avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Cadre didactice. Premiu anual aferent anului 2010. Neîndreptătire
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 63/R din 9 ianuarie 2013
Prin Sentinta civilă nr. 8117 din 13.08.2012 a Tribunalului Cluj a fost respinsă actiunea formulată de către reclamantul SINDICATUL SALARIAłILOR DIN ÎNVĂłĂMÂNT în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâtii ŞCOALA „S.B.” C., CONSILIUL LOCAL S. şi PRIMARUL LOCALITĂłII S.
S­a luat act că nu s­au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâti.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din adeverinta nr. 414/24.05.2012 emisă de pârâtă, reclamantii, B.L.,
S.G. ş.a. sunt angajati ai pârâtei Şcoala S.B. C.. Prin actiunea de fată se solicită obligarea pârâtilor la acordarea premiului anual aferent anului 2010. În drept, instanta a retinut că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009.
La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009.
Aşa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr. 284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu exceptia art. 34 şi 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art. 8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Aşadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată şi destinatia sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivitătii legii civile, instanta a retinut că dreptul reclamantilor de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naşte înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum şi Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s­a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecintă au fost neîntemeiate sustinerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivitătii legii civile, instanta retinând că actiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce priveşte sustinerea reclamantilor în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin actiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului, instanta a retinut că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozitiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL …, solicitând modificarea sentintei atacate cu consecinta admiterii actiunii aşa cum a fost formulată la instanta de fond.
În motivarea recursului se apreciază că sentinta pronuntată este netemeinică şi nelegală, fiind pronuntată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar instanta de fond a acordat ceea ce nu s­a cerut şi nu şi­a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C.pr.civ..
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., arată că, sub aspectul respingerii pretentiilor ulterioare datei de 1 ianuarie 2010, sentinta recurată este în mod evident pronuntată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în conditiile în care judecătorul fondului a ignorat atât cadrul legal intern, cât şi dispozitiilor art. 20 alin. l din Constitutia României.
Astfel, neplata celui de­al 13­lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivitătii legii, consacrat de Codul civil (art. 1 din forma în vigoare la data naşterii dreptului, respectiv art. 6 alin. (1) din noul Cod civil) şi de art. 15 alin. 1 din Constitutie.
În conditiile în care dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislatia în vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câştigat, acesta nu poate fi desfiintat retroactiv, printr­un act ulterior. Actele normative în vigoare în anul 2011 nu pot desfiinta drepturi aferente anului 2010, deci anterioare intrării lor în vigoare. În consecintă, ele nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte premiul anual aferent anului 2010, astfel cum a fost acesta consfintit şi reglementat prin art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Totodată, arată instantei faptul că membrii de sindicat sunt beneficiarii unui drept instituit printr­o lege. Dreptul la acordarea premiului anual în conditiile art. 25 alin. 1­3 nu poate fi confundat cu faptul plătii/data plătii acestuia la termenul stabilit prin alin. 4 al aceluiaşi articol. Faptul că plata dreptului a fost anulată în anul 2011 nu este de natură a înlătura dreptul în sine de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât, până la data de 01.01.2011, dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare, astfel că trebuie să îşi producă efectele juridice în vederea cărora au fost edictate.
În plus, astfel cum rezultă fără echivoc din textul art. 25, mai sus citat, premiul anual se acordă pentru activitatea desfăşurată. Ori, în conditiile în care activitatea aferentă anului 2010 s­a încheiat la data de 31.12.2010, dreptul de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010 este deja câştigat, acesta recompensând activitatea în acest an, indiferent de momentul realizării plătii.
În egală măsură, prin respingerea cererii şi validarea neplătii premiului anual aferent anului 2010 este evident, în opinia recurentului, faptul că judecătorul fondului a ignorat şi prevederile art. 20 alin. 1 din Constitutia României şi, pe cale de consecintă, documentele internationale ratificate de România sau la care România este parte.
În acest sens, solicită instantei să aibă în vedere prevederile art. 1 al Protocolului aditional nr. 1 la Conventia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertătilor Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. De altfel, instantele de judecată din întreaga tară, în miile de dosare având ca obiect plata diferentelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, au retinut deja faptul că în practica C.E.D.O. s­a statuat că notiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, cuprinde atât «bunuri actuale», cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situatii bine stabilite, creante, al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel putin «o sperantă legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său". Sentintele respective sunt definitive şi irevocabile. În acelaşi sens s­a pronuntat inclusiv Înalta Curte de Casatie şi Justitie ­Sectiile Unite, prin Decizia nr. 3/04.04.2011, pronuntată în recurs în interesul legii.
Situatia de fată este identică: aşa cum şi salariile personalului didactic calculate conform, Legii nr. 221/2008 au fost considerate "bun" în sensul art. 1 din Protocol, pentru identitate de ratiune, apreciem că şi premiul anual aferent anului 2010, reglementat de art. 25 din Legea nr. 330/2009 este un "BUN" în sensul art. 1 din Protocolul aditional .
Judecătorul fondului a ignorat complet dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, raportate la art. 25 din Legea nr. 330/2009.
În raport de art. 25 din Legea nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 a fost calculat tinându­se cont de respectarea tuturor conditiilor de acordare detaliate textul de lege, aplicate individual fiecărui bugetar în parte, după care însumând toate aceste premii anuale individuale, s­a obtinut o sumă totală al cărei cuantum "a fost" avut in vedere pentru a se face o anticipare/preconizare, altfel spus o antecalculatie, cu privire la un cuantum bănesc cu care urmau a se face una sau mai multe majorări ale salariului de bază, în anul 2011. Este deci evident că suntem în situatia unor restrângeri de drepturi civile sub conditia promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestatii, obligatoriu echivalentă şi aplicată nediscriminatoriu fiecărui bugetar în parte ­premiul aferent anului 2010 nu se plăteşte în anul 2011, pentru a se putea acorda majorări salariale.
Însă în fapt, aceste majorări salariale în anul 2011 nu s­au mai acordat.
Aceasta deoarece "majorările salariale de 15%" dispuse prin art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 285/2010, care au fost acordate Începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar, nu au cuprins şi sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau reclamantilor.
În raport de prevederile art. 3041 C.pr.civ., judecătorul fondului nu si­a exercitat nici rolul activ, în conformitate cu dispozitiile art. 129 Cod procedură civilă, în conditiile în care a ignorat faptul că majorările salariale a căror acordare a reprezentat conditia neplătii premiului anual nu s­au acordat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfăşurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizatiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s­a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instantă a respins actiunea formulată de către reclamanti, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozitiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate retine retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
În spetă, reclamantii fac parte din categoria cadrelor didactice, au desfăşurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sanctionati disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s­a adus o ingerintă în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO, deoarece privarea de proprietate impune statului obligatia de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamantii au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s­a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s­a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare institutie.
Totuşi, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toti salariatii bugetari indiferent de perioada lucrată şi de eventualele sanctiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intentia legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamantilor nu li s­a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/09.02.2012 a Curtii Constitutionale, s­a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenti, retinându­se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispozitii nu au fost încălcate: principiile neretroactivitătii legii şi egalitătii de tratament, prevederile constitutionale şi conventionale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eşalonată a acestui drept, care să satisfacă şi să mentină un echilibru rezonabil între interesele angajatilor şi interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi mentinută ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
Notă. În acelaşi sens, Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 64/R din 9 ianuarie 2013