Aplicarea legii în timp. Reclamant decedat în timpul
procesului de divort. Continuarea actiunii de către moştenitori
Curtea de Apel
Cluj, Sectia Ia civilă, decizia civilă nr. 349/R din 6 februarie 2013
Prin actiunea civilă înregistrată la 25.01.2011 la Judecătoria
Vişeu de Sus, reclamantul T.M. junior a chemato în judecată pe pârâta T.D.,
solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, să se dispună
desfacerea căsătoriei încheiate între părti la data de 8.03.2007 prin divort
din vina exclusivă a pârâtei, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior
încheierii căsătoriei acela de „S.”, încredintarea minorului T.M. născut la
data de 25.07.2008 la pârâtă spre creştere şi educare, cu obligarea
reclamantului la plata pensiei de întretinere calculată la nivelul salariului
minim pe economia natională.
Prin întâmpinare depusă la termenul din 14.06.2011, calificată ca
fiind cerere reconventională, pârâta T.D. a solicitat desfacerea căsătoriei din
vina ambilor soti.
Prin sentinta civilă nr. 1813 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei
Vişeu de Sus, sa respins cererea formulată de reclamantul T.M. împotriva
pârâtei T.D. şi în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară a Primăriei Borşa.
Sa admis cererea reconventională formulată de pârâta T.D.
împotriva reclamantului T.M. şi în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară a
Primăriei Borşa şi în consecintă:
Sa desfăcut căsătoria încheiată între părti la data de 8 martie
2007, înregistrată la nr. 42/08.03.2007 în registrul stării civile al Primăriei
Borşa, din vina reclamantului.
Sa încuviintat ca pârâta să îşi reia numele avut anterior
încheierii căsătoriei, acela de „S.”.
Ia fost încredintat pârâtei spre creştere şi educare minorul T.M.
născut la data de 29 mai 2007.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei în favoarea
minorului T.M. o pensie de întretinere în sumă de 150 lei lunar, începând cu
data de 25.01.2011 şi până la majoratul minorului, sau la noi dispozitii.
Pentru a pronunta această solutie, prima instantă a retinut că
părtile sau căsătorit la data de 8 martie 2007, iar din relatia lor de
căsătorie a rezultat minorul T.M. născut la data de 29 mai 2007.
Din declaratia martorului audiat S.I., a rezultat că după
încheierea căsătoriei, relatiile dintre soti au decurs o perioadă în mod
normal, însă în ultimul timp raporturile dintre ei sau deteriorat
considerabil, din cauză că reclamantul a intrat în relatii extraconjugale cu o
altă femeie, împreună cu care locuieşte şi în prezent şi cu care are un copil.
Ancheta socială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul
Primăriei oraşului Borşa, a concluzionat ca minorul T.M. săi fie încredintat
pârâtei spre creştere şi educare, întrucât aceasta locuieşte în casa
proprietatea părintilor ei, compusă din trei camere şi dependinte, bine
întretinute, părtile întelegânduse cu privire la încredintarea minorului la
mamă spre creştere şi educare.
Întrucât în sarcina pârâtei nu a putut fi retinută vreo culpă în
destrămarea raporturilor de căsătorie, sa respins actiunea principală şi sa
admis cererea reconventională.
Împotriva acestei sentinte, la data de 12.08.2011 a declarat apel
pârâta T.D., solicitând modificarea ei în sensul constatării ca fiind încetată
căsătoria încheiată între părti, prin decesul sotului reclamant la data de 29
iunie 2011.
La termenul din 13.10.2011, numitul T.M. senior a formulat o
cerere de interventie în interesul intimatuluireclamant, solicitând în
principal respingerea apelului ca fiind formulat în contradictoriu cu
o
persoană decedată, iar în subsidiar numirea intervenientului în calitate de
curator litis al defunctului său fiu.
Numitul T.M. senior, tatăl reclamantului T.M. junior, a declarat
şi apel împotriva sentintei, înregistrat la data de 16.03.2012 în dosarul nr.
xxx/100/2012, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totalitate a
actiunii principale şi admiterii în parte a cererii reconventionale, precum şi
numirea apelantului în calitate de curator litis al minorului T.M., născut la
data de 29 mai 2007.
În motivarea apelului, sa sustinut că sentinta este nelegală în
ceea ce priveşte transformarea întâmpinării în cerere reconventională, că
hotărârea sa dat pe baza declaratiei unui singur martor propus de pârâtă, sa
încălcat principiul disponibilitătii deoarece pârâta a solicitat desfacerea
căsătoriei din vina ambilor soti şi nu doar a reclamantului, după cum sa
încălcat principiul rolului activ al judecătorului şi art. 6 din Conventia
Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea civilă nr. 111/A din 12 aprilie 2012 a
Tribunalului Maramureş, sa dispus conexarea dosarului nr. xxx/100/2012 al
Tribunalului Maramureş, la dosarul nr. ttt/336/2011 al aceluiaşi tribunal.
Prin cererea de aderare la apelul pârâtei, numitul T.M. senior la
termenul din 19.01.2012, a solicitat introducerea în cauză în calitate de
moştenitor a minorului T.M. născut la data de 29.05.2007, numirea lui T.M.
senior în calitate de curator special al minorului T.M. şi schimbarea în parte a
hotărârii instantei de fond, în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă
a pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 6162 şi
art. 44 C.pr.civ., coroborate cu cele ale art. 256 şi art. 380 C. civ.
La acelaşi termen din 19.01.2012, numitul T.M. a formulat o cerere
de interventie în interes propriu.
Prin concluziile scrise depuse la data de 23.01.2012, T.M. senior
a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 380 alin. (1) şi (2)
C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 196/A din 6.09.2012 a Tribunalului
Maramureş, sa admis exceptia lipsei calitătii procesuale active a apelantului
T.M. senior şi în consecintă, sa respins apelul declarat de T.M. senior
împotriva sentintei civile nr. 1813 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Vişeu de
Sus, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Sa respins ca inadmisibilă cererea de interventie în interes
propriu formulată de T.M. în dosarul nr. ttt/336/2011.
Sa constatat că T.M. senior nu are calitate de parte în apelul
promovat de pârâta T.D..
Sa admis apelul declarat de pârâta T.D. în contradictoriu cu
minorul T.M. prin curator T.M., împotriva sentintei civile nr. 1813 din 5 iulie
2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care a schimbato în sensul că a constatat
încetată prin decesul sotului T.M. junior survenit la data de 29 iulie 2011,
căsătoria încheiată între T.D. şi T.M. junior la data de 8 martie 2007.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut că problema
esentială în spetă, în functie de care primesc solutionare exceptiile invocate
şi cererea de apel formulată de T.M. senior, este dacă dispozitiile art. 380
Cod civil şi ale art. 6162
C.pr.civ., sunt sau nu aplicabile acestui proces înregistrat la
data de 25 ianuarie 2011.
Noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011,
conform art. 220 din Legea nr. 71/2011, iar prin art. 223 din aceeaşi lege sa
stabilit că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile
în materie civilă sau comercială în curs de solutionare la data intrării în vigoare
a Codului civil, se solutionează de către instantele legal învestite, în
conformitate cu dispozitiile materiale şi procedurale în vigoare la data când
acestea au fot pornite.
Analizând dispozitiile tranzitorii cuprinse în Legea nr. 71/2011
în ceea ce priveşte art. 380 C.
civ.
sau art. 6162 C.pr.civ.,
tribunalul a constatat că nu există o asemenea derogare, astfel că aceste
dispozitii legale sunt excluse de la aplicarea lor, urmând a dobândi incidentă
doar în procesele începute ulterior datei de 1 octombrie 2011.
Au deplină incidentă în spetă dispozitiile art. 223 din Legea nr.
71/2011, raportat la faptul că actiunea introductivă de instantă a fost
înregistrată la data de 25.01.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod
civil, sentinta primei instante sa pronuntat la data de 5.07.2011, iar decesul
reclamantului a survenit la data de 29.07.2011, astfel că tribunalul sa
raportat în solutionarea apelurilor la Titlul I, capitolul 4 din Codul
familiei, respectiv la normele de procedură civilă anterioare modificării
dispuse prin Legea nr. 71/2011.
Întrucât prin prisma reglementării procedurale aplicabile
raportului juridic litigios, actiunea de divort nu poate fi continuată de
moştenitorii vreunuia dintre soti, având caracter personal atât sub aspectul
pornirii sale, cât şi al continuării demersului procesual, rezultă că apelul
declarat de T.M. senior, este formulat de o persoană fără calitate procesuală
activă.
Cererea de interventie în interes propriu formulată de T.M. senior
este inadmisibilă, pentru că a lipsit acordul apelantei şi pentru că vizează
aspecte privind desfacerea căsătoriei, astfel că nu poate fi primită în
considerarea caracterului strict personal al actiunii de divort.
Apelul pârâtei a fost admis în baza art. 296 C.pr.civ. coroborat
cu art. 37 şi 39 C.fam., schimbânduse sentinta judecătoriei în sensul
constatării că a încetat căsătoria încheiată între părti, prin decesul sotului
reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs numitul T.M. senior,
tatăl reclamantului T.M. junior, solicitând modificarea ei şi rejudecând,
admiterea apelului împotriva sentintei, care să fie schimbată în sensul
desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, cu obligarea ei la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, sa sustinut că decizia atacată este
nelegală, deoarece în mod nejustificat instanta de apel nu a aplicat
dispozitiile art. 6162
alin.(2) C.pr.civ., care sunt incidente în cauză.
Dispozitiile care reglementează procedura divortului, sunt de la
data de 1 octombrie 2011 aplicabile nu numai căsătoriilor ce urmează a se
încheia după intrarea în vigoare a noului Cod civil, ci şi persoanelor
căsătorite înainte de această dată, dar a căror căsătorii se desfac după 1
octombrie 2011, aşa cum prevede art. 39 din Legea nr. 71/2011: dispozitiile
Codului civil privind divortul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile
încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.
În ceea ce priveşte divortul pronuntat anterior intrării în
vigoare a noului Cod civil, efectele acestuia se vor produce şi vor fi
reglementate de legea în vigoare la data pronuntării hotărârii de divort rămasă
irevocabilă.
Instanta de apel în mod greşit a retinut că actiunea de divort nu
poate fi continuată de moştenitorii sotului decedat şi nu a luat în considerare
înscrisurile administrate care ar fi dus spre o altă solutie.
Intimata T.D. a părăsit domiciliul conjugal, mutânduse împreună
cu concubinul ei, care este şi prezumtivul tată al minorului T.M., ea
introducând o actiune de divort la Judecătoria Vişeu de Sus, iar procesul de
stabilire a paternitătii minorului aflat pe rolul unei instante din Italia, se
amână din cauză că intimata refuză să prezinte minorul în vederea recoltării
probelor biologice necesare efectuării testului ADN.
Instanta de apel nu a aplicat prevederile art. 380 C. civ., deşi
este evident că vina apartine exclusiv sotiei pârâte, care a avut încă de la
începutul căsătoriei o relatie extraconjugală, ea fiind cea care a părăsit
domiciliul conjugal şi sa mutat împreună cu concubinul, prezumtivul tată al
minorului, nu a participat la funeraliile sotului decedat, nu sa preocupat de
repatrierea corpului neînsufletit şi de înmormântarea acestuia, interesândo
doar banii din asigurarea de viată în cuantum de 100.000 euro. În drept, recursul
a fost motivat pe dispozitiile art. 304 pct.8 şi 9, art. 6162 C.pr.civ.
şi art. 380 C. civ.
Intimata T.D. prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului
declarat de T.M. senior, pentru lipsa calitătii procesuale active şi ca
inadmisibil fată de prevederile art. 6162 alin. (1) C.pr.civ.
Recurentul T.M. senior a depus şi concluzii scrise la dosar, prin
care a reiterat sustinerile din recurs.
Examinând recursul
prin prisma motivelor invocate, curtea retine următoarele:
Actiunea de divort intentată de reclamantul T.M. junior împotriva
pârâtei T.D., a fost înregistrată sub nr. ttt/336 din 25 ianuarie 2011, la
Judecătoria Vişeu de Sus, care prin sentinta civilă nr. 1813 din 5 iulie 2011,
a respins actiunea principală intentată de reclamant împotriva pârâtei, a admis
cererea reconventională formulată de pârâtă împotriva reclamantului şi în
consecintă, a desfăcut căsătoria încheiată între părti la data de 8 martie 2008
prin divort din vina reclamantului, a încuviintat ca după divort pârâta să îşi
reia numele avut anterior încheierii căsătoriei acela de „S.”, ia încredintat
pârâtei spre creştere şi educare pe minorul T.M. născut la data de 29 mai 2007,
cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întretinere în sumă de 150
lei lunar, începând cu data de 25 ianuarie 2011 şi până la majoratul acestuia
sau până la noi dispozitii.
La data de 29 iulie 2011, reclamantul T.M. junior a decedat, motiv
pentru care împotriva sentintei judecătoriei Vişeu de Sus, numitul T.M. senior
a declarat apel, a aderat la apelul pârâtei şi a formulat o cerere de
interventie în interes propriu.
În această situatie, instanta de apel a retinut că fată de data
înregistrării actiunii, problema esentială ce se impune a fi rezolvată în
cauză, este aceea dacă în spetă sunt aplicabile sau nu dispozitiile art. 380 C.
civ. şi ale art. 6162
C.pr.civ., ajungând la concluzia eronată că nu sunt aplicabile, ci
ar fi incidente dispozitiile Titlului I, cap. 4 din Codul familiei, respectiv
normele de procedură civilă anterioare modificării intervenite prin Legea nr.
71/2011.
Actiunea introductivă de instantă intentată de reclamant împotriva
pârâtei, a avut ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate între părti, prin
divort din vina exclusivă a pârâtei.
Conform art. 379 alin. (1) C. civ., în cazul prevăzut de art. 373
lit. b), divortul se poate pronunta dacă instanta stabileşte culpa unuia dintre
soti în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate
rezultă culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa comună,
chiar dacă numai unui dintre ei a făcut cerere de divort. Dacă culpa apartine
în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
La rândul său, art. 380 alin. (1) C. civ. prevede că în situatia
prevăzută de art. 379 alin. (1), dacă sotul reclamant decedează în timpul
procesului, moştenitorii săi pot continua actiunea de divort.
Potrivit art. 6162 alin. (2) C.pr.civ., când cererea de divort se
întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului,
lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua actiunea, pe care instanta o va
admite numai dacă va constata culpa exclusivă a sotului pârât. În caz contrar,
dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile, iar conform art. 725 alin. (1) din
acelaşi cod, dispozitiile legii noi de procedură se aplică, din momentul
intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea
veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Întrucât reclamantul T.M. junior a decedat în timpul procesului,
iar actiunea lui de divort a fost întemeiată pe culpa exclusivă a pârâtei, T.M.
senior are calitate procesuală activă de a continua actiunea de divort.
Dispozitiile art. 380 alin. (1) C. civ. le conferă dreptul de a
continua actiunea de divort, nu numai moştenitorilor legali sau testamentari,
ci şi legatarilor universali sau cu titlu universal, iar în lipsa acestora
comunei, oraşului sau municipiului pe raza teritorială a căruia se aflau
bunurile la data deschiderii moştenirii.
Având în vedere că instanta de apel a retinut în mod greşit că în
cauză sunt aplicabile dispozitiile Titlului I, cap. 4 din Codul familiei,
respectiv normele de procedură anterioare Legii nr. 71/2011, în temeiul art.
304 pct. 8 şi 9, coroborat cu art. 312 alin.(1), (3) şi (5) C.pr.civ., curtea în
opinia majoritară, sa
admis recursul declarat de T.M. senior împotriva deciziei tribunalului, care a
fi fost casată şi sa trimis cauza la acelaşi tribunal, pentru judecarea ei pe
fond.
Fată de solutia ce sa
dispus în cauză, sau respins ca nefondate exceptiile invocate de intimată,
privind lipsa calitătii procesuale active a recurentului şi a inadmisibilitătii
recursului.
OPINIE SEPARATĂ:
Reclamantul T.M. a decedat în cursul solutionării prezentei cauze
la data de 29.07.2011, iar tatăl acestuia, T.M. sn, a formulat cerere de
interventie, în interes propriu, în apel. Cererea de interventie a fost
respinsă ca inadmisibilă.
T.M. sn formulat o cerere de interventie şi chiar dacă această
cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, intervenientul are calitate procesuală
precum şi un interes juridic prezent şi actual să atace solutia pronuntată prin
Decizia civilă nr. 196/A/2012 de către Tribunalul Maramureş, referitoare la
respingere ca inadmisibilă a cererii de interventie, deoarece este nemultumit
de solutia pronuntată de tribunal.
Pentru aceste considerente, apreciem că sunt nefondate exceptiile
invocate de către intimata pârâtă, T.D., motiv pentru care vor fi respinse,
potrivit dispozitiilor art. 137 C.Pr.Civ. .
În prezenta cauză reclamantul T.M. a investit
Judecătoria Vişeu de Sus cu o actiune de divort înregistrată la data de
25.01.2011, sentinta de divort fiind pronuntată la data de 5 iulie 2011.
Sentinta nr. 181375 iulie 2011 pronuntată de Judecătoria Vişeul de
Sus a fost comunicată reclamantului T.M. la data de 21.07.2011, iar acesta a
decedat în perioada în care putea declara apel – 29.07.2011.
Împotriva sentintei mai sus arătate a declarat apel pârâta T.D.,
la data de 12.08.2011, solicitând instantei să constate că a încetat căsătoria
prin decesul reclamantului T.M. şi nu prin divort.
Toate aceste demersuri judiciare, precum şi decesul reclamantului,
T.M., au avut loc anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Problema esentială care trebuie dezlegată este dacă acestui proces
de divort i se aplică dispozitiile Codului familiei, sau dispozitiile Noului
Cod Civil.
În ceea ce priveşte aplicarea legii civile în timp, problemele
generate de aplicarea în timp a legii trebuie rezolvate tinânduse cont de
principiul neretroactivitătii legii civile şi principiul aplicării imediate a
legii civile noi, însă aceasta din urmă cunoaşte exceptia ultraactivitătii
supravietuirii legii vechi).
Principiul neretroactivitătii legii civile era consacrat de art. 1
din Codul civil din 1864, precum şi de art. 15 alin. 2 din Constitutie,
stabilind că legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.
În prezent, Noul Cod Civil reglementează principiul
neretroactivitătii legii civile, potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 Teza a
IIa, şi aceste dispozitii legale aflate atât în vechiul, cât şi în Noul Cod
Civil consacră regula potrivit căreia, o lege civilă se aplică numai după
intrarea ei în vigoare, iar nu şi situatiilor anterioare.
În cazul de fată, situatia juridică este complexă, deoarece actiunea
de divort şi decesul reclamantului au avut loc sub imperiul Codului familiei,
iar apelul a fost cercetat şi judecat sub imperiul Noului Cod Civil.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii civile noi se
întelege regula potrivit căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă
nouă se aplică tuturor situatiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând
aplicarea legii civile vechi, principiul fiind consfintit de art. 6 alin. 5 şi
6 Noul Cod Civil.
Anterior, în codul civil din 1864 acest principiu nu era
consacrat, dar rezulta ca o consecintă firească a principiului
neretroactivitătii, în sensul că, dacă legea nouă nu are putere retroactivă,
pentru viitor ea trebuie aplicată de îndată.
Însă, de la acest principiu al aplicării imediate a legii civile
noi există o exceptie, anume ultraactivitatea sau supravietuirea legii civile
vechi, care înseamnă că, în unele situatii determinate, se aplică legea veche,
deşi a intrat în vigoare o nouă lege civilă.
Această exceptie de la principiul mai sus arătat se justifică prin
aceea că anumite situatii juridice, aflate în desfăşurare, să rămână guvernate
de legea sub imperiul căreia au început să se constituie, să se modifice ori să
se stingă.
În ceea ce priveşte aplicarea Codului civil de la 1864 sau a
Noului Cod Civil, pentru actiunile care erau înregistrate pe rolul instantei,
la data intrării în vigoare al Noul Cod Civil, legiuitorul a adoptat Legea nr.
71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Acest act normativ a stabilit prin art. 223, ca regulă generală, „că procesele
şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de solutionare la data
intrării în vigoare a Codului civil se solutionează de către instantele legal
investite, în conformitate cu dispozitiile legale, materiale şi procedurale în
vigoare la data când acesta au fost pornite, dacă prin prezenta lege nu se
prevede altfel”.
Din această dispozitie legală rezultă regula de bază potrivit
căreia toate procesele începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil
se solutionează în baza dispozitiilor de drept material de la data
înregistrării actiunii.
Cu titlu de exceptie, Legea nr. 71/2011 a prevăzut ca în unele
situatii să se aplice Noul Cod Civil, însă acestea sunt expres şi limitativ
prevăzute de lege şi nu pot fi extinse şi la alte situatii sau institutii
legale, decât cele avute în vedere de legiuitor.
În cazul de fată, atât sentinta pronuntată de judecătorie, cât şi
decesul reclamantului au avut loc anterior intrării în vigoare a Noului Cod
Civil, situatie în care se impunea aplicarea dispozitiilor art.
223 din Legea nr. 71/2011 şi în mod corect, instanta de apel a
constatat încetarea căsătoriri prin deces şi nu prin divortul părtilor.
Instanta de apel a aplicat principiul tempus regit actum,
constatând că faptul juridic, decesul reclamantului, produs înainte de intrarea
în vigoare a legii noi nu poate genera alte efecte juridice, decât cele
prevăzute la data producerii lui.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 37 coroborat cu art. 39 C.Familiei,
în vigoare la data decesului reclamantului T.M., acest fapt juridic care a avut
loc anterior rămânerii definitive a sentintei de divort, nu putea duce decât la
constatarea încetării căsătoriei părtilor prin deces.
A aplica dispozitiile art. 380 Noul Cod Civil în situatia în care
decesul a avut loc anterior intrării în vigoare a Noul Cod Civil, înseamnă a
aplica retroactiv legea civilă, ceea ce contravine principiului
neretroactivitătii legii civile.
Întradevăr, prin Legea nr. 71/2011, în art. 42 sa prevăzut că în
cererile de divort formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil,
instanta poate să dispună divortul în temeiul prev. art. 373 lit. b şi art. 379
alin. 1 Cod civil, iar art. 380 stipulează că în situatiile prev. la art. 379
alin. 1, dacă sotul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii pot
continua actiunea de divort, dar considerăm că în speta de fată nu poate fi
aplicat art. 42 din Legea nr. 71/2011 pentru următoarele considerente:
Art. 42 din Legea nr. 71/2011 în forma initială (în vigoare la
data solutionării apelului), prevedea că în cererile de divort formulate
anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanta de judecată poate să
dispună divortul în temeiul prev. art. 373 lit. b, 379 alin. 1 Cod civil (…),
în măsura în care motivele de divort subzistă şi după intrarea în vigoare a
Noului Cod Civil.
Deci, această teză reglementată de art. 42 din Legea nr. 71/2011
este incidentă în ipoteza în care motivele de divort dintre soti continuă şi
după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, cea ce presupune ca ambii soti să
fie în viată după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Ori, dacă reclamantul a decedat anterior intrării în vigoare a
Noului Cod Civil, nu se mai pot aplica dispozitiile art. 42 din Legea nr.
71/2011, ca exceptie de la regula stabilită de art. 223 din Legea nr. 71/2011,
întrucât motivele de divort nu mai subzistă sub legea nouă.
Corelativ introducerii art. 42 din Legea nr. 71/2011, prin art.
219,pct. 13 din Legea nr. 71/2011 sa modificat şi Cod proc.civ. şi sa
introdus art. 6162
Cod proc.civ.
În opinia noastră, această dispozitie de procedură a fost inserată
pentru a putea aplica dispozitiile art. 379, 380 din Noul Cod Civil şi atât
dispozitiile art. 6162
Cod proc.civ., cât şi dispozitiile art. 379, 380 din Noul Cod
Civil, se aplică numai de la data intrării în vigoare a Noul Cod Civil, adică
1.10.2011.
Art. 6162
al. 2 Cod proc.civ, este o normă de procedură şi este aplicabilă
de la data intrării în vigoare şi proceselor în curs de judecată, potrivit art.
725 C.Pr.Civ., însă această dispozitie legală, nu poate fi disociată de
dispozitiile de drept material, respectiv art. 379, 380 Noul Cod Civil, pentru
a căror aplicare a fost adoptată.
Considerăm că art. 6162 Cod proc.civ se aplică proceselor în curs de
judecată numai dacă faptul generator al aplicării acestei dispozitii legale,
decesul unuia dintre soti, sa produs ulterior datei de 1.10.2011.
Pentru aceste considerente,
apreciem că se impunea respingerea recursului intervenientului şi mentinerea
deciziei pronuntate în apel.
|