Modul de calcul al taxei judiciare de timbru. În cazul în care se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după înregistrarea acesteia, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea

Modul de calcul al taxei judiciare de timbru. În cazul în care se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după înregistrarea acesteia, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

Art.20 alin.2 teza a II-a din Legea nr.146/1997

Norma ce li s-a aplicat apelanţilor prevede posibilitatea de a fi ajutaţi prin suportarea a jumătate din taxele de timbru datorate către stat, în situaţia expres prevăzută, neîndeplinind cerinţa scutirii totale de aceste taxe.

Prin urmare, scutirea a privit datoria pentru jumătate din suma calculată iniţial cu titlu de taxă de timbru, iar nu jumătate din taxa pe care pretinde că ar fi datorat-o, contrar dispoziţiilor alin.2 al art.20, cum s-a arătat mai sus.

Chiar şi dacă s-ar putea concluziona în sensul că scutirea ar privi automat jumătate din taxa datorată pentru criticile rămase pentru a fi susţinute, instanţa a arătat că, de la stat ,s-a suportat numai jumătate din această valoare, apelanţilor rămânându-le în continuare să suporte jumătatea calculată la suma de 814,8 lei, din care nu s-a achitat decât cea de 120 lei.

Această judecată este una greşită, după cum s-a arătat, restrângerea motivelor de apel ce ar urma să fie susţinute neputând duce şi la reducerea taxei de timbru datorată, pe de o parte, iar pe de altă parte, cât priveşte ajutorul judiciar, se poate observa că acesta a fost acordat exclusiv prin prisma unei taxe de 3.233 lei, care s-a apreciat de către instanţa cererii de ajutor a fi mai greu de suportat, fără a se prezuma că şi o cerere ce ar privi jumătate din această taxă ar putea fi considerată, de către o eventuală instanţă a cercetării unei asemenea cereri, împovărătoare, pentru a fi suportată jumătate de la stat, cu atât mai mult, cu cât recurenţii nu s-au aflat în situaţia de a nu putea angaja un apărător, din a cărui delegaţie, aflată la dosar, nu rezultă că ar fi oferit serviciile sale pro bono.

(Decizia civilă nr. 1979/R/01 noiembrie 2011)

Prin decizia civilă nr.147/9 iunie 2011, Tribunalul Argeş luând act de renunţarea apelanţilor la criticile vizând o parte din terenurile asupra cărora s-a pretins greşită soluţia primei instanţe de fond, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul formulat de T.I., N.M. şi T.Ş. împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei nr.8932/3 noiembrie 2010 dată în dosarul nr.4277/280/2003, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Gh.I., T.A. şi S.R.

În motivare, s-a reţinut în fapt că, urmare a renunţării la judecata unor critici formulate prin apel, valoarea rămasă de timbrat faţă de celelalte critici, era de 814 lei, din care apelanţii nu au achitat decât suma de 120 lei, aşa încât, se impune aplicarea dispoziţiilor art.20 din Legea nr.146/1997.

Împotriva deciziei au formulat recurs T.I., T.Ş. şi N.M. criticând-o ca netemeinică şi nelegală, în final indicând însă motivul de recurs fondat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În dezvoltare, recurenţii arată că, în opinia lor, după ce s-a învederat taxa datorată pentru întregul apel ca fiind de 3.233 lei, întrucât a fost formulată cerere de acordare a ajutorului public judiciar, aceasta a fost redusă la 1.616,5 lei, care reprezintă jumătate din taxa datorată.

Cum însă, în faţa instanţei de apel, s-a renunţat la judecata criticilor privind mai multe terenuri, taxa datorată pentru cele rămase era de 1.716,5 lei, din care se stabilise că, de la stat, ar urma să fie suportată cea de 1.616,5 lei, reprezentând cota de ½ din totalul taxei datorate pentru apel.

Întrucât deja se plătise o parte din taxa iniţial datorată, aceasta, adunată cu cea pe care s-a statuat în cererea de reexaminare că ar urma să o suporte statul, întreceau valoarea totală a taxei pentru criticile supuse atenţiei instanţei, aşa încât, în mod greşit s-a considerat apelul ca nefiind suficient timbrat.

În plus, arată recurenţii, instanţa de apel nu a pus în vedere completarea taxei de timbru în limita rămasă după renunţarea la judecata apelului şi nici să indice terenurile pentru care ar fi înţeles să folosească taxa de 1.716,5 lei, pe care o consideră achitată prin depunerea a 100 lei în acest cont de către apelanţi, adunată cu diferenţa suportată de stat.

În concluziile scrise, intimaţii au solicitat respingerea recursului, întrucât instanţa, după ce a acordat beneficiul reducerii taxelor de timbru adversarilor, a şi pus în vedere achitarea celei datorate, aceştia neîndeplinindu-şi obligaţia.

Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a constatat recursul ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a arătat mai sus, recurenţii au formulat critici de apel, împotriva sentinţei primei instanţe de fond, în funcţie de care datorau statului taxa de timbru de 3.233 lei, necontestată.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997, teza a II-a dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

Cum se poate observa, taxa total datorată de către apelanţi, indiferent de renunţarea lor la judecata unor motivelor de apel, rămâne cea iniţială, aceasta de altfel datorându-se potrivit dispoziţiilor alin.1 al aceluiaşi articol, anticipat.

Apelanţii înţeleg greşit şi instituţia ajutorului judiciar.

Norma ce li s-a aplicat prevede posibilitatea de a fi ajutaţi prin suportarea a jumătate din taxele de timbru datorate către stat, în situaţia expres prevăzută, neîndeplinind cerinţa scutirii totale de aceste taxe.

Faţă de toate acestea, neconstatându-se vreun motiv de nelegalitate din cele invocate de către recurenţi, precum şi nici vreunul de ordine publică, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.