Servitute
de trecere. Semnificaţia noţiunii de „loc înfundat” în sensul dispoziţiilor
art. 616-634 Cod civil. Crearea situaţiei de „loc înfundat” prin fapta
proprietarului.
Cod civil, art. 616 - 634
Curtea de Apel
Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr.
583 din 13 septembrie 2011.
Prin decizia
civilă nr. 583 pronunţată la data de 13 septembrie 2011, Curtea de Apel
Ploieşti a respins ca nefondat recursul.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de
control a reţinut că, în sensul art. 616 Cod civil „proprietarul al cărui loc
este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o
trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de
a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Prin
„loc înfundat” practica şi jurisprudenţa în materie au stabilit ca fiind
acelterencareeste înconjuratde alte diferite
proprietăţi, fărăcatitularul dreptului de proprietate asupra
fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieşire la calea publică.
Înaplicareadispoziţiilorart. 618 şi 634 Cod
civil, s-a stabilitconstantîn practica instanţelor judecătoreşti că la
constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie avut în vedere şi
interesul celui ce urmează să suporte consecinţele acestuia şi să nu se ia în
considerare în mod precumpănitor şi exclusiv interesul celui ce urmează să
beneficieze de dreptul de trecere.
Şi,
în fine, s-a avut în vedere ca argument în soluţionarea unor atare acţiuni că
în cazul în care înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului sau chiar
al neglijenţei sale, trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, astfel
cum se găsea în starea sa iniţială.
În
speţă, instanţa fondului a cărei soluţie a fost menţinută în apel, a reţinut
corect că reclamanta, prin propria sa faptă şi-a creat situaţia de loc înfundat
a terenului, înstrăinând din proprietatea sa mai multe loturi, astfel cum au
fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ZD
(filele 30-35 dosar fond).
În
condiţiile date, solicitarea creării unui drum de trecere de către reclamantă
este nejustificată, faţă de constatările expertizei de specialitate fiind
evident că reclamanta a rămas fără acces de maşină direct la imobil ca urmare a
vânzării lotului 1B=183 mp. către numitul ICS.
În
plus, din acelaşi raport de expertiză rezultă că accesul la calea publică al
reclamantei se poate realiza pe o porţiune de 9,06 m. între punctele
131-200 la drumul sătesc DS 793 prin montarea porţilor aferente.
Rezultă
aşadar că instanţele nu au interpretat greşit concluziile raportului de
expertiză efectuat în cauză şi nici dispoziţiile art. 616-618 Cod civil
referitoare la condiţiile de admisibilitate a acţiuniiprivind servitutea de trecere.
Sunt
nefondate susţinerile recurentei, care de altfel sunt formulate pentru prima
dată în faţa instanţei de recurs, în sensul că intimata, cu nesocotirea
dispoziţiilor art. 480 Cod civil şi ale Legii nr.50/1991 a executat lucrări de
construcţii prin care a obturat calea de acces la drumul public, motiv pentru
care a şi fost sancţionat.
În
cauză nu s-au dovedit aceste aspecte, aşa încât, avându-se în vedere
constatările expertizei de specialitate, care nu au fost contestate de
reclamantă, instanţele au pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Şi,
în fine nu poate fi primită nici critica recurentei în sensul că modalitatea de
soluţionare a litigiului echivalează cu o necercetare a fondului care ar
atrage, în condiţiile art. 312(5) Cod pr.civilă, casarea deciziei cu trimiterea
cauzei spre rejudecare.
În
speţă, instanţa, respectând principiul disponibilităţii în procesul civil, s-a
pronunţat în limitele cererii cu a cărei soluţionare a fost investită de
reclamantă şi a cadrului procesual fixat astfel, atât cu privire la părţile
procesului cât şi referitor la obiectul acestuia.