avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Inadmisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.

 

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010, art. I pct. 18

 

Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, astfel cum reglementează art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, aşadar în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Având în vedere că instituţia suspendării executării actului administrativ are o reglementare specială, cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că instituţiei suspendării nu îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 Cod de procedură civilă, excluse în acest mod.

 

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 2122  din 29 septembrie 2011.

 

Reclamanta SC A. SRL,  în contradictoriu cu  pârâta Autoritatea  Rutieră Română,   a solicitat , pe  cale de ordonanţa  preşedinţială ,  să se dispună restituirea   plăcuţelor  de înmatriculare aparţinând  autobuzului cu nr. de înmatriculare BZ-06-RGE .

În motivarea   de fapt se arată că la data de 29.03.2011  autobuzul menţionat  mai sus, aparţinând reclamantei ,  a fost  oprit  în trafic, iar  agentul constatator,  considerând  că nu deţine licenţă  valabilă de  transport , prin procesul  verbal de contravenţie seria AIR nr. 0177956 a dispus ,  pe lângă sancţiunea  pecuniară si reţinerea  plăcuţelor  de înmatriculare   şi a certificatului de  înmatriculare .

Dată  fiind situaţia expusă,  reclamanta  evidenţiază că   din luna martie  2011  nu mai poate  folosi autobuzul  pentru efectuarea  serviciilor de transport , fapt ce  îi aduce   serioase  prejudicii , cu  atât mai mult cu cât acesta   este utilizat  in regim de leasing .

Reclamanta  apreciază   este  justificat caracterul de  urgenţă , motivat de faptul  ca  nu se poate  folosi  de autobuzul menţionat , iar  dosarele  in care    urmează să se lămurească  problema   licenţei de transport  au termene  foarte  lungi.

Prin sentinţa nr. 3048 din data de 9 august 2011 tribunalul a admis acţiunea  şi a dispus , pe cale de ordonanţă  preşedinţială , restituirea  plăcuţelor de înmatriculare şi  a certificatului de înmatriculare aparţinând  autobuzului  cu număr de înmatriculare  BZ 06 RGE, proprietatea  reclamantei.

Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal a formulat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Curtea a constatat recursul fondat pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă SC A. SRL  a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 57 ind. 2 lit. a din OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, la data de 29.03.2011, fiind încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria AIR nr. 0179560/29.03.2011 de recurenta Autoritatea Rutieră Română.

Potrivit dispoziţiilor art. 57 ind. 2 lit. a constituie contravenţie efectuarea transportului rutier sau a activităţilor conexe acestuia fără a deţine licenţă de transport, certificat de transport în cont propriu, licenţă pentru activităţi conexe, licenţă de traseu sau autorizaţie de transport internaţional, document de transport pentru transportul de persoane prin servicii ocazionale, respectiv retrase, expirate sau declarate pierdute, după caz.

            Conform dispoziţiilor art. 62 alin. 1 , în cazul utilizării pentru transport a unui vehicul fără a se putea face dovada că se deţin următoarele documente valabile, după caz: licenţă de transport, copia conformă a acesteia, certificat de transport în cont propriu, copia conformă a acestuia, licenţă de traseu, autorizaţia specială de transport, autorizaţia de transport internaţional sau documentul de transport persoane prin servicii ocazionale, după caz, se suspendă dreptul de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, aplicându-se şi sancţiunea contravenţională corespunzătoare, iar potrivit alin. 2 inspectorii de trafic, precum şi ofiţerii şi/sau agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române care au calitatea de poliţişti rutieri au dreptul să reţină documentele prevăzute la alin. 1 şi 1 ind. 1, dacă acestea au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat, precum şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare.

Totodată, potrivit alin. 3, plăcuţele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare şi o copie a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare se predau, în termen de maximum 3 zile, inspectoratului judeţean de poliţie, respectiv Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care notifică deţinătorului autovehiculului faptul că suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reţinere a acestora.

În speţă intimatei-reclamante , ca urmare a constatării săvârşirii faptei contravenţionale, i-au fost reţinute plăcuţele cu numărul de înmatriculare BZ 06 RGE şi certificatul de înmatriculare al vehiculului cu care se efectua transportul la acea dată, potrivit procesului-verbal de reţinere  seria RPCR nr. 001695/29.03.2011, în baza disp. art. 62 alin. 2 din OUG nr. 109/2005.

Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, astfel cum reglementează art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, aşadar în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Având în vedere că instituţia suspendării executării actului administrativ are o reglementare specială, cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, respectiv art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că instituţiei suspendării nu îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 Cod de procedură civilă, excluse în acest mod, deoarece, pe de o parte, aceste din urmă dispoziţii sunt, la rândul lor, speciale, aşa încât nu se pot completa cu alte dispoziţii speciale, iar, pe de altă parte, sunt incidente prevederile disp. art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora în litigiile în contencios administrativ nu îşi găsesc aplicarea normele privind ordonanţele preşedinţiale, norme incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ şi nu procedura prevăzută de normele dreptului comun, din Codul de procedură civilă.

În aceste condiţii Curtea a constatat că , în mod nelegal , instanţa de fond a apreciat admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în această materie, trecând la analiza condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale reglementate de dispoziţiile art. 581 Cod  de proc. civilă.

Excepţia inadmisibilităţii invocată de recurentă fiind întemeiată,  recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată în tot,  în sensul respingerii cererii reclamantei ca inadmisibilă, devenind inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în calea de atac.