Achiziţii publice. Calitatea de autoritate contractantă. Noţiune.
Art.8
lit.b) prima şi a doua liniuţă, art.9, art.286, art.2877 alin.1,
art.232 din
O.U.G.
nr.34/2006
Art.15
din Legea nr.554/2004
Curtea a
menţinut concluziile C.N.C.S. care a reţinut incidenţa în cauză a excepţiei de
inadmisibilitate, motivat de faptul că S.C. Apă Canal 2000 S.A. nu este
autoritate contractantă, în sensul art.8 şi 9 din O.U.G. nr.34/2006. Pe de altă
parte, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art.229 din
acelaşi act normativ, deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu
contribuie la realizarea unei activităţi relevante în sectorul de activitate
publică „apă”, cum sunt ele definite de art.232.
(Decizia
nr. 2092/R-cont/5 octombrie 2011)
Prin plângerea
înregistrată la data de 6 septembrie 2011, reclamanta S.C. Ager Leasing IFN
S.A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti,
desfiinţarea deciziei Consiliul Naţional pentru Soluţionare Contestaţiilor
nr.3494/354C7/4060 emisă la data de 18 august 2011 şi prin care contestaţia
petentei a fost respinsă ca inadmisibilă.
În motivare,
s-a susţinut că decizia a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii
atât sub aspectul excepţiei reţinute de organul administrativ jurisdicţional,
cât şi sub aspectul fondului.
Astfel, s-a
arătat că excepţia de inadmisibilitate este greşit reţinută, dat fiind că
intimata S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti este autoritate contractantă în
sensul art.8 lit.b) prima şi a doua liniuţă din O.U.G. nr.34/2006, iar
achiziţia ce urma a fi efectuată prin derularea procedurii are implicaţii
directe în efectuarea activităţii relevante în sectorul de utilitate publică.
Dincolo de
acest aspect, intimata s-a declarat autoritate contractantă prin anunţul de
participare, calitate pe care ulterior şi-a negat-o.
Sub
aspectul fondului, s-a impus anularea raportului de atribuire, reţinându-se pe de o parte că preţul final
oferit de câştigătorul licitaţiei este nejustificat de mic în raport de
cerinţele fişei de date şi caietului de sarcini, iar documentaţia depusă de
acesta nu conţine costul asigurărilor RCA pe perioada de derulare a
contractului deşi s-a solicitat să fie înscrise toate cheltuielile necesare,
inclusiv cele pentru asigurări.
Petenta a
solicitat şi suspendarea procedurii de atribuire, apreciindu-se că prejudiciul
pe care l-ar încerca este considerabil şi se creează un precedent periculos în
ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a contestaţiilor, cerere care a
primit termen mai scurt în vederea soluţionării.
La dosar s-au
depus acte de care părţile înţeleg să se servească şi s-a ataşat dosarul de
soluţionare a contestaţiei.
Prin decizia a
cărei anulare s-a solicitat, C.N.S.C. a respins contestaţia formulată de
actuala petentă, reţinând incidenţa în cauză a excepţiei de inadmisibilitate,
motivat de faptul că S.C. Apă Canal 2000 S.A. nu este autoritate contractantă,
în sensul art.8 şi 9 din O.U.G. nr.34/2006. Pe de altă parte, s-a apreciat că
nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art.229 din acelaşi act normativ,
deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu contribuie la
realizarea unei activităţi relevante în sectorul de activitate publică „apă”,
cum sunt ele definite de art.232.
În aceste
condiţii, organul administrativ-jurisdicţional nu a verificat susţinerile de
fond ale actualei petente, susţineri pe care instanţa le poate analiza numai în
măsura în care, verificând cu prioritate excepţia reţinută, statuează asupra
neincidenţei ei în cauză.
La acest
termen de judecată, instanţa este investită cu soluţionarea cererii de
suspendare, cerere întemeiată pe dispoziţiile art.2877 alin.1 din
O.U.G.nr.34/2006 şi motivată aşa cum s-a arătat
mai sus, pe caracterul evident al prejudiciul şi pe precedentul juridic
periculos.
Dispoziţiile
art.2877 alin.1 din O.U.G. nr.34/2006, privesc măsura suspendării
executării contractului pe care o poate dispune instanţa investită cu
soluţionarea în fond a unei acţiuni, de natura celor la care se referă art.286
din acest act normativ, dispoziţii cuprinse în Secţiune a 9-a ce se aplică şi
în completarea celor din Secţiunea a 8-a în măsura compatibilităţii lor.
În această din
urmă secţiune, ce priveşte soluţionarea plângerilor împotriva deciziilor
C.N.S.C., legiuitorul a reglementat instituţia suspendării în art.2831,
dar tot ca o suspendare a executării contractului.
Actul normativ
nu cuprinde, aşadar, o reglementare a suspendării procedurii de atribuire,
suspendare care să poată fi dispusă de către instanţă la cererea părţii. O
astfel de dispoziţie există însă în Secţiunea a 4-a, respectiv în art.2751
din ordonanţă, în reglementarea măsurilor pe care le poate dispune C.N.S.C.
Textul are această formulare în urma modificării prin Legea nr.278/2010, act
normativ ce a modificat şi prevederile art.2877 care, în forma
anterioară, recunoşteau posibilitatea instanţei de a dispune suspendarea
procedurii de achiziţie.
Raţiunea
textelor şi a modificării acestora s-a apreciat că este reprezentată de
corelarea lor cu norma de drept comun, cea care de altfel se aplică în
completarea normei speciale, respectiv
art.15 din Legea nr.554/2004.
Conform
acestei dispoziţii legale „cererea de suspendare se poate formula odată cu
acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea
acţiunii în fond”.
Aşadar,
reglementarea din legea specială nu este rezultatul unei scăpări a
legiuitorului prin faptul că nu a recunoscut posibilitatea instanţei de a
dispune suspendarea procedurii de achiziţie, în condiţiile în care aceasta a
fost supusă unei prime cenzuri la organul jurisdicţional. S-a dorit astfel să
se înlăture posibilitatea întreruperii procedurii, câtă vreme cererea de
suspendare nu a fost formulată cu ocazia fondului, ci într-o cale de atac
asimilabilă recursului.
Cum în cauză o
astfel de solicitare nu a fost adresată prin contestaţia formulată sau separat
de aceasta la C.N.S.C.,
s-a apreciat că ea nu mai poate fi adusă
spre soluţionare instanţei învestite cu judecata plângerii.
Acestei
concluzii i se poate obiecta faptul că, cel puţin în speţă, organul
jurisdicţional a soluţionat contestaţia în temeiul unei excepţii care, însă, a
făcut inutilă verificarea fondului.
Susţinerea de
principiu ar fi corectă dar, s-a apreciat că nu este de natură să înlăture
statuarea de mai sus pentru că, reţinând incidenţa excepţiei, s-a decis
implicit asupra întregii probleme aduse în discuţie, concluzionându-se că
fondul nu poate fi dezbătut.
Pentru toate
aceste considerente s-a apreciat că în această fază procesuală, în faţa
instanţei de judecată, o cerere de suspendare a executării procedurii nu poate
fi primită, ea neîndeplinind condiţiile impuse de lege atât sub aspectul
autorităţii căreia îi este recunoscut acest drept, cât şi a momentului până la
care solicitarea poate fi formulată.
Aşadar, cererea de
suspendare a fost respinsă, reţinându-se şi că a devenit superfluă analiza
susţinerilor privind aparenţa de nelegalitate şi prejudiciul încercat.