Calificarea
cererii formulate de condamnat în raport de dispoziţiile art. 522/1 Cod
procedură penală.
Art.522/1 Cod procedură penală
Redeschiderea
cauzei în care un inculpat plecat în străinătate a fost judecat în lipsă nu se putea face legal decât în cadrul procedurii prevăzute
de art.522/1 Cod procedură penală şi nu pe calea revizuirii.
(Decizia
penală nr. 1323 din 15 decembrie 2011)
Prin
sentinţa penală nr.1 din 26 octombrie
2011, pronunţată în dosarul nr.2244/241/2011 de Judecătoria Horezu, s-a
respins, în conformitate cu dispoziţiile art.394 şi urm. Cod pr.penală, cererea
de revizuire formulată de petiţionarul G.I.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală
nr.198 din 10 februarie 2006, pronunţată de Judecătoria Horezu, definitivă prin
decizia penală nr.807/R/2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, G.I. a fost
condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a arătat că, în cauză, nu sunt
întrunite cerinţele prevăzute de art.394 Cod pr.penală, în sensul că nu au fost
descoperite fapte sau împrejurări noi care pot duce la dovedirea netemeiniciei
hotărârii de condamnare, deoarece instanţele care au soluţionat cauza în
diferite trepte ierarhice au analizat probele administrate, din care au dedus
că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost
condamnat.
Impotriva
sentinţei a formulat recurs revizuientul G.I., criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile privind
admisibilitatea revizuirii hotărârii de condamnare.
Prin decizia penală nr. 1323 din 15 decembrie
2011, curtea a admis recursul condamnatului G.I., a casat în totalitate sentinţa şi rejudecând a
trimis cauza la Judecătoria Horezu
pentru soluţionarea cererii în conformitate cu dispoziţiile art.5221 Cod
procedură penală.
Pentru
a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:
Este necontestată împrejurarea că revizuientul G.I. a fost
condamnat, prin sentinţa penală nr.198 din 10 februarie 2006, pronunţată de
Judecătoria Horezu, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Cauza
a fost judecată în lipsa inculpatului, astfel cum se consemnează în preambulul
sentinţei.
Sentinţa
penală nr.198 din 10 februarie 2006, pronunţată de Judecătoria Horezu, a rămas
definitivă prin nerecurare, iar recursul formulat, la data de 18 aprilie
2011, de inculpatul G.I. împotriva
acesteia, a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr.807/R din 5 iulie
2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Pronunţarea
sentinţei penale nr.1/2011 de către Judecătoria Horezu, recurată în prezenta
cauză, s-a făcut cu încălcarea
dispoziţiilor art.317 Cod pr.penală, privind obiectul judecăţii potrivit căreia
„judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a
instanţei”.
Or,
din actele dosarului rezultă că inculpatul G.I. nu s-a adresat instanţei,
pentru a-i fi soluţionată cererea în cadrul procedurii prevăzute de art.393 şi
urm. Cod pr.penală, ci a celei prevăzute de art.522/1 Cod pr.penală, privind
rejudecarea celor judecaţi în lipsă, în caz de extrădare.
Sub
acest aspect, se constată, din conţinutul cererii, că inculpatul după ce
învederează instanţei că a fost judecat în lipsă, întrucât se afla în
străinătate (de unde a fost extrădat pentru a executa mandatul de 6 ani
închisoare) solicită „să-mi fie redeschisă cauza”.
O
atare redeschidere nu se putea face legal decât în cadrul procedurii prevăzute
de art.522/1 Cod pr.penală, potrivit căreia „în cazul în care se cere
extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei
persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către
instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului” şi
nicidecum în cadrul procedurii de revizuire prevăzută de art.393 şi urm. Cod
pr.penală.
Chiar dacă
recursul formulat de inculpatul G.I., la circa 5 ani după pronunţarea sentinţei
penale nr.198 din 10 februarie 2006,
a Judecătoriei Horezu (după ce împotriva acestuia s-a
pus în executare mandatul prin intermediul Serviciului de Investigaţii
Criminale fiind astfel extrădat în România, în vederea executării) s-a
soluţionat în prezenţa acestuia, se constată, însă, că prin decizia pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti (nr.807/R/2011) nu s-a analizat fondul cauzei, ci s-a
respins, pe excepţie, recursul, ca tardiv, ceea ce echivalează tot cu o
judecată în lipsă, în sensul dispoziţiilor art.522/1 Cod pr.penală, anterior
citate.