avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Aplicarea legii în timp. Reclamant decedat în timpul procesului de divort. Continuarea actiunii de către moştenitori

Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 349/R din 6 februarie 2013
Prin actiunea civilă înregistrată la 25.01.2011 la Judecătoria Vişeu de Sus, reclamantul T.M. junior a chemat­o în judecată pe pârâta T.D., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părti la data de 8.03.2007 prin divort din vina exclusivă a pârâtei, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei acela de „S.”, încredintarea minorului T.M. născut la data de 25.07.2008 la pârâtă spre creştere şi educare, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întretinere calculată la nivelul salariului minim pe economia natională.
Prin întâmpinare depusă la termenul din 14.06.2011, calificată ca fiind cerere reconventională, pârâta T.D. a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soti.
Prin sentinta civilă nr. 1813 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, s­a respins cererea formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtei T.D. şi în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară a Primăriei Borşa.
S­a admis cererea reconventională formulată de pârâta T.D. împotriva reclamantului T.M. şi în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară a Primăriei Borşa şi în consecintă:
S­a desfăcut căsătoria încheiată între părti la data de 8 martie 2007, înregistrată la nr. 42/08.03.2007 în registrul stării civile al Primăriei Borşa, din vina reclamantului.
S­a încuviintat ca pârâta să îşi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „S.”.
I­a fost încredintat pârâtei spre creştere şi educare minorul T.M. născut la data de 29 mai 2007.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei în favoarea minorului T.M. o pensie de întretinere în sumă de 150 lei lunar, începând cu data de 25.01.2011 şi până la majoratul minorului, sau la noi dispozitii.
Pentru a pronunta această solutie, prima instantă a retinut că părtile s­au căsătorit la data de 8 martie 2007, iar din relatia lor de căsătorie a rezultat minorul T.M. născut la data de 29 mai 2007.
Din declaratia martorului audiat S.I., a rezultat că după încheierea căsătoriei, relatiile dintre soti au decurs o perioadă în mod normal, însă în ultimul timp raporturile dintre ei s­au deteriorat considerabil, din cauză că reclamantul a intrat în relatii extraconjugale cu o altă femeie, împreună cu care locuieşte şi în prezent şi cu care are un copil.
Ancheta socială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei oraşului Borşa, a concluzionat ca minorul T.M. să­i fie încredintat pârâtei spre creştere şi educare, întrucât aceasta locuieşte în casa proprietatea părintilor ei, compusă din trei camere şi dependinte, bine întretinute, părtile întelegându­se cu privire la încredintarea minorului la mamă spre creştere şi educare.
Întrucât în sarcina pârâtei nu a putut fi retinută vreo culpă în destrămarea raporturilor de căsătorie, s­a respins actiunea principală şi s­a admis cererea reconventională.
Împotriva acestei sentinte, la data de 12.08.2011 a declarat apel pârâta T.D., solicitând modificarea ei în sensul constatării ca fiind încetată căsătoria încheiată între părti, prin decesul sotului reclamant la data de 29 iunie 2011.
La termenul din 13.10.2011, numitul T.M. senior a formulat o cerere de interventie în interesul intimatului­reclamant, solicitând în principal respingerea apelului ca fiind formulat în contradictoriu cu
o persoană decedată, iar în subsidiar numirea intervenientului în calitate de curator litis al defunctului său fiu.
Numitul T.M. senior, tatăl reclamantului T.M. junior, a declarat şi apel împotriva sentintei, înregistrat la data de 16.03.2012 în dosarul nr. xxx/100/2012, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totalitate a actiunii principale şi admiterii în parte a cererii reconventionale, precum şi numirea apelantului în calitate de curator litis al minorului T.M., născut la data de 29 mai 2007.
În motivarea apelului, s­a sustinut că sentinta este nelegală în ceea ce priveşte transformarea întâmpinării în cerere reconventională, că hotărârea s­a dat pe baza declaratiei unui singur martor propus de pârâtă, s­a încălcat principiul disponibilitătii deoarece pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soti şi nu doar a reclamantului, după cum s­a încălcat principiul rolului activ al judecătorului şi art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea civilă nr. 111/A din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş, s­a dispus conexarea dosarului nr. xxx/100/2012 al Tribunalului Maramureş, la dosarul nr. ttt/336/2011 al aceluiaşi tribunal.
Prin cererea de aderare la apelul pârâtei, numitul T.M. senior la termenul din 19.01.2012, a solicitat introducerea în cauză în calitate de moştenitor a minorului T.M. născut la data de 29.05.2007, numirea lui T.M. senior în calitate de curator special al minorului T.M. şi schimbarea în parte a hotărârii instantei de fond, în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 6162 şi art. 44 C.pr.civ., coroborate cu cele ale art. 256 şi art. 380 C. civ.
La acelaşi termen din 19.01.2012, numitul T.M. a formulat o cerere de interventie în interes propriu.
Prin concluziile scrise depuse la data de 23.01.2012, T.M. senior a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 380 alin. (1) şi (2) C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 196/A din 6.09.2012 a Tribunalului Maramureş, s­a admis exceptia lipsei calitătii procesuale active a apelantului T.M. senior şi în consecintă, s­a respins apelul declarat de T.M. senior împotriva sentintei civile nr. 1813 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
S­a respins ca inadmisibilă cererea de interventie în interes propriu formulată de T.M. în dosarul nr. ttt/336/2011.
S­a constatat că T.M. senior nu are calitate de parte în apelul promovat de pârâta T.D..
S­a admis apelul declarat de pârâta T.D. în contradictoriu cu minorul T.M. prin curator T.M., împotriva sentintei civile nr. 1813 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care a schimbat­o în sensul că a constatat încetată prin decesul sotului T.M. junior survenit la data de 29 iulie 2011, căsătoria încheiată între T.D. şi T.M. junior la data de 8 martie 2007.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut că problema esentială în spetă, în functie de care primesc solutionare exceptiile invocate şi cererea de apel formulată de T.M. senior, este dacă dispozitiile art. 380 Cod civil şi ale art. 6162 C.pr.civ., sunt sau nu aplicabile acestui proces înregistrat la data de 25 ianuarie 2011.
Noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. 220 din Legea nr. 71/2011, iar prin art. 223 din aceeaşi lege s­a stabilit că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de solutionare la data intrării în vigoare a Codului civil, se solutionează de către instantele legal învestite, în conformitate cu dispozitiile materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fot pornite.
Analizând dispozitiile tranzitorii cuprinse în Legea nr. 71/2011 în ceea ce priveşte art. 380 C.
civ. sau art. 6162 C.pr.civ., tribunalul a constatat că nu există o asemenea derogare, astfel că aceste dispozitii legale sunt excluse de la aplicarea lor, urmând a dobândi incidentă doar în procesele începute ulterior datei de 1 octombrie 2011.
Au deplină incidentă în spetă dispozitiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, raportat la faptul că actiunea introductivă de instantă a fost înregistrată la data de 25.01.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod civil, sentinta primei instante s­a pronuntat la data de 5.07.2011, iar decesul reclamantului a survenit la data de 29.07.2011, astfel că tribunalul s­a raportat în solutionarea apelurilor la Titlul I, capitolul 4 din Codul familiei, respectiv la normele de procedură civilă anterioare modificării dispuse prin Legea nr. 71/2011.
Întrucât prin prisma reglementării procedurale aplicabile raportului juridic litigios, actiunea de divort nu poate fi continuată de moştenitorii vreunuia dintre soti, având caracter personal atât sub aspectul pornirii sale, cât şi al continuării demersului procesual, rezultă că apelul declarat de T.M. senior, este formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cererea de interventie în interes propriu formulată de T.M. senior este inadmisibilă, pentru că a lipsit acordul apelantei şi pentru că vizează aspecte privind desfacerea căsătoriei, astfel că nu poate fi primită în considerarea caracterului strict personal al actiunii de divort.
Apelul pârâtei a fost admis în baza art. 296 C.pr.civ. coroborat cu art. 37 şi 39 C.fam., schimbându­se sentinta judecătoriei în sensul constatării că a încetat căsătoria încheiată între părti, prin decesul sotului reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs numitul T.M. senior, tatăl reclamantului T.M. junior, solicitând modificarea ei şi rejudecând, admiterea apelului împotriva sentintei, care să fie schimbată în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, cu obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s­a sustinut că decizia atacată este nelegală, deoarece în mod nejustificat instanta de apel nu a aplicat dispozitiile art. 6162 alin.(2) C.pr.civ., care sunt incidente în cauză.
Dispozitiile care reglementează procedura divortului, sunt de la data de 1 octombrie 2011 aplicabile nu numai căsătoriilor ce urmează a se încheia după intrarea în vigoare a noului Cod civil, ci şi persoanelor căsătorite înainte de această dată, dar a căror căsătorii se desfac după 1 octombrie 2011, aşa cum prevede art. 39 din Legea nr. 71/2011: dispozitiile Codului civil privind divortul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.
În ceea ce priveşte divortul pronuntat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, efectele acestuia se vor produce şi vor fi reglementate de legea în vigoare la data pronuntării hotărârii de divort rămasă irevocabilă.
Instanta de apel în mod greşit a retinut că actiunea de divort nu poate fi continuată de moştenitorii sotului decedat şi nu a luat în considerare înscrisurile administrate care ar fi dus spre o altă solutie.
Intimata T.D. a părăsit domiciliul conjugal, mutându­se împreună cu concubinul ei, care este şi prezumtivul tată al minorului T.M., ea introducând o actiune de divort la Judecătoria Vişeu de Sus, iar procesul de stabilire a paternitătii minorului aflat pe rolul unei instante din Italia, se amână din cauză că intimata refuză să prezinte minorul în vederea recoltării probelor biologice necesare efectuării testului ADN.
Instanta de apel nu a aplicat prevederile art. 380 C. civ., deşi este evident că vina apartine exclusiv sotiei pârâte, care a avut încă de la începutul căsătoriei o relatie extraconjugală, ea fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal şi s­a mutat împreună cu concubinul, prezumtivul tată al minorului, nu a participat la funeraliile sotului decedat, nu s­a preocupat de repatrierea corpului neînsufletit şi de înmormântarea acestuia, interesând­o doar banii din asigurarea de viată în cuantum de 100.000 euro. În drept, recursul a fost motivat pe dispozitiile art. 304 pct.8 şi 9, art. 6162 C.pr.civ. şi art. 380 C. civ.
Intimata T.D. prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului declarat de T.M. senior, pentru lipsa calitătii procesuale active şi ca inadmisibil fată de prevederile art. 6162 alin. (1) C.pr.civ.
Recurentul T.M. senior a depus şi concluzii scrise la dosar, prin care a reiterat sustinerile din recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea retine următoarele:
Actiunea de divort intentată de reclamantul T.M. junior împotriva pârâtei T.D., a fost înregistrată sub nr. ttt/336 din 25 ianuarie 2011, la Judecătoria Vişeu de Sus, care prin sentinta civilă nr. 1813 din 5 iulie 2011, a respins actiunea principală intentată de reclamant împotriva pârâtei, a admis cererea reconventională formulată de pârâtă împotriva reclamantului şi în consecintă, a desfăcut căsătoria încheiată între părti la data de 8 martie 2008 prin divort din vina reclamantului, a încuviintat ca după divort pârâta să îşi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei acela de „S.”, i­a încredintat pârâtei spre creştere şi educare pe minorul T.M. născut la data de 29 mai 2007, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întretinere în sumă de 150 lei lunar, începând cu data de 25 ianuarie 2011 şi până la majoratul acestuia sau până la noi dispozitii.
La data de 29 iulie 2011, reclamantul T.M. junior a decedat, motiv pentru care împotriva sentintei judecătoriei Vişeu de Sus, numitul T.M. senior a declarat apel, a aderat la apelul pârâtei şi a formulat o cerere de interventie în interes propriu.
În această situatie, instanta de apel a retinut că fată de data înregistrării actiunii, problema esentială ce se impune a fi rezolvată în cauză, este aceea dacă în spetă sunt aplicabile sau nu dispozitiile art. 380 C. civ. şi ale art. 6162 C.pr.civ., ajungând la concluzia eronată că nu sunt aplicabile, ci ar fi incidente dispozitiile Titlului I, cap. 4 din Codul familiei, respectiv normele de procedură civilă anterioare modificării intervenite prin Legea nr. 71/2011.
Actiunea introductivă de instantă intentată de reclamant împotriva pârâtei, a avut ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate între părti, prin divort din vina exclusivă a pârâtei.
Conform art. 379 alin. (1) C. civ., în cazul prevăzut de art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta dacă instanta stabileşte culpa unuia dintre soti în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa comună, chiar dacă numai unui dintre ei a făcut cerere de divort. Dacă culpa apartine în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
La rândul său, art. 380 alin. (1) C. civ. prevede că în situatia prevăzută de art. 379 alin. (1), dacă sotul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua actiunea de divort.
Potrivit art. 6162 alin. (2) C.pr.civ., când cererea de divort se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua actiunea, pe care instanta o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a sotului pârât. În caz contrar, dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile, iar conform art. 725 alin. (1) din acelaşi cod, dispozitiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Întrucât reclamantul T.M. junior a decedat în timpul procesului, iar actiunea lui de divort a fost întemeiată pe culpa exclusivă a pârâtei, T.M. senior are calitate procesuală activă de a continua actiunea de divort.
Dispozitiile art. 380 alin. (1) C. civ. le conferă dreptul de a continua actiunea de divort, nu numai moştenitorilor legali sau testamentari, ci şi legatarilor universali sau cu titlu universal, iar în lipsa acestora comunei, oraşului sau municipiului pe raza teritorială a căruia se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.
Având în vedere că instanta de apel a retinut în mod greşit că în cauză sunt aplicabile dispozitiile Titlului I, cap. 4 din Codul familiei, respectiv normele de procedură anterioare Legii nr. 71/2011, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9, coroborat cu art. 312 alin.(1), (3) şi (5) C.pr.civ., curtea în opinia majoritară, s­a admis recursul declarat de T.M. senior împotriva deciziei tribunalului, care a fi fost casată şi s­a trimis cauza la acelaşi tribunal, pentru judecarea ei pe fond.
Fată de solutia ce s­a dispus în cauză, s­au respins ca nefondate exceptiile invocate de intimată, privind lipsa calitătii procesuale active a recurentului şi a inadmisibilitătii recursului.
OPINIE SEPARATĂ:
Reclamantul T.M. a decedat în cursul solutionării prezentei cauze la data de 29.07.2011, iar tatăl acestuia, T.M. sn, a formulat cerere de interventie, în interes propriu, în apel. Cererea de interventie a fost respinsă ca inadmisibilă.
T.M. sn formulat o cerere de interventie şi chiar dacă această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, intervenientul are calitate procesuală precum şi un interes juridic prezent şi actual să atace solutia pronuntată prin Decizia civilă nr. 196/A/2012 de către Tribunalul Maramureş, referitoare la respingere ca inadmisibilă a cererii de interventie, deoarece este nemultumit de solutia pronuntată de tribunal.
Pentru aceste considerente, apreciem că sunt nefondate exceptiile invocate de către intimata pârâtă, T.D., motiv pentru care vor fi respinse, potrivit dispozitiilor art. 137 C.Pr.Civ. .
În prezenta cauză reclamantul T.M. a investit Judecătoria Vişeu de Sus cu o actiune de divort înregistrată la data de 25.01.2011, sentinta de divort fiind pronuntată la data de 5 iulie 2011.
Sentinta nr. 181375 iulie 2011 pronuntată de Judecătoria Vişeul de Sus a fost comunicată reclamantului T.M. la data de 21.07.2011, iar acesta a decedat în perioada în care putea declara apel – 29.07.2011.
Împotriva sentintei mai sus arătate a declarat apel pârâta T.D., la data de 12.08.2011, solicitând instantei să constate că a încetat căsătoria prin decesul reclamantului T.M. şi nu prin divort.
Toate aceste demersuri judiciare, precum şi decesul reclamantului, T.M., au avut loc anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Problema esentială care trebuie dezlegată este dacă acestui proces de divort i se aplică dispozitiile Codului familiei, sau dispozitiile Noului Cod Civil.
În ceea ce priveşte aplicarea legii civile în timp, problemele generate de aplicarea în timp a legii trebuie rezolvate tinându­se cont de principiul neretroactivitătii legii civile şi principiul aplicării imediate a legii civile noi, însă aceasta din urmă cunoaşte exceptia ultraactivitătii supravietuirii legii vechi).
Principiul neretroactivitătii legii civile era consacrat de art. 1 din Codul civil din 1864, precum şi de art. 15 alin. 2 din Constitutie, stabilind că legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
În prezent, Noul Cod Civil reglementează principiul neretroactivitătii legii civile, potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 Teza a II­a, şi aceste dispozitii legale aflate atât în vechiul, cât şi în Noul Cod Civil consacră regula potrivit căreia, o lege civilă se aplică numai după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situatiilor anterioare.
În cazul de fată, situatia juridică este complexă, deoarece actiunea de divort şi decesul reclamantului au avut loc sub imperiul Codului familiei, iar apelul a fost cercetat şi judecat sub imperiul Noului Cod Civil.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii civile noi se întelege regula potrivit căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situatiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi, principiul fiind consfintit de art. 6 alin. 5 şi 6 Noul Cod Civil.
Anterior, în codul civil din 1864 acest principiu nu era consacrat, dar rezulta ca o consecintă firească a principiului neretroactivitătii, în sensul că, dacă legea nouă nu are putere retroactivă, pentru viitor ea trebuie aplicată de îndată.
Însă, de la acest principiu al aplicării imediate a legii civile noi există o exceptie, anume ultraactivitatea sau supravietuirea legii civile vechi, care înseamnă că, în unele situatii determinate, se aplică legea veche, deşi a intrat în vigoare o nouă lege civilă.
Această exceptie de la principiul mai sus arătat se justifică prin aceea că anumite situatii juridice, aflate în desfăşurare, să rămână guvernate de legea sub imperiul căreia au început să se constituie, să se modifice ori să se stingă.
În ceea ce priveşte aplicarea Codului civil de la 1864 sau a Noului Cod Civil, pentru actiunile care erau înregistrate pe rolul instantei, la data intrării în vigoare al Noul Cod Civil, legiuitorul a adoptat Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Acest act normativ a stabilit prin art. 223, ca regulă generală, „că procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de solutionare la data intrării în vigoare a Codului civil se solutionează de către instantele legal investite, în conformitate cu dispozitiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acesta au fost pornite, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel”.
Din această dispozitie legală rezultă regula de bază potrivit căreia toate procesele începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil se solutionează în baza dispozitiilor de drept material de la data înregistrării actiunii.
Cu titlu de exceptie, Legea nr. 71/2011 a prevăzut ca în unele situatii să se aplice Noul Cod Civil, însă acestea sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi nu pot fi extinse şi la alte situatii sau institutii legale, decât cele avute în vedere de legiuitor.
În cazul de fată, atât sentinta pronuntată de judecătorie, cât şi decesul reclamantului au avut loc anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, situatie în care se impunea aplicarea dispozitiilor art.
223 din Legea nr. 71/2011 şi în mod corect, instanta de apel a constatat încetarea căsătoriri prin deces şi nu prin divortul părtilor.
Instanta de apel a aplicat principiul tempus regit actum, constatând că faptul juridic, decesul reclamantului, produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu poate genera alte efecte juridice, decât cele prevăzute la data producerii lui.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 37 coroborat cu art. 39 C.Familiei, în vigoare la data decesului reclamantului T.M., acest fapt juridic care a avut loc anterior rămânerii definitive a sentintei de divort, nu putea duce decât la constatarea încetării căsătoriei părtilor prin deces.
A aplica dispozitiile art. 380 Noul Cod Civil în situatia în care decesul a avut loc anterior intrării în vigoare a Noul Cod Civil, înseamnă a aplica retroactiv legea civilă, ceea ce contravine principiului neretroactivitătii legii civile.
Într­adevăr, prin Legea nr. 71/2011, în art. 42 s­a prevăzut că în cererile de divort formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanta poate să dispună divortul în temeiul prev. art. 373 lit. b şi art. 379 alin. 1 Cod civil, iar art. 380 stipulează că în situatiile prev. la art. 379 alin. 1, dacă sotul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii pot continua actiunea de divort, dar considerăm că în speta de fată nu poate fi aplicat art. 42 din Legea nr. 71/2011 pentru următoarele considerente:
Art. 42 din Legea nr. 71/2011 în forma initială (în vigoare la data solutionării apelului), prevedea că în cererile de divort formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanta de judecată poate să dispună divortul în temeiul prev. art. 373 lit. b, 379 alin. 1 Cod civil (…), în măsura în care motivele de divort subzistă şi după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Deci, această teză reglementată de art. 42 din Legea nr. 71/2011 este incidentă în ipoteza în care motivele de divort dintre soti continuă şi după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, cea ce presupune ca ambii soti să fie în viată după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Ori, dacă reclamantul a decedat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, nu se mai pot aplica dispozitiile art. 42 din Legea nr. 71/2011, ca exceptie de la regula stabilită de art. 223 din Legea nr. 71/2011, întrucât motivele de divort nu mai subzistă sub legea nouă.
Corelativ introducerii art. 42 din Legea nr. 71/2011, prin art. 219,pct. 13 din Legea nr. 71/2011 s­a modificat şi Cod proc.civ. şi s­a introdus art. 6162 Cod proc.civ.
În opinia noastră, această dispozitie de procedură a fost inserată pentru a putea aplica dispozitiile art. 379, 380 din Noul Cod Civil şi atât dispozitiile art. 6162 Cod proc.civ., cât şi dispozitiile art. 379, 380 din Noul Cod Civil, se aplică numai de la data intrării în vigoare a Noul Cod Civil, adică 1.10.2011.
Art. 6162 al. 2 Cod proc.civ, este o normă de procedură şi este aplicabilă de la data intrării în vigoare şi proceselor în curs de judecată, potrivit art. 725 C.Pr.Civ., însă această dispozitie legală, nu poate fi disociată de dispozitiile de drept material, respectiv art. 379, 380 Noul Cod Civil, pentru a căror aplicare a fost adoptată.
Considerăm că art. 6162 Cod proc.civ se aplică proceselor în curs de judecată numai dacă faptul generator al aplicării acestei dispozitii legale, decesul unuia dintre soti, s­a produs ulterior datei de 1.10.2011.
Pentru aceste considerente, apreciem că se impunea respingerea recursului intervenientului şi mentinerea deciziei pronuntate în apel.