avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Omisiunea introducerii în faza de urmărire penală a unei părţi vătămate. Consecinţe ce decurg în faza de cercetare judecătorească.
 
Art.76 alin. 2 Cod procedură penală
 
Dacă instanţa de judecată a apreciat că partea vătămată a fost prejudiciată în drepturile sale prin neparticiparea  în dosarul penal, potrivit art.76 alin.2 Cod procedură penală avea posibilitatea de a o introduce în cauză şi de a-i aduce la cunoştinţă dreptul de a se constitui  parte civilă şi nu de a restitui cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
 
(Decizia penală nr.1297 din 13.12.2011)
 
                   Prin  sentinţa penală nr.254 din 01.11.2011,  Judecătoria Câmpulung, în baza art.332 pct.2 Cod procedură penală raportat la art.197 pct.2 Cod procedură penală, a admis cererea  inculpatului L.G.
                   A dispus restituirea cauzei la Parchetul de  pe lângă  Judecătoria Câmpulung judeţul  Argeş în vederea refacerii urmăririi penale.
                   A menţinut cheltuielile judiciare în sarcina statului .
                   Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 13.10.2010 Ocolul Silvic Câmpulung, în calitate de agent constatator a sesizat Parchetul Local Câmpulung asupra infracţiunii prevăzute de art. 108 şi  110 Cod Silvic, infracţiuni săvârşire de numitul L.G.
                   Adresa nr. 3659/11.10.2010 a fost însoţită de 3 procese verbale de constatare a contravenţiei, în care s-a menţionat faptul că parte vătămată este familia G. şi familia S., proprietari privaţi.
                            Prin RIL- ul nr. 2/2010, decizia din 15 03 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că ,, În cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008, Codul Silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii”
                   În acest context, s-a constatat că organul de urmărire penală avea obligaţia să întreprindă cercetările şi urmărirea penală împotriva inculpatului în contradictoriu şi cu părţile vătămate proprietare ale fondului forestier din care s-a constat că inculpatul a tăiat material lemnos pe care şi l-a însuşit. Neidentificarea corectă a părţilor vătămate,  instanţa o apreciază ca o neregularitate a actului de sesizare al instanţei ce nu poate fi înlăturată, iar această apărare a inculpatului ca admisibilă.
                   Astfel, din cele 3 procese verbale de constatare a contravenţiei s-a specificat faptul că infracţiunea s-a săvârşit în fond forestier privat, astfel încât prejudiciul material a fost înregistrat în dauna proprietarului privat.
                   Conform art. 222 Cod procedură penală, plângerea este încunoştinţarea făcută  de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
         Deşi părţile vătămate erau cunoscute chiar de la momentul constatării faptelor, acestea nu a fost audiat, fiind astfel vătămate în dreptul lor de a-şi preciza prejudiciul şi de  a se constitui parte civilă, alături de Ocolul Silvic Câmpulung.
                   Este adevărat că persoana păgubită are la dispoziţie calea acţiunii civile derivate din acţiunea penală pentru valorificarea pretenţiilor, însă la fel de adevărat este că partea vătămată nu poate fi obligată să acţioneze pe cale civilă, câtă vreme ascultarea părţii vătămate este obligatorie, iar probaţiunea administrată în acţiunea penală îi poate fi utilă numai dacă participă la judecată.
         Procedându-se astfel, s-a încălcat dreptul părţii vătămate la un proces echitabil, acesta fiind împiedicat să-şi manifeste opţiunea.
         La dosar nu s-a constatat existenţa vreunui contract de pază sau prestări servicii silvice între proprietarul privat şi Ocolul Silvic Câmpulung, prejudiciul fiind stabilit aleatoriu.
         Întrucât partea vătămată nu a fost audiată, inculpatul este lipsit de efectul potenţial favorabil al unei norme legale, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 6 din Convenţie, respectiv dreptul la un proces echitabil.
         În conformitate cu art. 263 pct. 2 Cod procedură penală rechizitoriul trebuie să cuprindă şi numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate, menţiuni care lipsesc din actul de sesizare al instanţei în prezenta cauză cu privire la părţile vătămate proprietare ale fondului forestier  privat, ceea ce s-a constatat că atrage în conformitate cu art.197 pct. 2 Cod procedură penală nulitatea actului de sesizare şi în conformitate cu art. 332 pct. 2 Cod procedură penală restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale.
         Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
         Prin decizia penală nr.1297 din 13.12.2011, curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, a casat sentinţa penală sus-menţionată şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la Judecătoria Câmpulung.
                   Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut că,  restituirea cauzei la procuror este actul procesual prin care instanţa de judecată se desesizează şi înaintează dosarul în vederea refacerii urmăririi penale.
Instanţa de judecată poate dispune prin sentinţă restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale  în  cazul nerespectării dispoziţiilor  privitoare la sesizarea  instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.
Prin decizia nr.II/15 martie 2010 pronunţată în interesul legii de Secţiile Unite ale  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  s-a statuat că în cazul infracţiunilor prevăzute de  Legea nr.46/2008 – Codul Silvic  prin care se aduce atingere  fondului forestier  proprietate privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului cât şi proprietarul fondului  forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art.332 alin.2 Cod procedură penală rezultă că soluţia  desesizării şi restituirii cauzei la procuror se poate pronunţa când au fost încălcate dispoziţiile privind prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia  de către apărător.
Referitor la părţile vătămate  - subiecţi activi ai acţiunii penale, curtea are în vedere şi dispoziţiile art.76 alin.2 Cod procedură penală.
Ca o garanţie a exercitării dreptului persoanei vătămate  prin  infracţiune de a deveni parte vătămată în procesul penal,  în art.76 alin.2 Cod procedură penală se prevede că atât organul de urmărire penală cât şi instanţa de judecată au obligaţia de a chema  persoana vătămată  şi de a-i pune în vedere că poate  participa  în proces ca parte vătămată, cu arătarea  expresă a termenului legal – până la citirea actului de sesizare.
După dobândirea calităţii, partea vătămată participă în proces până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Or, dacă instanţa de judecată a apreciat că partea vătămată – persoană fizică a fost prejudiciată în drepturile sale prin neparticiparea  în dosarul penal, potrivit art.76 alin.2 Cod procedură penală avea posibilitatea de a o introduce în cauză şi de a-i aduce la cunoştinţă dreptul de a se constitui  parte civilă.
Cum instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu încălcarea dispoziţiilor art.332 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.197 alin.2 Cod procedură penală şi la art.76 alin.2 Cod procedură penală, curtea constată că în mod greşit s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung  în vederea refacerii  urmăririi penale.