Principiul disponibilităţii procesului civil.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,

Decizia civilă nr. 1836 din 30 septembrie 2011. 

Prin Decizia nr. 1836/30.09.2011 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă,  Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale a fost a respins recursul formulat ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că  susţinerile recurentei privind faptul că înţelege să se judece în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Râpeanu Gheorghe, iar instanţa de judecată nu a înţeles să depună toate diligenţele în vederea clarificării cadrului procesual sunt neîntemeiate.

Astfel, pe de o parte lichidatorul judiciar care a reprezentat societatea a fost descărcat irevocabil de orice îndatoriri şi responsabilităţi din data de 11.01.2011,acţiunea fiind introdusă ulterior, la data de 2.03.2011, neputând fi chemat în judecată în calitate de pârât, deoarece nu este îndeplinită condiţia calităţii procesual pasive.

Pe de altă parte ,reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuia să justifice atât calitatea procesual activă, cât şi calitatea procesual pasivă a celui chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.

Ori, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin.6 c.pr.civilă, dând expresie principiului disponibilităţii procesului civil, instanţa s-a pronunţat în limitele investirii, limite stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Nu se poate susţine culpa instanţei de fond în sensul neexercitării de către aceasta a unui rol activ, deoarece nu poate fi instituită în sarcina sa indicarea unui eventual pârât, cadrul procesual fiind fixat exclusiv de către reclamant.

Faţă de aceste considerente, Curtea, a respins recursul formulat ca nefondat.

 (Judecător Violeta Dumitru)