Ordonanţă preşedinţială. Competenţa teritorială.

Conform dispoziţiilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Pentru a stabili instanţa competentă a se pronunţa asupra cererii de ordonanbţă preşedinţială este necesar a se determina instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 2002  din 21 septembrie 2011.

Prin cererea  înregistrată la Tribunalul Buzău reclamanta SC AI SRL  a chemat în judecată  pârâtele OP SA şi BT  şi a solicitat pe calea ordonanţei   preşedinţiale  suspendarea provizorie  a executării  scrisorii de garanţie  bancară de bună execuţie  nr. 244/11.10.2010  în valoare de 616.000 de euro, până  la  soluţionarea definitivă  şi irevocabilă  a litigiului ce face  obiectul dosarului  aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.          

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între  beneficiarul OP SA  şi antreprenorul SC AI SRL  s-a încheiat contractul guvernat de Condiţiile Generale de contract  Fidic, cartea Roşie ediţia 1999, având ca obiect construirea unei platforme de depozitare a deşeurilor, a unei facilităţi de bioremediere şi a drumului de acces  aferent  în localitatea C.

În baza dispoziţiilor contractuale, antreprenorul SC AI SRL  a constituit la BT o garanţie bancară  în valorare  totală de 616.000  euro, valabilă  până la data de  4.12.2013,  în favoarea  beneficiarului  OP SA .

Prin scrisoarea  de  garanţie bancară de  bună execuţie  emisă de BT se garantează irevocabil plata către beneficiarul OP SA  a sumei de 616.000 euro la primirea de către bancă  a cererii  acestuia în scris, însoţită  de  o garanţie  care  să afirme că antreprenorul SC AI SRL  şi-a încălcat obligaţiile contractuale.

Datorită nerespectării obligaţiilor contractuale de către beneficiar, reclamanta – antreprenorul SC AI SRL a emis notificarea de reziliere 249C/08.04.2011, rezilierea producându-şi efecte după expirarea termenului de 14 zile calendaristice de  la data luării  la cunoştinţă de beneficiar,  de  la data de 26.04.2011.

Conform dispoziţiilor contractuale, pârâta OP SA avea  obligaţia să restituie garanţia de bună execuţie  reclamantei SC AI SRL    în cazul în care  rezilierea contractului  s-a făcut de  către acesta din urmă.

Demersurile reclamantei în acest sens au rămas fără nici un rezultat, pârâta refuzând nejustificat să restituie garanţia de bună execuţie, pârâta, la rândul ei, a emis  o notificare de reziliere a contractului  şi a  solicitat  reclamantei SC AI SRL  plata  unor sume  fără  justificare contractuală.

În atare situaţie, reclamanta  a formulat  o cerere de chemare  în judecată, aflată  pe rolul Tribunalului Bucureşti,  în contradictoriu cu  pârâta OP SA  , prin care  să se constate  reziliat contractul  încheiat  între părţi începând  cu data de 26.04.2011, din culpa pârâtei, şi să fie obligată aceasta să restituie   scrisoarea de garanţia bancară de bună execuţie, fiind astfel întrunite dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă pentru suspendarea executării scrisorii de garanţie bancară de  bună execuţie menţionată.

Reclamanta a arătat că sunt realizate condiţia neprejudecării  fondului,

condiţia caracterului vremelnic al  măsurii, caracterul urgent al măsurii de suspendare a scrisorii de garanţie  bancară.

Pârâta OP SA  a invocat  excepţia de necompetenţă  materială şi teritorială a Tribunalului Buzău şi a solicitat trimiterea cauzei spre  competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, excepţia lipsei de interes, excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale.

Prin sentinţa nr. 3036 din data de 02.08.2011, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiate excepţiile  invocate de pârâta OP SA  şi a admis acţiunea  formulată de reclamanta  SC AI SRL, împotriva pârâtelor pârâtele OP SA  Bucureşti  şi  BT, a dispus pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea  provizorie a executării scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie în valoarea de 616.000 Euro până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului  ce  face obiectul  dosarului aflat  pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Cu privire la excepţia de necompetenţă, tribunalul a arătat că pârâta a înţeles să  invoce excepţia   necompetentei  teritoriale, şi nu excepţia necompetenţei materiale, care  nu este  motivată. sunt  aplicabile în cauză  art. 9 Cod procedură civilă, iar potrivit art. 10  al. 1  şi 4 şi art. 12 Cod  procedură civilă reclamantul poată  să  introducă acţiunea  şi  la locul prevăzut  pentru executare  obligaţiei ce face   obiectul litigiului, în cauza   de faţă scrisoarea de executare  bancară  de bună  execuţie,  respectiv plata  garanţiei,  făcându-se la  Buzău,  la sediul paratei BT SA  

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC OP SA.

Curtea a constatat că recursul este fondat în ceea priveşte motivul de recurs privind greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă SC AI  SRL a solicitat pe cale de  ordonanţă preşedinţială suspendarea provizorie a executării   scrisorii de garanţie  bancară de bună execuţie  nr. 244/11.10.2010  în valoare de 616.000 de euro, până  la soluţionarea definitivă  şi irevocabilă  a litigiului ce face  obiectul dosarului  aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Prin cererea ce formează obiectul dosarului Tribunalului Bucureşti, până la soluţionarea căruia în mod definitiv şi irevocabil intimata reclamantă a solicitat suspendarea provizorie a executării  scrisorii de garanţie  bancară, reclamanta SC AI SRL a chemat în judecată pârâta  SC OP SA şi a solicitat să se constate  reziliat,   începând cu data de 26.04.2011, contractul nr. 8460012140/04.10.2010   încheiat intre  parţi, din culpa  pârâtei, şi să  fie  obligată aceasta   să  restituie  scrisoarea  de garanţia  bancară de bună execuţie nr. 244/11.10.2010  în valoare de 616.000 de euro emisă de BT SA. Contractul nr. 8460012140/04.10.2010  a fost încheiat între beneficiarul OP Sa şi antreprenorul  SC AI SRL, având  ca obiect construirea  unei  platforme de  depozitare a deşeurilor, a  unei facilităţi  de bioremediere  şi a drumului de acces  aferent în localitatea C, judeţul T, iar în baza dispoziţiilor  contractuale,  antreprenorul SC AI Buzău  a constituit  la BT o garanţie  bancară  în valorare totală de 616.000  euro, valabilă  până  la data de 4.12.2013,  în   favoarea beneficiarului  OP SA.

            Conform dispoziţiilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, iar  pentru a stabili instanţa competentă a se pronunţa asupra cererii de ordonanbţă preşedinţială este necesar a se determina instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Condiţiile generale ale contractului încheiat între părţi sunt Condiţiile de Contract pentru construcţii pentru Clădiri şi Lucrări Inginereşti Proiectate de Beneficiari, ediţie 1999, publicată de FIDIC (Conditions of Contract for Construction for Building and Engineering Works Designed by The Employer, first edition, 1999, published by FIDIC-Federation Internationale des Ingenieurs-Conseils)- (filele 85 şi 60 dosar fond).

În ceea ce priveşte disputele şi rezolvarea lor, conform contractului încheiat între părţi, prin modificarea subclauzei 20.6 din Condiţiile generale, orice dispută va fi soluţionată de instanţele competente din Bucureşti, România (Delete sub-clause 20.6 and replace with: Any dispute shall be solved by the competent courts in Bucharest, Romania) (filele 108 şi 80 dosar fond)

 Faţă de obiectul acţiunii ce constituie fondul dreptului, competenţa materială aparţine tribunalului, conform art. 2 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, în prezenţa acordului de voinţă expres în acest sens în contractul încheiat între părţi, competenţa teritorială nu este alternativă, şi la alegerea reclamantului, cum a reţinut Tribunalul Buzău, ci aparţine instanţelor din Bucureşti.

Tribunalul Buzău  a reţinut în mod nelegal competenţa teritorială şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 9,  art. 10 al. 1  şi 4  şi art. 12 Cod  procedură civilă, iar considerentele privind faptul că litigiul se soluţionează  în contradictoriu  cu  cele două pârâte, astfel reclamantul având posibilitatea  să  formuleze acţiunea  şi  la locul prevăzut  pentru executarea  obligaţiei ce face  obiectul litigiului, în cauză   scrisoarea de executare  bancară de  bună  execuţie, plata  garanţiei,  făcându-se la  B,  la sediul paratei BT SA , sunt nefondate.

Prin inserarea în contractul nr. 8460012140/04.10.2010 încheiat între beneficiarul OP  şi antreprenorul  SC AI SRL , contract ce constituie legea părţilor, a acordului de voinţă privind soluţionarea disputelor de către instanţele din Bucureşti, a operat o prorogare convenţională de competenţă teritorială, posibilă şi legală în situaţia în care competenţa teritorială este reglementată prin norme dispozitive.

În situaţia încheierii între părţi a unei convenţii atributive de competenţă, investirea de către reclamant a unei alte instanţe îndreptăţeşte pârâtul să invoce, în condiţiile art. 159 Cod procedură civilă, excepţia de necompetenţă.

Faptul că reclamantul a chemat în judecată şi pârâta BT B nu atrage competenţa unei alte instanţe decât cea competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, de a se pronunţa asupra cererii de ordonanţă preşedinţială.

Reclamanta a solicitat suspendarea executării scrisorii de garanţie bancară pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionbarea litigiului de fond, reprezentat de acţiunea pentru rezilierea contractului şi restituirea scrisorii de garanţie bancară şi în care competenţa materială şi teritorială revine exclusiv Tribunalului Bucureşti, conform normelor codului de procedură civilă privind competenţa materială  şi clauzelor contractului încheiat de părţi din punct de vedere teritorial.

Susţinerile intimatei reclamante SC AI SRL şi intimatei pârâte BT SA privind faptul că în cauză nu poate opera clauza contractuală, privind competenţa instanţelor din Bucureşti, faţă de împrejurarea că, potrivit Normelor Camerei de Comerţ de la Paris, competenţa pentru soluţionarea oricărui litigiu apărut între garant şi beneficiarul scrisorii de garanţie de execuţie bancară aparţine tribunalului în raza teritorială a căruia îşi desfăşoară activitatea garantul, sunt nefondate.

Cererea de ordonanţă preşedinţială nu are ca obiect litigiul între garant, şi beneficiar, aceştia au calitatea de pârâţi, fiind chemaţi în judecată de chiar solicitantul scrisorii de garanţie, reclamanta SC AI SRL.

Litigiul are ca obiect cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată chiar de către solicitantul scrisorii de garanţie, de suspendare a executării scrisorii de garanţie bancară, fără însă ca între beneficiar şi garant să existe vreun litigiu, fără a fi declanşată procedura de executare a scrisorii de garanţie bancară între beneficiar şi garant.