avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Achiziţii publice. Calitatea de autoritate contractantă. Noţiune.
 
Art.8 lit.b) prima şi a doua liniuţă, art.9, art.286, art.2877 alin.1, art.232  din
O.U.G. nr.34/2006
Art.15 din Legea nr.554/2004
 
 
Curtea a menţinut concluziile C.N.C.S. care a reţinut incidenţa în cauză a excepţiei de inadmisibilitate, motivat de faptul că S.C. Apă Canal 2000 S.A. nu este autoritate contractantă, în sensul art.8 şi 9 din O.U.G. nr.34/2006. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art.229 din acelaşi act normativ, deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu contribuie la realizarea unei activităţi relevante în sectorul de activitate publică „apă”, cum sunt ele definite de art.232.
 
(Decizia nr. 2092/R-cont/5 octombrie 2011)
 
Prin plângerea înregistrată la data de 6 septembrie 2011, reclamanta S.C. Ager Leasing IFN S.A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti, desfiinţarea deciziei Consiliul Naţional pentru Soluţionare Contestaţiilor nr.3494/354C7/4060 emisă la data de 18 august 2011 şi prin care contestaţia petentei a fost respinsă ca inadmisibilă.
În motivare, s-a susţinut că decizia a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii atât sub aspectul excepţiei reţinute de organul administrativ jurisdicţional, cât şi sub aspectul fondului.
Astfel, s-a arătat că excepţia de inadmisibilitate este greşit reţinută, dat fiind că intimata S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti este autoritate contractantă în sensul art.8 lit.b) prima şi a doua liniuţă din O.U.G. nr.34/2006, iar achiziţia ce urma a fi efectuată prin derularea procedurii are implicaţii directe în efectuarea activităţii relevante în sectorul de utilitate publică.
Dincolo de acest aspect, intimata s-a declarat autoritate contractantă prin anunţul de participare, calitate pe care ulterior şi-a negat-o.
Sub aspectul fondului, s-a impus anularea raportului de atribuire,  reţinându-se pe de o parte că preţul final oferit de câştigătorul licitaţiei este nejustificat de mic în raport de cerinţele fişei de date şi caietului de sarcini, iar documentaţia depusă de acesta nu conţine costul asigurărilor RCA pe perioada de derulare a contractului deşi s-a solicitat să fie înscrise toate cheltuielile necesare, inclusiv cele pentru asigurări.
Petenta a solicitat şi suspendarea procedurii de atribuire, apreciindu-se că prejudiciul pe care l-ar încerca este considerabil şi se creează un precedent periculos în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a contestaţiilor, cerere care a primit termen mai scurt în vederea soluţionării.
La dosar s-au depus acte de care părţile înţeleg să se servească şi s-a ataşat dosarul de soluţionare a contestaţiei.
Prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, C.N.S.C. a respins contestaţia formulată de actuala petentă, reţinând incidenţa în cauză a excepţiei de inadmisibilitate, motivat de faptul că S.C. Apă Canal 2000 S.A. nu este autoritate contractantă, în sensul art.8 şi 9 din O.U.G. nr.34/2006. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art.229 din acelaşi act normativ, deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu contribuie la realizarea unei activităţi relevante în sectorul de activitate publică „apă”, cum sunt ele definite de art.232.
În aceste condiţii, organul administrativ-jurisdicţional nu a verificat susţinerile de fond ale actualei petente, susţineri pe care instanţa le poate analiza numai în măsura în care, verificând cu prioritate excepţia reţinută, statuează asupra neincidenţei ei în cauză.
La acest termen de judecată, instanţa este investită cu soluţionarea cererii de suspendare, cerere întemeiată pe dispoziţiile art.2877 alin.1 din O.U.G.nr.34/2006 şi motivată aşa cum s-a arătat  mai sus, pe caracterul evident al prejudiciul şi pe precedentul juridic periculos.
Dispoziţiile art.2877 alin.1 din O.U.G. nr.34/2006, privesc măsura suspendării executării contractului pe care o poate dispune instanţa investită cu soluţionarea în fond a unei acţiuni, de natura celor la care se referă art.286 din acest act normativ, dispoziţii cuprinse în Secţiune a 9-a ce se aplică şi în completarea celor din Secţiunea a 8-a în măsura compatibilităţii lor.
În această din urmă secţiune, ce priveşte soluţionarea plângerilor împotriva deciziilor C.N.S.C., legiuitorul a reglementat instituţia suspendării în art.2831, dar tot ca o suspendare a executării contractului.
Actul normativ nu cuprinde, aşadar, o reglementare a suspendării procedurii de atribuire, suspendare care să poată fi dispusă de către instanţă la cererea părţii. O astfel de dispoziţie există însă în Secţiunea a 4-a, respectiv în art.2751 din ordonanţă, în reglementarea măsurilor pe care le poate dispune C.N.S.C. Textul are această formulare în urma modificării prin Legea nr.278/2010, act normativ ce a modificat şi prevederile art.2877 care, în forma anterioară, recunoşteau posibilitatea instanţei de a dispune suspendarea procedurii de achiziţie.
Raţiunea textelor şi a modificării acestora s-a apreciat că este reprezentată de corelarea lor cu norma de drept comun, cea care de altfel se aplică în completarea  normei speciale, respectiv art.15 din Legea nr.554/2004.
Conform acestei dispoziţii legale „cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond”.
Aşadar, reglementarea din legea specială nu este rezultatul unei scăpări a legiuitorului prin faptul că nu a recunoscut posibilitatea instanţei de a dispune suspendarea procedurii de achiziţie, în condiţiile în care aceasta a fost supusă unei prime cenzuri la organul jurisdicţional. S-a dorit astfel să se înlăture posibilitatea întreruperii procedurii, câtă vreme cererea de suspendare nu a fost formulată cu ocazia fondului, ci într-o cale de atac asimilabilă recursului.
Cum în cauză o astfel de solicitare nu a fost adresată prin contestaţia formulată sau separat de aceasta la C.N.S.C., s-a apreciat că ea  nu mai poate fi adusă spre soluţionare instanţei învestite cu judecata plângerii.
Acestei concluzii i se poate obiecta faptul că, cel puţin în speţă, organul jurisdicţional a soluţionat contestaţia în temeiul unei excepţii care, însă, a făcut inutilă verificarea fondului.
Susţinerea de principiu ar fi corectă dar, s-a apreciat că nu este de natură să înlăture statuarea de mai sus pentru că, reţinând incidenţa excepţiei, s-a decis implicit asupra întregii probleme aduse în discuţie, concluzionându-se că fondul nu poate fi dezbătut.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că în această fază procesuală, în faţa instanţei de judecată, o cerere de suspendare a executării procedurii nu poate fi primită, ea neîndeplinind condiţiile impuse de lege atât sub aspectul autorităţii căreia îi este recunoscut acest drept, cât şi a momentului până la care solicitarea poate fi formulată.
Aşadar, cererea de suspendare a fost respinsă, reţinându-se şi că a devenit superfluă analiza susţinerilor privind aparenţa de nelegalitate şi prejudiciul încercat.