avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Obligaţia instanţei de judecată de a da ea însăşi calificarea corectă cererii cu care a fost învestită atunci când partea a dat o denumire greşită şi a indicat un temei de drept greşit. Nepronunţarea asupra fondului cererii ca urmare a greşitei încadrări juridice a acesteia, nu poate fi suplinită în instanţa de recurs, ci, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, va atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă de fond.
Art.84 Cod procedură civilă
Art.312 alin.5 Cod procedură civilă
 
Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. La alin.(2) este definită operaţiunea de rectificare în sensul că ea poate privi fie radierea, fie îndreptarea fie menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, rectificarea putându-se face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Totodată, potrivit art.34 din aceeaşi lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, alături de alte situaţii.
În cauza de faţă, prima instanţă de fond a dispus, într-adevăr, rectificarea cărţii funciare, indicând faptul că operaţiunea va privi înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor, dobândit potrivit contractelor încheiate cu S.C. R.B., fără indicarea operaţiunii concrete în sensul căreia să se facă rectificarea. Or, cum s-a arătat, rectificarea se poate constitui în radierea, îndreptarea, sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, atunci când înscrierea sau actul în temeiul căruia ea a fost făcută, fie nu a fost valabilă, fie nu mai subzistă condiţiile de existenţă a dreptului ori au încetat efectele actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Ca atare, instanţa nu a pronunţat care este operaţiunea concretă în sensul căreia să se facă această rectificare pe care, de altminteri, a considerat-o fondată.
Tribunalul, în analiza sa, a apreciat că indicarea acestei operaţiuni ar constitui o greşeală de judecată, susceptibilă de îndreptare numai în căile de atac prevăzute de lege asupra hotărârii a cărei îndreptare s-a solicitat.
Hotărârea ar fi corectă, dacă nu ar exista cererea expresă a reclamanţilor, aflată la dosarul primei instanţe de fond la filele 159-160, în care s-a solicitat, în mod clar, radierea înscrierii dreptului de proprietate asupra părţilor de imobil şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului antecesoarei acestora, cu indicarea noilor numere topo sub care s-au înscris, succesiv, părţile de proprietate rezultate din dezmembrare.
Asupra acestei cereri exprese de radiere a drepturilor de proprietate ale pârâţilor succesivi şi revenire la înscrierea iniţială a dreptului autoarei reclamanţilor, instanţa fondului nu s-a pronunţat, deşi a arătat în dispozitiv şi considerente că va admite cererea aşa cum a fost precizată.
Ca atare, dispozitivul acestei hotărâri este unul incert, fiind nevoie de lămurirea lui, câtă vreme la art.19 alin.(1) al Legii nr.7/1996, cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul, precum şi din trei părţi, la lit.B, ce reglementează Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde: a) numele proprietarului; b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept; c) strămutările proprietăţii; e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la proprietate; f) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărţii funciare, cu privire la înscrierile făcute, deci instanţa trebuia să indice în mod expres ce asemenea înscrieri are în vedere atunci când a dispus rectificarea, în condiţiile în care ceea ce a cercetat a fost dreptul de proprietate al autoarei reclamanţilor asupra acestor părţi din imobil, drept care, potrivit art.20 alin.(1) alături de celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori  s-au transmis în mod valabil.
Este real, cererea a fost intitulată de către reclamanţii-petenţi drept una de îndreptare a erorii materiale cu indicarea disp.art.281 Cod procedură civilă.
Totuşi, potrivit art.84 Cod procedură civilă, instanţa este datoare să dea ea însăşi calificarea corectă cererii ce i-a fost adresată, chiar dacă partea a dat o denumire greşită şi a indicat un temei de drept greşit, fiind legată exclusiv de starea de fapt indicată de către parte.
De aceea, urmează a se observa că nici prima instanţă de fond, după cum nici cea de apel, nu au examinat acest capăt al cererii adresate prin prisma voinţei părţilor ce li s-au adresat şi nu au lămurit care este întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii primei instanţe de fond, în ceea ce priveşte operaţiunea concretă prin care să se purceadă la rectificarea cărţii funciare a imobilului.
O asemenea nepronunţare asupra fondului cererii ca urmare a greşitei sale încadrări juridice, nu poate fi suplinită în instanţa de recurs, ci, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, ea atrage nevoia casării hotărârii atacate şi trimiterii spre rejudecare către prima instanţă de fond, sens în care urmează a se dispune, însă exclusiv în limitele arătate referitoare la operaţiunea prin care urmează a se face rectificarea cărţii funciare, menţinându-se, în rest, decizia, cât priveşte indicarea numerelor topografice ale părţilor rezultate în urma dezmembrării cărţii funciare, în cuprinsul hotărârii primei instanţe de fond.
 
(Decizia civilă nr.1686/R/04 octombrie 2011)
 
Constată că, prin decizia civilă nr.119/10 mai 2011, Tribunalul Argeş–Secţia civilă, admiţând apelul declarat de petenţii B.A.C. ş.a., a schimbat în parte încheierea pronunţată la data de 11.02.2011 de către Judecătoria Câmpulung în dosarul nr.3072/205/2008, în sensul admiterii, în parte, a cererii formulate de petenţi şi au fost îndreptate erorile materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr.1610/20.10.2009 a Judecătoriei Câmpulung, dispunând adăugarea, la paragraful nr.2 din minută şi dispozitiv, a numerelor topografice omise cu prilejul redactării hotărârii, acesta dobândind următorul cuprins:
„Constată inaplicabilitatea dispoziţiilor D 92/1950 în ceea ce priveşte cota de 3/6 ce a aparţinut autoarei reclamanţilor, B.I., din imobilul situat în B., str.M. nr. 49, jud. B., compus din 3 corpuri de proprietate şi terenul aferent în suprafaţă de 1260 mp înscris în Cartea Funciară nr. 12157 a localităţii B., cu numere topografice 746/2, 747/2 totul/1/a, 746/2, 747/2 totul/1/b, 746/2, 747/2 totul/1/c, 746/2, 747/2 totul/1/a/I, 746/2, 747/2 totul/1/a/II, 746/2, 747/2 totul/1/a/III, 746/2, 747/2 totul/1/a/IV, 746/2, 747/2 totul/1/a/V, 746/2, 747/2 totul/1/a/VI, 746/2, 747/2 totul/1, şi obligă pârâţii M.A., M.Gh., M.M., E.Ş., E.M., B.M., B.D., V.N. şi V.E. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie această cotă de imobil.”, în loc de „Constată inaplicabilitatea dispoziţiilor D 92/1950 în ceea ce priveşte cota de 3/6 ce a aparţinut autoarei reclamanţilor, B.I., din imobilul situat în B., str.M. nr. 49, jud. B., compus din 3 corpuri de proprietate şi terenul aferent în suprafaţă de 1260 mp înscris în Cartea Funciară nr. 12157 a localităţii B., şi obligă pârâţii M.A., M.Gh., M.M., E.Ş., E.M., B.M., B.D., V.N. şi V.E. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie această cotă de imobil”, cum în mod eronat fusese scris.
Totodată, a fost corectat şi paragraful nr.4 al dispozitivului care a dobândit următorul conţinut:
„Admite capătul 3 din acţiune şi dispune rectificarea Cărţii Funciare nr.12157 a localităţii B. cu numere topografice 746/2, 747/2 totul/1/a, 746/2, 747/2 totul/1/b, 746/2, 747/2 totul/1/c, 746/2, 747/2 totul/1/a/I, 746/2, 747/2 totul/1/a/II, 746/2, 747/2 totul/1/a/III, 746/2, 747/2 totul/1/a/IV, 746/2, 747/2 totul/1/a/V, 746/2, 747/2 totul/1/a/VI, 746/2, 747/2 totul/1, în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor de mai sus potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia cu S.C. R.B., în loc de „Admite capătul 3 din acţiune şi dispune rectificarea Cărţii Funciare nr.12157 a localităţii B. în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor de mai sus, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia cu S.C. R. B.”, cum eronat fusese scris.
A fost menţinută, în rest, încheierea.
În motivare, s-a arătat că, prin încheierea dată la 11 februarie 2011 de Judecătoria Câmpulung, în dosarul cauzei finalizate prin pronunţarea sentinţei civile nr.1610/20 octombrie 2009, a fost respinsă cererea de înscriere în cuprinsul hotărârii a numerelor topografice sub care sunt înscrise imobilele asupra cărora, pe fond, s-a dispus constatarea inaplicabilităţii dispoziţiilor Decretului nr.92/1950.
Judecătoria, pentru a pronunţa soluţia sa, a reţinut că, la pronunţarea hotărârii, instanţa a avut în vedere aceste capete de cerere în modul în care a făcut-o, ţinând cont de probele dosarului şi de convingerea sa, aşa încât, reclamanţii ar fi fost obligaţi să recurgă la calea de atac prevăzută de lege, în măsura în care erau nemulţumiţi de hotărârea dată.
Tribunalul Argeş, pentru a admite apelul declarat împotriva acestei încheieri prin decizia de mai sus, a constatat că reclamanţii au adresat, la data de 15 octombrie 2009, instanţei, cerere precizatoare de acţiune în care au identificat cartea funciară a cărei rectificare s-a solicitat sub nr.12157 Braşov cu numerele topo iniţiale 746/2, 747/2, totul/1 cu 3 corpuri de clădire şi curte de 980 m.p., 746/2, 747/2, totul/2 fiind grădina de 280 m.p., ulterior dezmembrate în numerele topo 746/2, 747/2, totul/1/a, 746/2, 747/2 totul/1/b, 746/2, 747/2 totul/1/c, 746/2, 747/2 totul/1/a/I, 746/2, 747/2 totul/1/a/II, 746/2, 747/2 totul/1/a/III, 746/2, 747/2 totul/1/a/IV, 746/2, 747/2 totul/1/a/V, 746/2, 747/2 totul/1/a/VI, 746/2, 747/2 totul/1, rectificarea privind exclusiv radierea înscrierii dreptului de proprietate pe numele Statului Român, al Municipiului B. şi, ulterior, pe numele pârâţilor, cu înscrierea corelativă a dreptului antecesoarei lor, conform cotei de proprietate.
Admisă fiind acţiunea reclamanţilor în parte, s-a dispus rectificarea cărţii funciare cât priveşte titularul dreptului de proprietate, înscrierea corectă a identităţii cadastrale rezultate ca urmare a dezmembrării numerelor topo iniţiale, se încadrează în limitele prevăzute de art.281 Cod procedură civilă, în sensul că aceasta poate fi făcută pe calea îndreptării de eroare, nefiind decât o omisiune, în sensul de eroare materială, a acestor numere sub care imobilul în litigiu figurează înscris în cartea funciară.
Au fost respinse, însă, criticile vizând greşita, din punctul de vedere al apelanţilor, respingere a cererii lor de îndreptare a erorii materiale şi sub ceea ce priveşte completarea dispozitivului, în sensul menţionării modului în care urmează a fi rectificată cartea funciară, respectiv prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor şi înscrierea celui al reclamanţilor, pentru cota de 3/6 din aceste imobile.
Instanţa a motivat soluţia sa cu argumentarea că cererea nu se încadrează în noţiunea de eroare materială, întrucât s-ar ajunge la modificarea sentinţei pronunţată de Judecătoria Câmpulung, ea depăşind cadrul procesual fixat de dispoziţiile art.281 Cod procedură civilă, din examinarea hotărârii fondului nerezultând dacă a avut loc o analiză a nevoii dispunerii radierii şi/sau înscrierii dreptului reclamanţilor în cartea funciară, deşi soluţia pronunţată, în sensul dispunerii rectificării cărţii funciare, conduce la concluzia că instanţa de fond ar fi admis în integralitate acest capăt de cerere.
Remedierea, însă, a acestui neajuns al hotărârii, arată instanţa de apel, nu poate avea loc pe calea prevăzută de art.281 Cod procedură civilă ci, eventual, pe calea căilor de atac, epuizate de altfel, în cadrul cărora însă, reclamanţii nu au formulat critici sub acest aspect.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat  recursuri atât reclamanţii cât şi pârâţii V.N. şi V.E.
Primii critică soluţia instanţei de apel pentru greşita apreciere în sensul că omisiunea indicării modalităţii în care rectificarea cărţii funciare se impune a fi făcută ar reprezenta, pe de o parte, o modificare a hotărârii primei instanţe de fond, pe de alta, o completare a analizei făcute de aceasta atunci când a admis în tot capătul de cerere privind rectificarea.
Astfel, prin precizarea acţiunii a fost detaliat acest capăt de cerere, pe de o parte în sensul indicării identităţii de carte funciară a imobilelor aflate în litigiu, pe de altă parte prin indicarea operaţiunii de carte funciară a cărei îndeplinire s-a cerut, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâţilor şi înscrierea celui al reclamanţilor asupra cotei de 3/6 din proprietate, revendicată, în calitate de moştenitori ai autoarei Binder Iulia.
Deşi instanţa a admis, aşa cum reţine şi tribunalul în examinarea căii de atac, în totalitate acest capăt de cerere, aşa cum a fost precizat, nu a arătat că nu se impune radierea şi respectiv înscrierea, chestiune ce face imposibil de pus în executare silită hotărârea pronunţată, lăsând-o fără eficienţă juridică.
Cei doi pârâţi, V.N. şi V.E. la rândul lor, au criticat soluţia, arătând că în mod greşit tribunalul a considerat cererea de înscriere a numerelor topografice asupra cărora s-a solicitat rectificarea cărţii funciare ca putând fi încadrată într-una de îndreptare a erorii sau omisiunii din hotărâre.
În realitate, pe această cale s-a ajuns la modificarea însuşi a dispozitivului hotărârii, ceea ce nu se putea face decât în procedura atacării acesteia, fiind vorba despre o greşeală de judecată, iar nu o simplă eroare materială.
La fel, în ceea ce priveşte înscrierea operaţiunii de rectificare a cărţii funciare, instanţa greşit a considerat că ea poate fi făcută asupra noilor numere cadastrale rezultate în urma dezmembrării, deşi în mod expres reclamanţii, în cererea lor de îndreptare a erorii materiale, au arătat că, în cazul în care nu s-ar admite aceasta, ar fi nevoiţi să recurgă la o nouă judecată.
Pe această cale, s-a ajuns la încălcarea autorităţii lucrului judecat de care se bucura hotărârea aşa cum a fost ea pronunţată, fiind evinse dispoziţiile art.1200 pct.4, art.1202 alin.2 Cod civil şi art.6 al C.E.D.O.
Curtea a admis recursul formulat de reclamanţi, a casat decizia şi sentinţa civilă nr.1610/20.10.2009 şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Câmpulung cu privire la cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului în partea referitoare la operaţiunea prin care urmează a se face rectificarea cărţii funciare, menţinând în rest decizia şi respingând recursul declarat de pârâţii.
În considerentele acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1670 din 5 iulie 2007, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea principală, aşa cum a fost ea completată şi precizată şi a constatat că nu putea fi aplicată naţionalizarea prevăzută de Decretul nr.92/1950 asupra cotei de proprietate de 3/6, pe care autoarea reclamanţilor, B.I., o deţinea în imobilul înscris în cartea funciară 12157 a localităţii B., obligându-i pe pârâţi să respecte dreptul de proprietate asupra cotei ideale. S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata cererilor privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare şi rectificarea cărţii funciare în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor.
Apelul declarat de pârâţii V.N. şi V.E. şi S.C. R.B. împotriva sentinţei a fost admis, în sensul că a fost respinsă acţiunea, prin decizia civilă nr.10/2008 a Tribunalului Argeş, recursul declarat de reclamanţi împotriva acesteia fiind admis şi pricina trimisă spre rejudecare, primei instanţe de fond, prin decizia civilă nr.289/R din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.
Reluând soluţionarea în fond, prin sentinţa civilă nr.1610 din 20 octombrie 2009, a cărei îndreptare se solicită în prezentul dosar, Judecătoria Câmpulung, admiţând în parte acţiunea completată şi precizată, a constatat inaplicabilitatea dispoziţiilor Decretului nr.92/1950 cât priveşte cota de 3/6 ce a aparţinut autoarei reclamanţilor, B.I., asupra imobilului înscris în CF 12157 a localităţii B., fiind compus din 3 corpuri de proprietate şi terenul aferent de 1260 m.p., a obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie cota de imobil, fiind respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare. Totodată a fost admis şi capătul trei din acţiune, dispunându-se rectificarea acestei cărţi funciare cât priveşte înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia cu S.C. R.B.
Instanţa a avut în vedere, la pronunţarea sa, precizarea şi completarea la acţiune formulată de reclamanţi, operaţiuni procedurale prin care au fost indicate datele de identitate prezente ale imobilului potrivit evidenţei cadastrale, dar şi modalitatea în care s-a solicitat efectuarea rectificării cărţii funciare.
Nicăieri instanţa nu a arătat că anumite părţi din cele rezultate în urma dezmembrării ar fi excluse de la rectificare, omiţând, însă, să enunţe, în cuprinsul dispozitivului, eventuale aceste părţi, deşi ele sunt rezultantele primelor numere topografice pe care imobilul le-a avut.
Ca atare, în mod corect instanţa apelului a constatat că se constituie într-o simplă omisiune lipsa indicării identităţii imobilului asupra căruia prima instanţă de fond s-a pronunţat, prin înscrierea numerelor topo pe care acesta le-a dobândit în urma dezmembrărilor succesive. De altfel, permanent, în analiza doctrinară a art.281 Cod procedură civilă, sunt considerate asemenea erori, prin omisiune, cele privind adresele, fie ale părţilor, fie ale imobilelor litigioase. Or, numerele topografice ale unui imobil se constituie, în sistemul de carte funciară, o veritabilă asemenea adresă, modalitate mai nouă pentru regiunile în care s-a aplicat fostul sistem de transcripţiuni şi inscripţiuni, aşa încât, este mai puţin familiară utilizarea lor, chiar dacă, acest sistem a fost extins pe întreg teritoriul ţării, încă din anul 1996, prin intrarea în vigoare a Legii nr.7, a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.
Critica formulată de către recurenţii-pârâţi V. s-a reţinut a fi nefondată sub acest aspect, câtă vreme, pe rolul instanţei, s-a aflat cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul adăugării datelor de identificare ale imobilului, numai în hotărârea dată de Judecătoria Câmpulung.
Faptul că Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.80/26 aprilie 2010, admiţând apelul lor, a schimbat sentinţa, acţiunea fiind respinsă faţă de ei, constituie o altă chestiune, asupra căreia judecătoria nu se putea pronunţa, omisiunea indicării identităţii numerelor topo ale imobilelor ce cad sub soluţia înlăturării obligării la respectarea dreptului de proprietate şi, respectiv, a rectificării înscrierii calităţii de proprietar a acestor doi pârâţi, aparţinând instanţei apelului, cel mult soluţia acesteia putând fi supusă corectării, în procedura prevăzută de dispoziţiile art.281 Cod procedură civilă, în sensul înscrierii identităţii imobilelor pentru care este înscris dreptul de proprietate al acestor doi pârâţi în cartea funciară.
Obiect al îndreptării erorii materiale constituindu-l numai hotărârea primei instanţe de fond, care în privinţa celor doi pârâţi V. a fost schimbată în calea de atac a apelului, criticile aduse de aceştia sunt lipsite de interes. Cel mult, un asemenea interes, ar putea invoca într-o cerere care să le identifice în mod expres datele de identificare ale proprietăţii lor.
Fondată s-a reţinut însă critica adusă de către reclamanţi hotărârii instanţei de apel.
Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. La alin.(2) este definită operaţiunea de rectificare în sensul că ea poate privi fie radierea, fie îndreptarea fie menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, rectificarea putându-se face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Totodată, potrivit art.34 din aceeaşi lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, alături de alte situaţii.
În cauza de faţă, prima instanţă de fond a dispus, într-adevăr, rectificarea cărţii funciare, indicând faptul că operaţiunea va privi înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor, dobândit potrivit contractelor încheiate cu S.C. R.B., fără indicarea operaţiunii concrete în sensul căreia să se facă rectificarea. Or, cum s-a arătat, rectificarea se poate constitui în radierea, îndreptarea, sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, atunci când înscrierea sau actul în temeiul căruia ea a fost făcută, fie nu a fost valabilă, fie nu mai subzistă condiţiile de existenţă a dreptului ori au încetat efectele actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Ca atare, instanţa nu a pronunţat care este operaţiunea concretă în sensul căreia să se facă această rectificare pe care, de altminteri, a considerat-o fondată.
Tribunalul, în analiza sa, a apreciat că indicarea acestei operaţiuni ar constitui o greşeală de judecată, susceptibilă de îndreptare numai în căile de atac prevăzute de lege asupra hotărârii a cărei îndreptare s-a solicitat.
Hotărârea ar fi corectă, dacă nu ar exista cererea expresă a reclamanţilor, aflată la dosarul primei instanţe de fond la filele 159-160, în care s-a solicitat, în mod clar, radierea înscrierii dreptului de proprietate asupra părţilor de imobil şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului antecesoarei acestora, cu indicarea noilor numere topo sub care s-au înscris, succesiv, părţile de proprietate rezultate din dezmembrare.
Asupra acestei cereri exprese de radiere a drepturilor de proprietate ale pârâţilor succesivi şi revenire la înscrierea iniţială a dreptului autoarei reclamanţilor, instanţa fondului nu s-a pronunţat, deşi a arătat în dispozitiv şi considerente că va admite cererea aşa cum a fost precizată.
Ca atare, dispozitivul acestei hotărâri este unul incert, fiind nevoie de lămurirea lui, câtă vreme la art.19 alin.(1) al Legii nr.7/1996, cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul, precum şi din trei părţi, la lit.B, ce reglementează Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde: a) numele proprietarului; b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept; c) strămutările proprietăţii; e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la proprietate; f) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărţii funciare, cu privire la înscrierile făcute, deci instanţa trebuia să indice în mod expres ce asemenea înscrieri are în vedere atunci când a dispus rectificarea, în condiţiile în care ceea ce a cercetat a fost dreptul de proprietate al autoarei reclamanţilor asupra acestor părţi din imobil, drept care, potrivit art.20 alin.(1) alături de celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori  s-au transmis în mod valabil.
Este real, cererea a fost intitulată de către reclamanţii-petenţi drept una de îndreptare a erorii materiale cu indicarea disp.art.281 Cod procedură civilă.
Totuşi, potrivit art.84 Cod procedură civilă, instanţa este datoare să dea ea însăşi calificarea corectă cererii ce i-a fost adresată, chiar dacă partea a dat o denumire greşită şi a indicat un temei de drept greşit, fiind legată exclusiv de starea de fapt indicată de către parte.
De aceea, urmează a se observa că nici prima instanţă de fond, după cum nici cea de apel, nu au examinat acest capăt al cererii adresate prin prisma voinţei părţilor ce li s-au adresat şi nu au lămurit care este întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii primei instanţe de fond, în ceea ce priveşte operaţiunea concretă prin care să se purceadă la rectificarea cărţii funciare a imobilului.
O asemenea nepronunţare asupra fondului cererii ca urmare a greşitei sale încadrări juridice, nu poate fi suplinită în instanţa de recurs, ci, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, ea atrage nevoia casării hotărârii atacate şi trimiterii spre rejudecare către prima instanţă de fond, sens în care urmează a se dispune, însă exclusiv în limitele arătate referitoare la operaţiunea prin care urmează a se face rectificarea cărţii funciare, menţinându-se, în rest, decizia, cât priveşte indicarea numerelor topografice ale părţilor rezultate în urma dezmembrării cărţii funciare, în cuprinsul hotărârii primei instanţe de fond.