată T I D, aceasta neînţelegând să se constituie parte civilă în cauză.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi de inculpat şi a redus pedepsele aplicate la câte 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a), 34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 118 alin.(1) lit. e) Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 45 lei.
De asemenea, în baza art.385/16, 381 Cod procedură penală, instanţa a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, arestarea preventivă de la 30.01.2012 la zi.