avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Obligativitatea depunerii declaraţiei privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administrative publice locale în termen de 30 de zile de la data achiziţiei.

 

Cod fiscal, art. 259 alin. 6

 

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 1817  din 12 septembrie 2011.

 

Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI C, împotriva sentinţei nr.423 din data de 11 februarie 2011, a modificat în tot sentinţa recurată  şi, pe fond, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B, uzău sub nr. 5359/114/2010 reclamanţii SC, SV şi SA au chemat în judecată comuna C prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să fie exoneraţi de plata dobânzilor în sumă totală de 917,94 lei şi restituirea acestora.

În fapt, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai autorilor SC, SS şi SA pentru rolurile 15011, 15534, respectiv 15561, susţin că în data de 17.08.2010 au plătit efectiv impozitul.

Aceştia   au arătat că prin nota de plată  din 1.04.2010, au fost informaţi că trebuie să plătească dobânda la impozitul stabilit, pentru terenurile extravilane în sumă de 718, 39 lei.

S-a mai arată că în data de 17.08.2010, dobânda aferentă sumei ce reprezintă impozitul pentru terenurile extravilane era de 917,94 lei.

Reclamanţii  au precizat că au solicitat Primăriei comunei C să revină asupra plăţii dobânzii aferente impozitului pentru terenurile extravilane însă au primit un răspuns negativ.

Prin sentinţa nr.  423 din 11 februarie 2011 Tribunalul Buzău a  admis ca întemeiată acţiunea, exonerând pe reclamanţi de plata dobânzii în sumă de 917,94 lei aferentă impozitului pentru anul 2010 privind terenurile extravilane. A obligat pârâta Primăria C să restituie reclamanţilor această sumă.

Împotriva sentinţei primei instanţe  a declarat recurs  pârâta  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie  solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond  respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, recursul fiind întemeiat pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, pe prevederile OUG  nr. 36/2000 şi ale Codului fiscal.

Curtea analizând actele şi lucrările  dosarului, motivele  de recurs  şi dispoziţiile legale în vigoare   a admis recursul  pentru motivele ce se vor arăta  în continuare:

Potrivit disp.art.  259(6) din Codul Fiscal,  orice persoană care dobândeşte  teren are obligaţia  de a depune o declaraţie privind  achiziţia terenului  la compartimentul de specialitate  al autorităţii administrative  publice  locale, în termen de 30 de zile  inclusiv, care urmează după data achiziţiei .

În cazul de faţă, aşa cum rezultă din documentaţia depusă la dosar,  reclamanţii au depus  cu întârziere aceste declaraţii, motiv  care a condus la  aplicarea de dobânzi potrivit legislaţiei fiscale .

Împrejurarea că aceştia  au achitat în timp util impozitul  aferent anului 2010, nu are relevanţă  cât timp,  dobânzile provin din anii anteriori.

Obligaţia ce revine  comisiei comunale de a înscrie titlurile de proprietate  în registrul agricol nu înlătură obligaţia  fiscală a proprietarilor de imobile  să le declare la fisc  în termenul legal de 30 de zile  de la dobândire, în vederea impunerii acestuia.

          Aşadar, fiecare  proprietar de teren  are obligaţia de a se prezenta  cu titlul de proprietate  pe teren  la primărie  pentru a-şi deschide rol  agricol, în timp util, şi nu  după aproximativ 3 ani, cum s-a întâmplat în cazul  de faţă, cu o parte din titluri.