Aplicarea dispoziţiilor art. 107
alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Nerespectarea
programului de plată a creanţelor. Consecinţe.
Legea nr.85/2006 privind procedura
insolvenţei, art.107 alin. 1 lit. c
Potrivit dispoziţiilor art. 95
alin. 3 din Legea nr. 85/2006, executarea planului de reorganizare nu va putea
depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, iar conform alin. 4 , la
recomandarea administratorului judiciar, această perioadă va putea fi extinsă
cu cel mult încă o perioadă de un an.
În cauză debitoarea nu a
respectat programul de plată a creanţelor , astfel că în mod legal şi temeinic
judecătorul–sindic a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. 1 lit. C din
Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 3838 din 21 iunie
2012.
Contestatoarea debitoare SC R.
SRL a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal din data de 18.04.2011
al adunării creditorilor.
În
motivarea contestaţiei arată că la data de 04.04.2011 a fost convocată adunarea
creditorilor de către administratorul judiciar, având ca ordine de zi aprobarea
propunerii de trecere la procedura generală de faliment a debitoarei SC R. SRL
, la propunerea formulată de către D.G.F.P. P.
A
mai arătat că adunarea fiind statutară s-a trecut la vot, administratorul
judiciar raportându-se în momentul cuantificării majorităţii la tabelul
definitiv în vigoare la data prelungirii planului de reorganizare şi nu la
creanţele actuale; or, acest lucru este eronat şi de natură a-i vătăma grav
interesele şi drepturile recunoscute de lege.
La
acel moment, pentru a se lua o hotărâre de importanţa celei pentru care a fost
convocată adunarea creditorilor, trebuia să se ţină cont de tabelul definitiv
al creanţelor de la acea dată şi nu de la data aprobării prelungirii planului
de reorganizare, situaţie prevăzută atât în legea falimentului , cât şi în
practica judiciară.
A
menţionat că prin adresa nr.716359/18.04.2011 creditorul D.G.F.P. P. a susţinut
că debitoarea nu şi-a respectat obligaţiile înscrise în planul de reorganizare,
în sensul că nu a achitat sumele din graficul de rambursare şi înregistrează şi
un volum mare de obligaţii curente , în sumă totală de 1.389.232 lei; or , din
contabilitatea debitoarei , nu rezultă că ar avea înregistrate obligaţii
curente.
Debitoarea a arătat că solicită
efectuarea unei expertize contabile , pentru a se putea cunoaşte situaţia
exactă a creanţelor/obligaţiilor curente la acest moment.
Prin sentinţa nr. 1339 din data
de 28 septembrie 2011 Tribunalul a respins contestaţia formulată de debitoarea
SC R. SRL , privind procesul-verbal al adunării creditorilor din data de
18.04.2011. A admis cererea administratorului judiciar şi , în temeiul art. 107 lit. C din Legea privind procedura
insolvenţei , a dispus intrarea în
procedura falimentului a debitorului SC R. SRL.
Tribunalul
a reţinut că susţinerea că hotărârea a fost luată fără respectarea
dispoziţiilor art.15 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 este neîntemeiată,
întrucât la momentul luării hotărârii respective administratorul judiciar a
avut în vedere , la stabilirea cvorumului , creanţele cuprinse şi acceptate în
planul de reorganizare.
Astfel
, la data prelungii planului de reorganizare plăţile trimestriale menţionate la
fila 46 din dosar , în care se menţionează creanţele creditorilor , sunt
identice cu creanţele tabelului creditorilor care au fost avute în vedere la
data luării hotărârii în adunarea creditorilor din data de 18.04.2011 (fila 200
din dosar). Hotărârea luată la data de 18.04.2011 a respectat cvorumul şi
majoritatea cerute de disp. art. 15 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006.
În
ceea ce priveşte solicitarea administratorului judiciar de trecere la procedura
generală a falimentului, s-a reţinut că
debitoarea nu şi-a respectat obligaţiile înscrise în planul de reorganizare şi
nu a mai achitat sumele prevăzute , până la data de 08.09.2010.
Împotriva
sentinţei pronunţate de Tribunal a formulat recurs debitoarea SC R. SRL , prin administrator
special..
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe de judecata,
considerând sentinţa nelegala si
netemeinica.
In ceea ce priveşte contestaţia
la procesul verbal al adunării creditorilor din data de 18.04.2011 , recurenta
a arătat că , trecându-se la vot, administratorul judiciar s-a raportat , in
momentul cuantificării majorităţii , la tabelul definitiv in vigoare la data
prelungirii planului de reorganizare si nu raportat la creanţele actuale, fapt
ce a prejudiciat grav interesele si drepturile debitoarei. La acel moment,
pentru a se putea lua o hotărâre de o asemenea importanta, trebuia sa se tina
cont de tabelul definitiv al creanţelor la aceasta data si nu de cel de la
momentul aprobării planului de reorganizare, sens in care S.C. V. S.R.L. era si
este creditor majoritar; prin urmare , făcând aplicarea dispoziţiilor art. 15
alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, trebuia sa fie acceptat votul acestei
societăţi împotriva propunerii de trecere la faliment a societăţii ca fiind
majoritar.
Totodată, creditoarea DGFP P. , prin
adresa nr. 716359.18.04.2011 , a susţinut ca recurenta nu si-a respectat
obligaţiile înscrise in planul de reorganizare si , mai mult, a înregistrat un
volum mare de obligaţii curente neachitate.
Recurenta menţionează că prin
contestaţie a cerut si efectuarea unei expertize contabile , pentru a şti cu
exactitate creanţele si/sau obligaţiile curente la acel moment, lucru despre
care instanţa de fond nici măcar nu face vorbire.
Prin urmare , necunoscând exact
sumele ce trebuie achitate, recurenta s-a găsit in imposibilitatea efectiva de
a onora aceste plaţi, motiv pentru care consideră că trebuia admisă contestaţia.
Intimata D.G.F.P. P. a formulat
întâmpinare , prin care menţionează că planul de reorganizare propus de
debitoare a fost confirmat prin sentinţa nr.351din data de 08.09.2006 . Prin
hotărârea adunării creditorilor din data de 20.03.2007 s-a aprobat propunerea
administratorului judiciar de prelungire a planului de reorganizare, conform
prevederilor art. 95 din Legea nr.85/2006.
Aşadar, sumele cuprinse in
graficul de rambursare trebuiau achitate cel mai târziu pana la data de
08.09.2010.
Debitoarea nu a respectat insa
acest termen imperativ , astfel ca la data întrunirii adunării creditorilor din
18.04.2011 planul de reorganizare nu mai putea fi continuat, perioada de
valabilitate a acestuia fiind depăşita.
Mai mult decât atât, de la data
confirmării planului de reorganizare si pana in prezent debitoarea a
înregistrat obligaţii restante in suma totala de 450.753 lei, care au
determinat înregistrarea de pierderi in evidenta contabila a acesteia.
Curtea a reţinut că la data de
18.04.2011 adunarea creditorilor a fost convocată de administratorul judiciar
pentru a discuta propunerea formulată de creditoarea DGFP P. , de trecerea
debitoarei la procedura generală de faliment.
Întrucât numai pentru confirmarea
planului de reorganizare şi modificarea acestuia , pe parcursul procedurii , art. 101 din Legea nr. 85/2006 conţine
dispoziţii speciale , în cazul convocării adunării generale a creditorilor cu
altă ordine de zi , cum este aceea mai sus arătată, devin incidente
dispoziţiile art. 15 din lege.
Astfel , conform disp. alin. 1 ,
cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele
adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând
cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar
deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor
majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente. Potrivit dispoziţiilor art.
15 alin. 2 , calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. 1
împotriva averii debitorului se va determina : c)- ulterior confirmării
planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat,
astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat ; d)- ulterior afişării
tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
Aşadar, ulterior prelungirii
planului de reorganizare cu încă un an , potrivit hotărârii adunării
creditorilor din data de 27.05.2009 , hotărâre de care judecătorul-sindic a luat
act prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2009 , cvorumul şi majoritatea
legale necesare adoptării unei hotărâri se raportează la tabelul definitiv de
la acea dată , astfel că susţinerile în sens contrar ale recurentei sunt
neîntemeiate, urmând a fi , în consecinţă , respinse.
Analizând în continuare
legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond , de admitere a cererii
administratorului judiciar de trecere a debitoarei în faliment în procedura
generală, Curtea a constatat că la data de 31.03.2011 , conform situaţiei de
plăţi efectuate în baza planului de reorganizare , situaţie depuse la dosar
chiar de către debitoare ( filele 246, 247 dosar fond ), suma creanţelor
neachitate era de 397.904 lei.
Or, raportat la data confirmării
planului – prin sentinţa nr. 351/8.09.2006 , la durata totală a planului , după
prelungirea acestuia , ţinând seama de graficul de plăţi al creanţelor depus la
dosar ( fila 82 dosar fond ), Curtea a reţinut că plăţile trebuiau efectuate
până la sfârşitul anului 2010.
Sub acest aspect , potrivit
dispoziţiilor art. 95 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, executarea planului de
reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, iar
conform alin. 4 , la recomandarea administratorului judiciar, această perioadă
va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an.
În cauză reiese, aşadar, că
debitoarea nu a respectat programul de plată a creanţelor , astfel că în mod
legal şi temeinic judecătorul–sindic a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107
alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 , potrivit cărora judecătorul-sindic va decide intrarea în
faliment când obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt
îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea
activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii
sale.
În aceste condiţii determinarea
cuantumului obligaţiilor curente neachitate apare ca nerelevant , cât timp nu
au fost respectate plăţile pentru creanţele anterioare deschiderii procedurii
insolvenţei , recursul debitoarei fiind nefondat şi în această privinţă.
Pentru
considerentele expuse, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 3041 şi 312 Cod de procedură civilă,
a respins recursul debitoarei ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul
din motivele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă.
