Contestaţie
la executare. Cheltuielile judiciare aplicate în cazul soluţionării plângerii
întemeiată pe disoziţiile art. 2781 Cod procedură penală.
C.proc.pen., art. 461, art. 2781 şi art. 192
În cazul respingerii unei plângeri, întemeiată pe dispoziţiile
art. 2781 din Codul de procedură penală, persoana care a formulat-o
nu poate fi exonerată de obligaţia de a plăti cheltuielile judiciare avansate
de stat, obligaţie ce este impusă de caracterul nejustificat al iniţiativei
sale procesuale. Într-o asemenea situaţie culpa procesuală a persoanei care a
formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea
cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune şi existenţa
relei-credinţe.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie,
Senţinţa penală nr. 197 din 16
septembrie 2011.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr.549/42/2011 petentul B. G.
a formulat contestaţie la executare cu privire la cheltuielile judiciare la
care acesta a fost obligat prin sentinţele penale nr. 102/18.08.2010 şi
35/23.02.2011 ale Curţii de Apel Ploieşti, precum şi a celor la care a fost
obligat prin deciziile ÎCCJ, prin care i-au fost respinse căile de atac
exercitate împotriva celor două sentinţe penale.
În motivarea
contestaţiei la executare contestatorul a invocat dispoziţiile art. 461 lit. c)
şi d) C.p.p. şi dispoziţiile art. 192 alin.11 C.proc.pen., text de
lege introdus prin Legea nr. 202/2010, susţinând că, în niciuna dintre
hotărârile invocate, nu s-a reţinut exercitarea abuzivă de către acesta a
dreptului său de a formula plângeri
împotriva rezoluţiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Examinând
contestaţia la executare formulată de petent, prin prisma dispoziţiilor legale
invocate şi a criticilor formulate, Curtea a apreciat cererea ca fiind
neîntemeiată.
S-a reţinut
că, potrivit dispoziţiilor art. 461 C.proc.pen. şi art. 461 lit. c) şi d) C.proc.pen.,
contestaţia contra executării unei hotărâri penale se poate face atunci când
s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare
la executare, ori s-a invocat amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă
cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei precum şi orice alt incident ivit
în cursul executării.
De asemenea,
potrivit dispoziţiilor art. 192 alin.11 C.proc.pen., text de lege
introdus prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile
judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în care
se reţine exercitarea abuzivă a acestui drept”.
În speţă, prin
cele două sentinţe penale invocate de petent, respectiv sentinţele penale nr.
102/18.08.2010 şi 35/23.02.2011 ale Curţii de Apel Ploieşti, instanţa a respins
ca nefondate plângerile formulate de petent împotriva rezoluţiilor de neîncepere
a urmăririi penale nr. 757/P/2009 şi 985/P/2009 ale Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Ploieşti.
Prin aceleaşi
sentinţe penale, în temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., s-a dispus obligarea
petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea,
prin decizia nr. 4258/26.11.2010 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul
petentului împotriva sentinţei penale nr. 102/18.08.2010 a Curţii de Apel
Ploieşti, s-a dispus, în baza aceluiaşi temei legal, art. 192 alin. 2 C.proc.pen.,
obligarea recurentului petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Astfel, se
observă că, textul de lege în baza căruia petentul B. G. a fost obligat de fiecare dată la plata
cheltuielilor judiciare către stat, prin hotărârile judecătoreşti menţionate, a
fost cel prevăzut de art. 192 alin. 2 C.proc.pen.
Conform
acestei dispoziţii legale, ,,în cazul declarării apelului ori a recursului sau
al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de
către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau
cererea.
În privinţa cheltuielilor judiciare
efectuate de stat în legătură cu soluţionarea plângerilor întemeiate pe
dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, prin decizia nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007 a ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE- SECŢIILE
UNITE -, pronunţată in interesul legii, s-a statuat că ,,dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se
interpretează în sensul că: În cazul respingerii plângerii
formulate în condiţiile art.
2781 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei
sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de
netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare
ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i
s-a respins plângerea.
In motivarea acestei decizii s-a reţinut că, într-adevăr,
prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat
că "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva
rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a
rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte
persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere [...] la
judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să
judece cauza în primă instanţă".
Pe de altă parte, în art. 343 alin. 3 din
Codul de procedură penală este instituită obligaţia completului să delibereze
şi asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 349
din Codul de procedură penală, "instanţa se pronunţă prin hotărâre şi
asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 189-193".
În această privinţă este de observat că obligaţia de plată a
cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusă faţă de subiecţii de
drept procesual penal numai în raport cu soluţiile pronunţate, potrivit
distincţiilor făcute în art. 191 şi 192 din Codul de
procedură penală, fără să se menţioneze prin vreo dispoziţie că în caz de
respingere a cererilor făcute de astfel de subiecţi cheltuielile ar rămâne în
sarcina statului.
Mai mult, în cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de
procedură penală se precizează că "în cazul declarării apelului ori
recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt
suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul,
recursul sau cererea".
Or, în accepţiunea textului de lege menţionat, prin
"cerere" se poate înţelege şi o plângere formulată în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere
în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în
rechizitoriu, formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură
penală.
Ca urmare, în cazul respingerii unei
astfel de plângeri, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 din Codul
de procedură penală, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de
obligaţia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligaţie ce este
impusă de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale.
Într-o asemenea situaţie culpa
procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie
temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu
presupune şi existenţa relei-credinţe.
Având
în vedere această dezlegare dată de
ÎNALTA CURŢE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE- SECŢIILE UNITE - ,
obligatorie conform art. 4142 alin. 3 din Codul
de procedură penală, Curtea constată că, în mod legal s-a dispus
obligarea petentului a plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art.
192 alin. 2 C.p.p., întrucât i-au fost respinse plângerile formulate în
baza dispoziţiilor art.2781 din Codul de procedură penală.
În ceeea ce priveşte aplicarea disp. art.
192 alin.11 C.p.p., Curtea a apreciat că acest text de lege nu era
incident în cele două cauze în care contestatorul a avut calitatea de petent,
fiind o dispoziţie legală ce se aplică sesizării făcută de o persoană în faza
de cercetare şi urmărire penală, aşa cum se prevede în text, şi nu plângerii
formulată în instanţă.
În raport de cele ce preced, Curtea a
constatat că cererea formulată de contestatorul BUTARU GHEORGHE este
neîntemeiată a respins-o ca atare.
( Judecător Daniel Dinu ) |